4,787 matches
-
Marius Chivu Pentru generațiile mai tinere, Ion Vianu nu este tocmai o figură familiară. Din scurta prezentare a cărții aflăm că este specializat în psihiatrie, a publicat chiar o Introducere în Psihoterapie (Dacia, 1975), un volum de eseuri, Stil și persoană (Cartea Românească, 1975), precum și mai cunoscutul volum de convorbiri cu Matei Călinescu Amintiri
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
uscată”, după cum își declară intențiile un poem din volumul care, după părerea mea, deschide cea de-a doua etapă (alte poesii, 1976). Mica ruptură de ritm și subtila diferență de tonalitate lirică mi se par de domeniul evidenței pentru un familiar (ca să nu zic un fan) al poeziei lui Mircea Ivănescu, ceea ce nu înseamnă că nu încap aici discuții în contradictoriu, mai ales pentru că e vorba despre o extrem de fină schimbare de registru. Care ar fi principalele caracteristici ale antologiei lui
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
are o lipsă importantă în gestiune este interpretat ca dovadă peremptorie a vinovăției sale: Anghelache nu ajunge acasă până târziu după miezul nopții, trimite vorbă familiei că va lipsi de la domiciliu până dimineața, nu este de găsit nicăieri în localurile familiare grupului, nu vine la birou toată ziua următoare, în fine, dar nu în ultimul rând, sinuciderea. Cu atât mai de neînțeles - stupefiantă și absurdă - le apare vestea că, la deschiderea casei, nu se constată nici o lipsă. Bulversați și perplecși, cei
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
nu existau rupturi radicale de la o generație la alta, cea mai mare parte a moștenirii trecutului fiind preluată. Acum, ritmul de evoluție este din ce în ce mai accelerat. Să ne gândim câte modificări radicale, pe care poate le ignorăm fiindcă ne sunt foarte familiare, s-au produs numai în ultimii zece ani. și nu mă refer la Lume, în general, ci la viețile noastre și la societate. E suficient, cred, să pomenesc internetul și telefonia mobilă. Acum apare o generație care nici nu-și
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
sudarea elementelor ei componente, constituirea unei unități stabile). Nu știu ce este una dintre formulele clișeizate - numite mai de mult „cuvinte de umplutură”, interpretate în ultimele decenii ca semnale discursive - care se repetă foarte des în dialogurile curente, mai ales în cele familiare. Nefiind însă folosită ca atare în scris (ca element incident, nemotivat semantic sau gramatical), formula nu atrage atenția. La originea clișeului stau locuțiunea pronominală și cea adjectivală nehotărîtă - „caută nu știu ce”, „s-a produs nu știu ce scandal” -, foarte folosite în oralitatea actuală
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
partenerului ei de viața Jens Nielsen. Și în timpul turnării filmului, prin intermediul mamei ei, mi-a devenit relativ accesibil universul în care Aglaja a crescut, mediul din care ea a provenit. Mi-am dat seama care au fost preocupările anturajului ei familiar, despre ce s-a vorbit în familie, cum s-a vorbit. Am devenit astfel conștient de discrepanța între mediul ei primar și cel al ultimilor zece ani de viață. Această distanță între cele două lumi m-a marcat, acum știu
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
atunci nu s-a gândit la mame? Se gândește acum la cele care au milioane, zeci de milioane salariu. De ce nu s-a gândit la cele amărâte care nu au nimic...?” (MA, 30.09.2003., CD). Din păcate, prin folosirea familiarului amărît, compătimirea se asociază cu deprecierea mai mult decît ar fi de așteptat într-un discurs sobru și elegant.
