24,803 matches
-
o lua la fugă, la nevoie, aruncîndu-și cîrjele cît colo, crescînd om din cîte o grămăjoară de vietate contorsionată, îndreptîndu-și spinările gheboșate, desprinzîndu-și solzii de pe ochi și abandonîndu-și bandajele inutile. Toate cărțile pe care le-am citit ulterior aveau cerșetori falși, spioni, escroci, uneori bogătași cu mașini luxoase sau pur și simplu inși dornici de experiențe "poetice". Filmele confirmă imaginea cărților. Filantropica explică chiar circuitul banilor în lumea cerșetoriei, artă și știință a României zilelor noastre. În Zacharias Lichter, cred, e
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
României zilelor noastre. În Zacharias Lichter, cred, e pomenită una dintre regulile de aur ale celui care cere de pomană în mod autentic: să accepte cu enormă recunoștință chiar cea mai mică și mai neînsemnată monedă. Inutil să spun că falșii noștri cerșetori calcă orice regulă, că industria cerșetoriei se dezvoltă rapid, că metodele variază în funcție de pulsul pieței, și că agresivitatea cererii crește de la o zi la alta. Tocmai de aceea am strîns, privind cu atenție scenele de gen timp de
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
un spectator și procedează în consecință revizuind atitudinea lui Hlestakov din același act, părându-i-se și lui mult mai firesc și în spiritul comediei imaginate ca funcționarii să fie aceia care fac primul pas în a-i propune bani falsului revizor și nu invers, cum apărea în viziunea inițială. Ediția a doua a piesei, apărută în 1841, va conține toate aceste modificări. Un an mai târziu, în volumul IV, din seria de Opere, Revizorul este din nou revizuit de autor
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
spectatori, imediat după reprezentarea piesei. În această "coda", pe lângă considerațiile estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final ar fi conștiința noastră trezită, ce ne așteaptă în pragul mormântului, Hlestakov, falsul revizor, "conștiința superficială a lumii, venală și
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final ar fi conștiința noastră trezită, ce ne așteaptă în pragul mormântului, Hlestakov, falsul revizor, "conștiința superficială a lumii, venală și amăgitoare", "ușuratică și prefăcută care, folosindu-se de spaima noastră, ia deodată înfățișarea conștiinței celei adevărate și se lasă cumpărată de patimile noastre [...] și se mistuie apoi, ca și el, cine știe unde"; ultima scenă
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
pentru noi, căci de toate vom găsi în adâncul sufletului nostru, numai să nu coborâm într-însul cu un de-alde Hlestakov, ci cu adevăratul revizor, fără putința de a fi mituit". Se vede însă că omul dintotdeauna a preferat falsul revizor în locul celui adevărat. 1) Tatiana Nicolescu, Opera lui Gogol în România, ESPLA, București, 1959, p. 29. 2) Nikolai Gogol, Teatru, în românește de Nicolae Iliescu, postfață de Albert Kovács, Ed. Fundația culturală EST-VEST, București, 2002. 3) Leonida Teodorescu, Dramaturgia
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus el, refuzând-o, băiat delicat - nu vreau să-l deranjez... Avea doișpe ani. Prițcoaia, Agripina, care te dezlega și de jurăminte, numai să nu fi fost false, contra acestora dracul, inspiratorul lor, nemaiavând nici o putere... Intensitatea fricii produce evenimentul. Euforia iertării.
