236 matches
-
și Iacob Negruzzi. Scriitorul încearcă și o literatură de fiziologii în Agatocle Leuștean, Chip din lume și în Două zile la Slănic, unde înrâurirea lui Caragiale este evidentă, îndeosebi în zugrăvirea lui Nae Peruzescu, fante de mahala, arhivar și publicist, fanfaron și incult, folosindu-se de o frazeologie ce trimite la Rică Venturiano. Cu istorisirile sale, uneori naive, alteori înțelepte, mereu atrăgătoare, G. poate fi socotit unul dintre maeștrii nuvelei românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880), bibliografia scrierilor lui
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
sărbătorit Paștele în comunitățile românești de pe pământul american. Nu s-ar fi încumetat să se angajeze într-o expediție atât de costisitoare, dacă n-ar fi primit o invitație în acest sens din partea unui domn Iscaru, din Detroit, autodidact și fanfaron pitoresc, adept al antroposofiei lui Rudolf Steiner. Acesta urmărea, de fapt, să-l recruteze pe Grid Modorcea ca membru al unei secte religioase, ceea ce musafirul din România nu va accepta, expunându-se reproșurilor vehemente ale propovăduitorului. Adjectivul "iscariot", derivat din
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
asupra căreia se concentrează Irineu este unitatea Revelației, care implică identitatea necondiționată a Dumnezeului Vechiului Testament cu cel al Noului Testament. Sistemele eretice disting între un Dumnezeu „adevărat”, izolat într‑o pleromă atopică, Tatăl, și un Demiurg slab, înșelător, ușor fanfaron, considerat creatorul lumii materiale. Marcion ajunge chiar să distingă între Dumnezeul Vechiului Testament și cel al Noului Testament, reproșându‑i celui dintâi caracterul crud și vindicativ. Se cuvine amintit, fapt remarcat de Antonio Orbe în introducerea comentariului său, că adversarii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim și în clasificarea pe care acesta o face în cazul personalităților psihopatologice. Toate aceste tipuri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici V. E. Moldovan nu îl cruță pe poet, atacându-l că „scrie un vers prost și isteric”, „ține să fie recunoscut de unguri”, e un „minus-literat” și „fanfaron ridicol”. Se dau traduceri din Alphonse Daudet (Valentin Drăganu) și Camille Flammarion (Gh. Brănescu). N.S.
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
tatălui, judecător omnipotent și perfect (după spusele pacientului), ale cărui intervenții par să fi fost primordiale. Ei ponderează obstacolele sale (minimalizate) și reușitele sale (maximalizate). Pacientul apare în final ca o persoană care depinde de privirea celorlalți, atitudinile sale de fanfaron (supracompensare) cu o tendință de a-l zdrobi pe celălalt camuflând în realitate o teamă de a fi dominat (supracompensare), un self-control emoțional redus pentru care stau mărturie propriile sale abuzuri legate de alcool, o carență educativă care provine din
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din ochii celuilalt îl face să repete cu încăpățânare: — Aleși. Silabisește rar: — Ca pentru pro-mo-va-rea ca va-le-ri-lor în Se-nat. — Tu te vezi deja în statul-major al principelui, râde Rufus. — S ar putea să ajung, spune celălalt, cu ton de fanfaron. — Da!? Dacă misiunea asta reușește... — Ce misiune? se încruntă Rufus. Tânărul tace încurcat. Dar tot nu se poate abține să nu se dea mare: — La întoarcere, mi s-a promis că am să fiu numit decurion, fără să mai ocup
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Terceira, fortificați în insulele Azore. În Anglia, se improvizează armata dezrobitoare - din câțiva emigrați, din demobilizații războaielor napoleoniene, din aventurieri și mercenari. Sunt fel de fel de oameni, cea mai mare parte englezi. Unul din aceștia, Doyle, excentric și fanfaron (O. Martins) proclamă că trebuie să se facă ceva pentru eliberarea "acelor nenorociți de indigeni" (those damn'd natives). Indigenii erau portughezii terorizați de Don Miguel. În Londra apăreau afișe cu următorul text: Se caută de către o companie comercială și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de astăzi, te așteaptă zile grele...!” „Te Înșeli, nu mi-e teamă...!” - răbufni el. Te avertizez Însă, ai grijă ce vorbești, s’ar putea ca vorbele rostite acolo să se Întoarcă Împotriva ta. La revedere, și pe curând...” Știindu-l fanfaron, Tony Pavone nu dădu atenție insinuărilor lui. Reclamația era prea bine documentată iar faptele Însoțite de numeroși martori o susțineau de o așa manieră Încât, dușmanul său de moarte va trebui să justifice calomnierea fără probele necesare. Cu aceste gânduri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chestiunea cu Wells - cu Shaw și la oameni precum Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aranjamente și scuze firave, obișnuite și simplifică totul cu brutalitate. Nu chiar cum a spus domnul Brecht, Erst kommt das Fressen, und dann kommt die Moral 2. Asta e fanfaronadă. Aristotel a spus ceva În genul ăsta și nu era fanfaron sau nu se purta ca unul ce-ncearcă să te intimideze. În orice caz, prin forța Împrejurărilor, a trebuit să-mi pun Întrebări simple, precum „O să-l ucid? O să mă ucidă el? Dacă adorm, mă mai trezesc vreodată? Chiar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