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
greșit înțeles: „Relațiile cu tinerii ale lui Paul Georgescu (de fapt era el însuși tînăr în anii de care vorbesc, fiindcă nu împlinise 40 de ani) luau repede formele prieteniei. Nu arbora aere profesorale sau de șef de grupare, era familiar și colocvial, admitea să fie contrazis, replicînd însă șfichiuitor, ce e drept, în termeni a căror causticitate cîteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de a inventa, atît amicilor cît și inamicilor, porecle stîrnitoare de rîs, ce
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
limbii române. Formele scurte provenite din verbe sînt adesea preferate derivatelor cu sufixe și prefixe sau împrumuturilor adaptate, mai lungi și mai greoaie. În limba actuala standard, de exemplu, o formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de mult: i se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
cititorul va regăsi - topite printre rîndurile unui text care refuză cu încăpățînare orice complicație lingvistică și care lasă senzația că spune totul, fără să încifreze nimic - poetica iluziei, a surprizei spectaculos-banale a cotidianului, muzicalitatea difuză, substituirea concretului cu vagul imaginii familiare, jocul iconic cu textul, melancolia ștearsă, ghicită din frînturi de cuvinte. Poate doar ludicul e mai ludic și mai gratuit decît în poemele de dinainte. Dar prima poezie, o încercare de definire a pisicii, lasă să se înțeleagă că nu
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
Rodica Zafiu Tratatele și studiile care se ocupă de formarea cuvintelor înregistrează omonimia existentă în română între prefixul para-, de circulație internațională și uz preponderent științific - cu sensul „adiacent”, „asemănător” - și dubletul său familiar, identic ca formă, împrumutat direct din grecește, cu sens superlativ, intensiv: “puternic”. Primul para-, cu sensul fundamental „lîngă”, „dincolo de”, provine, în limbile moderne, tot din greacă, de unde a fost preluat pe cale cultă. Cuvinte ca parapsihologie, paraliteratură, paramedical, paramilitar, paranormal sînt
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
aduse de același autor în Limba română actuală (ed. a II-a, 1948): „examene și paraexamene, legi și paralegi, ordine și paraordine, rapoarte și pararapoarte, regulamente și pararegulamente, statistici și parastatistici, taxe și parataxe, vizite și paravizite etc.”. Structura expresivă familiară este încă în uz și îi putem găsi ușor atestări jurnalistice recente: “Nu s-au lăsat nici morți. Procese și paraprocese la care alții ar fi renunțat” (EZ 2308, 2000, 1); “Au început procese și paraprocese, care de care mai
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
se formează diminutive), universaliile comunicării (nevoia vorbitorilor de a-și exprima afectivitatea) și atitudinile culturale (diminutivele condamnate ca „decadență limbistică”, „forme de copii nevîrstnici”, „efeminare”, „spirit de miniatură”, „manie”, „ridicol” etc.). Inevitabile în „limbajul copilăresc” („baby talk”) și în vorbirea familiară, afectiv-glumeață, diminutivele sînt în genere respinse de registrul înalt și în bună măsură chiar de cel standard. În momentul de față, permisivitatea interferențelor dintre registre pare să le fie favorabilă: multe posibilități de diminutivare sînt utilizate cu scop ironic și
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
limbajul politic, sau iconițe (engl. icons), din jargonul informatic. Se poate constata o anumită discrepanță între situația din dicționarele noastre generale, care înregistrează diminutive din limbajul popular, adesea ieșite din uz - și uzul actual, care impune alte diminutive, specifice limbajului familiar orășenesc. Absente din DEX, dar frecvente în textele actuale sînt, de exemplu, substantivele glumiță și animăluț. Glumița este mai ales o glumă proastă; sensul depreciativ nu e inerent derivatului, dar apare ca dominant statistic: “atitudinea ministrului (...), facilă, cu glumițe nesărate
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
foarte multe animăluțe de pluș de la fani și toate sunt foarte simpatice!” (o-zone-fanclub). O altă categorie de diminutive, mai greu acceptabile în registrul standard, este cea a adjectivelor. Dicționarele noastre cuprind unele diminutive adjectivale curente, frecvente, dar limitate la limbajul familiar (micuț, bunișor, bunuț, multișor, călduț), precum și unele populare, destul de rare (albior, bălăiel, bălănuț etc.). Și în această zonă lexicală, uzul inovează; în limbajul tinerilor, poate mai ales în cel feminin (dar o asemenea impresie - prejudecată? - ar trebui dovedită), apar tot
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
