304 matches
-
Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar fi dat orice să afle adevărul. Ela scăpase pe jos un strugure și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește. Se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dimitrie s-a ridicat hotărât de la masă. Trebuie să plec, am întârziat deja foarte mult și am o groază de treburi. Dar ne vedem mâine, fără doar și poate. A sărutat mâna Carminei, și-a luat rămas bun de la Ovidiu. Fana și Ela îl așteptau la ușă, și una și alta cu obrazul întins: cereau vama plecării. Pe mâine, s-a mai adresat el oaspeților și aplecându-se de la ușă le-a făcut cu mâna. Da, pe mâine, a spus Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așteptau la ușă, și una și alta cu obrazul întins: cereau vama plecării. Pe mâine, s-a mai adresat el oaspeților și aplecându-se de la ușă le-a făcut cu mâna. Da, pe mâine, a spus Ovidiu. După plecarea lui, Fana și-a regăsit încet, încet vivacitatea. Avea și ea, după cum spunea, o mulțime de treburi, să încălzească boilerul, să se îmbăieze, să-și pună părul pe bigudiuri, să-și facă manichiura. Doar o dată se însoară fratele meu, nu, o dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
organizată și acesta-i adevărul adevărat. Ovidiu își terminase cafeaua. A așezat ceșcuța cu farfurioara pe masă. Trebuie să mergem și noi, s-a adresat el Carminei. Mai avem o mulțime de treburi. S-a ridicat, s-a apropiat de Fana și aplecându-se, i-a sărutat obrazul. Mulțumim pentru masă, iubita, a fost delicioasă. Habar nu aveai tu ce talente de gospodină zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână. Urmărea manevrele de întoarcere ale mașinii. Când automobilul a început să se îndepărteze le-a făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână. Urmărea manevrele de întoarcere ale mașinii. Când automobilul a început să se îndepărteze le-a făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci a sunat la ușă Fana. A șovăit o clipă în prag înainte de a intra. Arăta superb așa cum era, suplă, tunsă scurt, cu părul de culoare tutunului întors la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni din familia Trofin nu mai dăduse un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cercetau, trecuseră niște ani peste ele și Carmina se simțea marcată de timp, dacă-și ridica părul observa fire albe la tâmple și fața căpătase un fel de asprime și expresia chipului împietrea către o oarecare tristețe. O studia pe Fana și prin ea îl vedea pe Ovidiu, erau asemănători la înfățișare, la suflet, își închipuia că, desigur, așa ar trebui să arate rasa superioară, cu părul de culoarea tutunului care albește foarte târziu, cu porii turnați într-o substanță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după o programare anume, fără să posede calitatea de a face concesii de dragul cuiva apropiat, imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât complicații și întrebări nedorite, nevinovați până la un punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dăruiască toate culegerile ei de matematică, de literatură universală, oricum anul acesta întrerup școala, s-a justificat ea, fără să precizeze dacă i le va cere înapoi atunci când o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va cere înapoi atunci când o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu un gest larg care n-o ajută să se explice, în despărțirea voastră, spuse în sfârșit, repede și doresc foarte mult, dacă tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută, cu părul răsucit la capete, cu taiorul ei fără nici un cusur, dar știa că Fana are un ascuțit simț de observație și sesiza deopotrivă și pitorescul și sensurile ascunse ale întâmplărilor. Ei, bine, draga mea, în relațiile mele cu Dimitrie, folosesc o întreagă strategie. De pildă evit să fiu în fiecare zi aceeași, mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în camera Elei, chiar dacă împreună cu el aș dormi mult mai bine, îmi sacrific această plăcere de dragul jocului, îmi place să-l aud dimineața spunând că n-a dormit prea grozav, uneori cred că e necesar să i se întâmple așa. Fana zâmbea, parcă dădea o rețetă culinară bună de urmat. Carmina se temea că o face deliberat, că indirect îi reproșează lipsa de perspicacitate feminină, o învinuiește pentru motivul că nu folosise trucuri, nu se luptase în mod conștient să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te lupta pentru un bărbat nu este umilitor, e similar cu ideea de a sta la rând să iei pâine, simplu, natural, fără nici un fel de complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape că nu scosese nici o vorbă dar Fana nu părea să observe, ea se temea de tăcere, de starea de meditație ce se instaurează odată cu ea. Dumnezeule, ce specie de oameni, murmură înmărmurită Carmina, să acționezi într-un anume fel doar pentru că așa ți-ai propus să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oboseală, de iritare, nu, ea o făcea pur și simplu preventiv, planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul să rămână la fel, când despărțirea fusese ca o moarte, trecuseră zile și nopți lungi de absență și firul dintre ele nu se mai înnoda, nu mai regăseau făgașul prieteniei de odinioară, ceva se dereglase, nu mai funcționa și Fana nu-și planificase nimic în sensul acesta, nici măcar nu sesiza golul ce se născuse între ele, pășea orbește, furată și ea de marea plăcere de a se asculta vorbind, ce păcat, ea nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
persoane, cât și pentru transportat fructe spre vânzare. Dimitrie nu disprețuia un venit suplimentar de vreme ce dorea ca soția să fie casnică. Lui nici o muncă nu i se părea înjositoare, nu era de acord că-și pierde din prestanță, așa cum susținea Fana, prin urmare, atunci când era cazul, mânuia cântarul cu aceeași dexteritate cu care ținea în mână stiloul. Avea pe lângă casă o livadă și o grădină de zarzavat foarte îngrijită, îi plăcea să muncească, să obțină de pe o bucată de pământ recolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
folosea spațiul vertical cu mult succes, de altfel, fiind cunoscător știa bine ce soiuri să aleagă, ce fel de pământ îi trebuia, pulsul plantei i se părea la fel de simplu de deslușit ca și cel uman. Dar ceea ce o supăra pe Fana cel mai mult în privința automobilului lor era faptul că Dimitrie, tot din motive de necesitate, schimbase motorul mașinii, astfel încât să poată funcționa cu motorină, pentru că dacă tot avea pe mână parcul de mașini al fermei, să poată și el profita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
funcționa cu motorină, pentru că dacă tot avea pe mână parcul de mașini al fermei, să poată și el profita, în definitiv de multe ori își folosea mașina pentru bunul mers al fermei. Toate aceste dedesubturi o interesau foarte puțin pe Fana, supărător pentru ea era faptul că, mergând cu motorină, mașina lor avea un alt duruit, mai greoi, mai insistent, niciodată nu călătorea cu mașina fără să fie presată de un sentiment sâcâitor, incomod, de jenă. Ea plutea prin viața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am văzut-o acolo printre molii și praf. Carmina se uită furiș către ceas. Trecuseră două ore, două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]