hârțoage birocratice mâncătoare de timp pentru indiferent de acțiune. Cel puțin o dată pe semestru, Pabblem obligă tot personalul să asiste la niște conferințe ținute de niște tineri cu fața acră de pe la vreo comisie a educației. Și cum el este un fanfaron progresist, subiectele sunt mereu de tipul „Față în față cu provocarea diversității“ sau „A preda pentru abilități diferite“. La puțin timp după venirea Shebei în școală, a înființat un sistem numit „Barometrul stării de spirit“, care îi obligă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă scuzi. N-am îndrăznit să ți-o spun mai devreme, de teamă că nu mă vei mai plăcea, că nu-mi vei mai arăta înțelegere - și cătă nevoie am de înțelegerea ta. Nu-mi pot permite să o pierd. Fanfaronul de Napoleon - porcului ăstuia îi plac merele. Am găsit în buzunar un plic de chibrituri La Zelda - Braserie și salon de dans. Unde am mai fost? Poate că ar trebui să o întreb pe femeia care mă urmărește prin New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
face acomodarea de la casă-la-mașină mă ia de mână - și iată-mă plecat, conducând pe Sunset Boulevard, ca un cap plin de astroturf, cu o gură plină de cobalt și stronțiu 90 - și un mini-echipament computerizat de un milion de dolari, fanfaronul ăsta bionic care mi s-a cuibărit între coapse. Operația a fost un succes imediat. Cred că e minunat modul în care m-am putut schimba. Știi, uneori, știi, mă simt de parcă aș fi fost deja în California - și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frumoasă, care trezea dorința, și lăsase deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul își baza speranțele doar pe câteva priviri, câteva atingeri ale pielii, câteva ezitări ale ei atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gata scris. Textul s-a revărsat peste el, l-a încheiat. Un text ca o mâzgă, e drept. Pot fi și astfel de texte, într-adevăr. Când Lumea se revarsă dintr-odată peste ins, azvârlindu-l gata creat. Așa apar fanfaronii, închipuiții, inșii fără zbucium și frământări. Cei care cred că sunt meniți a găsi întotdeauna soluțiile, gata oricând a arăta direcția spre care trebuie să alerge nația. Cei care sunt convinși că fără analizele lor viața nu și-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu emisiunea despre 23 August din vară de la TVR1 este concludent. Berbantul era literalmente speriat, bâlbâia nerozii și, la un moment dat, era (cred) chiar gata să o ia la fugă. Se blocase „prompterul“. Desigur, îl simți că-i găunos, fanfaron. Dar cei tineri care îl iau drept model nu știu nimic. Scriu despre el cu sentimentul jenant că mă „iau“ de el. Nu-mi pasă de el. Mi-e milă cel mult de mine, că-mi irosesc puterile (și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pe toate, În afară de unul. Pe cît se pare, cineva mai șiret decît mine l-a ascuns Într-un loc unde n-aș putea să-l găsesc niciodată. Tu. Astfel l-am auzit vorbind pentru prima oară despre tine. Un librar fanfaron și limbut pe nume Gustavo Barceló se lăudase În fața cîtorva colecționari că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm că personajul comic a fost conceput și realizat în mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Varietatea imensă a tipurilor este în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
redus intelectual, dar cu pretenții, primește replica prin Mitică Popescu, iute la minte, cinstit, curajos, simpatic. Însumând calități și defecte, Mitică Popescu e comic prin compunerea sa din interseâcții paradoxale de serii sociale și psihologice: trăznitul, naivul, fermecătoarea pușlama sentimentală, fanfaronul loial, licheaua cinstită. Caracterele care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această pocitanie? Ia uite cum se Înfoaie fanfaronul? Ce potlăgării se mai coc În mintea lui? Încotro a pornit-o? Și de ce Noimann se ține scai de urma lui, odată ce-și dă seama că totul nu-i decât o halucinație ieftină, o scamatorie? Stând picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îmi sunt clare în minte. Pe lângă Su Shun, sunt învățați care au dobândit cele mai înalte grade academice și miniștri care slujesc de multă vreme la Curte, inclusiv Tuan Hua - fratele vitreg al lui Su Shun, și prințul Yee - un fanfaron care este văr de gradul întâi cu împăratul Hsien Feng și comisar imperial. Chiar dacă știu puține despre ei, știu suficient ca să-mi dau seama că sunt la fel de însetați de putere și de periculoși ca Su Shun. Îl analizez mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acel simț care să poată percepe mersul timpurilor - n-ar fi suferit o asemenea prăbușire în final. În comparație cu Nobuo, care era de o prostie credulă, Nobutaka era o idee mai curajos. Dar nici el nu era mai mult decât un fanfaron incapabil. În acea a șaptea zi, Hideyoshi plecă spre Azuchi, oprindu-se la Castelul Sakamoto în ziua a unsprezecea. În Ise, Takigawa Kazumasu capitulă și el. Hideyoshi îi dădu o provincie din Omu în valoare de cinci mii de banițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările. Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele lui. Fapte condamnate, fapte pedepsite prin lege. Prin lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]