mai des unele diminutive adjectivale la modă, formații (neatestate de dicțioare; deși au fost probabil folosite spontan mai de mult, cel puțin în limbajul copiilor) cu sufixele -ic(ă) și -el. Asemenea diminutive se întîlnesc acum nu numai în oralitatea familiară, ci și în mesajele de pe Internet și chiar în presă. Sînt forme care irită adesea prin exagerare și afectare - alintare infantilă; putem constata unele reacții de respingere chiar din interiorul mediilor lor specifice: „urăsc (...) în general cuvintele din categoria: puiuț
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
meticuloasă a ediției din 1978 Petroveanu-Botez a operei bacoviene (p. 426-450). Notele, comentariile și indicele de nume se întind pe ultima treime a volumului (p. 452-644), unde anumite observații rezervă surprize de informație, pe care le poate face numai un familiar al bibliotecii, al arhivelor și al culiselor de istorie literară. Dacă descrierea operei are un supravegheat caracter sistematic, glosele au un vădit aspect de exercițiu autoimpus pe anumite subiecte de detaliu, iar jurnalul beneficiază de libertățile confesiunii, fără nimic convențional
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
unei expoziții Hommage ŕ Edward Hopper s-a născut, după cum mărturisesc, din pasiunea lor comună pentru lucrările americanului, seduși de punerile în scenă a ceea ce ei numesc poveștile nerostite, rămase necunoscute dar care se simt dincolo de pânză, deopotrivă străine și familiare: Ne-am apropiat cu pași silențioși, pentru a nu deranja ordinea aparentă. Fiecare imagine are o istorie, spune o poveste, iar actorii lui joacă o bucățică de viață." Tema lor este limita perceptibilului, oscilația între real și butaforie, sentimentul palpabil
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
podeaua întunecată. - Am exact poveștile care vă trebuie. Prima se cheamă Fetița care iubea prea mult chibriturile, scrisă de un discret filozof canadian, pe numele său Gaétan Soucy. - E contemporană? Cataloagele noastre nu au înregistrat-o încă, deși îmi pare familiară, m-a întrerupt dracul neascunzându-și curiozitatea și interesul. - O să vedeți de ce. Acum, ascultați numai! Un anume domn Soissons, rămas văduv își crește singur cei doi copii pe un domeniu de la marginea unei păduri, departe de lume. Acest domn Soissons
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
mai ales a stat mereu aproape de femei și dacă n-ar ști multe despre ele n-ar avea impresia că nu știe mai nimic. De aceea bărbații vor rezona la povestirile și la vorbele lui și vor găsi aici imagini familiare: femei de pe stradă de o frumusețe incredibilă iubite cu mintea ("întreaga lume există pentru a ajunge la o femeie frumoasă"), femei urâte de care se leagă însă un moment magic, femei iubite și care nu au iubit înapoi, femei care
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
Se ajunge chiar ca bip să capete, metonimic și contextual, sensul de ,cuvînt obscen", ,înjurătură": ,invocând apoi toți sfinții și dumnezeii, printre alte bip-uri" (dbrom.ro). Succesul cuvîntului se reflectă și în derivare: de la bip s-a format verbul familiar, de conjugarea a IV-a, a bipăi (e drept că a putut beneficia și de un model din engleză - verbul to beep -, dar este perfect normală și derivarea independentă). Verbul apare destul de frecvent cu sensul general de producere a unor
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra unui personaj inaparent - la sfeclă, totul recuperează un spațiu în același timp familiar și fabulos. Reprezentate cu o acuratețe care, de cele mai multe ori, trece cu mult dincolo de intențiile de identificare, aceste obiecte par colecționate dintr-o obscură pornire de etnolog, de muzeograf sau de arhivar. Asemenea speciilor pe cale de dispariție, reprezentate patetic prin
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil ca următorii ani să confirme tendința conturată încă din primii ani ai secolului XX, tendință consolidată de atunci încoace cu fiecare nou autor semnificativ. Coborînd din cerul cosmopolit pe terenul familiar al realităților naționale, constatăm că literatura "de tip secol XX" are deocamdată în România un mare viitor și perspective de afirmare tot mai interesante. Aceasta dintr-un motiv extrem de simplu: după optimismul de comandă din epoca realismului socialist și după
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
în vin." Un dublu trist, orgolios, nerăbdător, fricos sau viclean pe care încearcă să-l domine oferindu-i ca leac credința unei poezii simple, cu tropi binecunoscuți și uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă și tonifiantă prin curățenia și familiarul pe care le degajează. Background-ul - textual dar, mai ales, spiritual - este, cum spuneam, Cântarea Cântărilor. Confesivul glisează pe alocuri în retorica ascezei, a transei cvasimistice: "Pe ce limbă să-ți vorbesc, dragul meu? ție, care cânți? Nici o limbă nu
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]