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
imediata apropiere a spectatorului este pînă la urmă un exercițiu de institut, cu momente izbutite din această perspectivă, cu multă caznă și trudă la vedere, prea multă, din păcate, cu lucruri începute și neduse pînă la capăt, cu tensiuni interpretate fals și exterior, și o am în vedere pe tînăra ( și necunoscuta pentru mine) Ligia Stan n-am priceput rostul alegerii ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
câte unui salt senzațional și s-au îngrozit, totuși, de neasemănare, s-ar prea putea ca nici debutul lor editorial să nu poată fi separat, ci tot împreună, o carte semnată de doi șoticari, care s-au dovedit a fi falși șoticari, vremea însă trecând frumos și dens și parcă nediferit îi ridică din conul de umbră în care au stat citind și scriind cu mult folos, să ni-i arate din nou săvârșind același joc împreună, prăpădindu-se de râsul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
gloabe ideologice n-ar continua să ridice și astăzi spre izvoarele secate ale finanțărilor de la Ministerul Culturii fliturile lor veșnic însetate. Scriind prea mult despre propagandiștii cu penelul, condeiul, portativul sau coardele vocale există riscul de a crea o idee falsă: și anume, că oricine îngenunchia în fața dictaturii era plătit din gros. Partea tragi-comică e că mulți o făceau pe degeaba! Amatori roși de ambiție, psihopați capabili să rimeze perfect pe orice temă se mulțumeau și cu o carte de vizită
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
căutând, probabil, să se ferească de pronunțări vădit incorecte, specifice unor persoane cu o educație mai puțin temeinică, unii intelectuali i-au adăugat un -u- și lui ritos, socotindu-l (fără temei!) asemănător cu adjectivele pomenite mai sus. O asemenea falsă analiză poartă, în lingvistică, numele de hipercorectitudine ori hiperurbanism, amândoi termenii trimițând la dorința exagerată (hiper-) a unora de a fugi de greșeală și de a căuta corectitudinea lingvistică, percepută ca o trăsătură caracteristică și exclusivă a vorbitorilor educați de la
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
româna ar fi ales - în ciuda etimologiei și a tendințelor proprii (și deși avea modelul fonetic al silabei inițiale pia-, din piatră, piață, piază) - pronunțarea pi-an, pi-a-nist. Un exemplu extrem e cuvîntul milieu (DEX, DOOM), pentru care se recomandă pretențioasa (și falsa) pronunțare în trei silabe: mi-li-eu; e vorba de umilul, banalul mileu - în forma simplificată de adevăratele tendințe populare ale limbii - , căruia i se acordă astfel dreptul la o existență cultă, înnobilată prin hiat. Stilul nostru cult pare marcat de o
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
de purtătorul său - conștiința unei parțiale origini iudaice. Rezultatul cel mai expresiv al acestei "evadări din sine" îl întrupează figura etniei britanice, una, desigur, artificială, a "palimpsestului identitar", pe direcția pastișei și a șarjei: Refugiul dureros în această identitate voit falsă funcționează la Ionesco drept un fel de exercițiu de asceză necesară «naturalizării» într-o altă țară, asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
lui Diderot cenzura era socotită ceva firesc, spunându-se despre cenzori că ar fi niște: oameni de litere (respectabili n.n.) însărcinați cu examinarea cărților care se imprimă... astfel încât să nu publice nimic din ceea ce ar putea seduce spiritele printr-o falsă doctrină... Halal examinare! zicem noi astăzi, pățiți. Mai departe, în Enciclopedie se mai spune despre cenzurarea cărților că este: o adnotare sau o calificare a tot ce jignește adevărul...; calificarea... este cu atât mai drastică cu cât (cartea) se îndepărtează
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
amplă a lui Sălișteanu, și rafinamentul lui Octav Grigorescu, și lumea văzută cu lupa a Getei Năpăruș. Toate aceste incizii stilistico-formale ar putea să creeze suspiciunea că Lucia Ioan este un pictor nesigur și o conștiință artistică fluctuantă. Nimic mai fals! Lucia Ioan este o artistă de o coerență impresionantă și opera sa are o unitate profundă, dincolo de expresia imediată. Ea este unitară prin fervoare, prin forța limbajului și prin capacitatea de a-i conferi picturii statutul de realitate suficientă sieși
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
nu, nu. În ceea ce mă privește, îmi recunosc alergia la "stilul Malvina Urșianu" și îmi asum incapacitatea de a-mi depăși, probabil, o anumită incompatibilitate structurală cu acest stil. Ce lume veselă mi s-a părut, în consecință, un film fals, da capo al fine, o "poză" de o prețiozitate enervantă și ridicolă. Povestea unei respectabile doamne doctor (aristocrate), fără vîrstă, care rămîne însărcinată cu un mult mai june pictor avangardist, după ce îi face toate analizele, din care reiese că individul
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
ale semnului. E invocat scepticismul lui Ionesco față de literatură, id est față de abordarea creației drept limbaj ("«Filologia duce la crimă» - aceasta este miza pedagogică a rebours, parodiată, din Lecția"), poziție din care derivă o "paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune, "adevărată, căci bazată pe «viața» imaginarului de tip oniric, cu reflexe arhetipale". Consecință revelatoare
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
În temeiul său, Ionesco cultivă calitatea de "adevăr" a imaginii literare, care-și întemeiază ontologia proprie, paralelă cu cea a lumii reale. Chiar atunci cînd se înscrie în planul fantasticului, al oniricului, lumea posibilă instituită de ficțiune nu e una falsă: "Artistul ar trebui să fie, după Ionesco, îndeajuns de obiectiv sau, în orice caz, adevărat în subiectivitatea lui, iar opera, la rîndul ei, să se impună ca un organism viu, ca o «neființă»; să fie, adică, deopotrivă invenție și descoperire
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
la stâni vin stelele-n lătrat de câini/ pan le desmiardă și le cântă/ și-n cântecul dumnezeiesc de nai/ aseară m-a născut o sfântă" (geneză). În scrisoare, mi se pare interesant să observ impulsul celui revoltat împotriva opreliștilor, false sau adevărate, care-ar veni de la semeni, când în realitate le aveați în suflet, erau acceptarea orgolioasă și păguboasă a celui ce greșit se vede frânat și depinzând de voia celorlalți: "nu-mi răstigniți cuvintele/ pe trunchiurile voastre de lemn
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
lui Kertész prezența gîndirii lui Cioran, explicite la un moment dat în Altul, unde citează un fragment dintr-o scrisoare a lui Cioran către Dieter Schlesak, despre Europa și imigranți. În altă parte, Kertész se numește "un cîine înlănțuit de falsele mele idei solitare, cel mult urlînd la lună din cînd în cînd". La ce mesaj ne putem aștepta din partea scriitorului care descrie "situația sa reală într-un mod, ca să spunem așa, metafizic, în genul «străin de lume» etc." sau care
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment// tu iscălește-te cu scuipat/ pe fața retorului îmbuibat mincinos..." (Meditație...). Sub unghi etic, o atare creație ilustrează, firește, amoralitatea, acea amoralitate ce însoțește scepticismul iremediabil, plictisul devorator, incapabil de
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
am scris cu toții pentru groapa comună a istoriei / am scris lozinci târâtoare și-am avut uneori un succes otrăvit") sau care s-au ascuns în lașitate; dialogul între poeții celor două vârste („tu ești fructul bibliotecii, iar eu al fricii"). Falsa mea-culpa eșuează, însă, inevitabil, într-o tăcere grea, fără speranță, căci istoria e precum un balaur cu mai multe capete care n-a lăsat nimic neatins. Istoria viciază sentimentele sau, oricum îngreunează iubirea, cuplul mulțumindu-se deseori doar cu fluidul
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
e romanescă. De altfel, François Mauriac, spre amurgul vieții sale, declara în Mémoires Intérieurs, că nu-și apără tehnica, adăugând: Într-un anumit fel, sunt dușmanul tuturor tehnicilor. Toate tehnicile, odată ce au fost declarate, definite, imitate, conștient sau nu, devin false. Acesta este misterul tehnicii romanești; ea trebuie să rămână misterul aceluia care o inventează și nu poate servi decât o singură dată". Acesta este secretul libertății lui François Mauriac romancierul în fața acelor "verboten" ale Noului Roman și ale agregaților în
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
și în cazul pamfletului personal, polemica a fost realimentată după 1989 de climatul de libertate intelectuală. Mi se pare caracteristic faptul că numeroase polemici sînt forțate, plecînd de la premisa pe care românul o numește plastic "a căuta nodul în papură". Falsele idei determină totdeauna pseudopolemici. Chiar și acelea care au un sîmbure de realitate, devin ușor artificiale, cînd bătălia alunecă spre aspecte secundare. Aproape nu există polemică actuală (pe tema revizuirilor, a canonului, a generațiilor, a literaturii de consum, a elitismului
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
parte, o mână de experți ai Ministerului Finanțelor, în discursul cărora citeai un amestec de ură dementă față de cetățean și-o scabroasă slugărnicie față de mai-marii țării, pe de alta, reprezentanții angajatorilor, speriați de moarte de noua lovitură primită. Conflictul e fals de la un capăt la altul, pentru că nu-l privește în nici un fel pe nenorocitul care-și duce zilele de azi pe mâine. El se referă la categoria restrânsă a celor înzestrați de către patroni cu telefoane mobile, mașină și cine știe ce alte
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]