238 matches
-
pentru care temperamentul românului nu poate fi captat în eșantioane. El este otova. Global. Ca încălzirea. De aceea, ostoind cu duioșie trecutul, românul are mereu datorii către viitor. Când nu are - caz rar! - se plânge de boala izolării. Apoi, nefiind fanfaron, tace mâlc. Misterios. Înalt. Cu cheie. Atunci când are timp din belșug și nu e ocupat cu farafastâcuri metafizice, românul adoră orice efigie, pe care icoană-ntr-un altar s-o pui. Cu precauție, însă. Din păcate (morale!), românul îi cere
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
prin reacții imitative, pe care le ascund în spatele unui aer de semeție contestatară. Azi în Franța nu se mai nasc gînditori, ci agenți de propagandă, asta dacă nu avem prostul-gust de a vedea în Bernard- Henri Levy altceva decît un fanfaron mediatic. În acest climat, universitarii sînt timorați ca sub un spectru de amenințare, preocupați mai curînd de a-și păstra locul de muncă decît de a gîndi liber. Și asta se simte chiar din răspunsurile pe care i le dau
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această aspirație chiar strategia bovarismului. Al. Andriescu relevă foarte bine în postfața romanului procesul progresiv de quijotizare a lui Ragaiac. Nicolae Manolescu a evidențiat strategiile ironiei naratorului de demistificare a "soldatului fanfaron". Mai mult decât un quijotic, Ragaiac mi se pare un bovaric, deși quijotismul și bovarismul sunt două faze istorice ale aceleiași tendințe umane. Le diferențiază cel puțin două aspecte majore: pe de o parte, bovarismul renunță la sensul eroic (fie
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
mai ales în a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
statui solemne se ascund sub poduri, pubelele valsează, un clopot n-are glas hingherii se ascund, măturătorii negri de frică au intrat în greva foamei lor, pe la răscruci, hîrtii și pungi dansează, spre luna plină urlă haitele de câini. primarul fanfaron cu urechi înfundate doarme păzit de un cerber din carton. *** pe o sfoară de rufe ne-am văzut viitorul mai clar decât în oracolul de marmură: atârnă tare greu trecutul sub cearceafuri, am tot spălat sudoarea fără rost - de mâine
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
limita termodinamică a cunoașterii altfel porii îmi rămîn insensibili la frigul cosmic în care ațipea șarpele timpului pe cînd zice-se preceda materia și chiar de mă revolt tot pe o cădere urc și eu laolaltă cu ceilalți (muritori bețivi fanfaroni și sinucigași) iar săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge cu o melancolie inexplicabilă degeaba încerc să pătrund înțelesul celor 50 de mase de Plank și al norului inițial de particule grele moartea tot își depune larvele în această
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
lui „nenea” Iancu Ghermănescu, un personaj deloc schematic, „cazon” într-un chip aparte, curajos fără emfază, competent și eficient, jovial și, totodată, ros de amărăciuni, cu idei „socialiste”. Un pandant reușit este „eroul”, din povestirea cu același titlu, un căpitan fanfaron, laș în clipa primejdiei, poltron, simulînd a fi rănit pentru a ajunge în spatele frontului, demascîndu-se în toiul unui chef, ca apoi să-și reia, fără vreo jenă, masca. Pricepere arată și oprirea asupra unor întîmplări cu haz - intervenția „miliției”, formată
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
ale județului. De atunci e un câștigător, folosind când intriga, când duplicitatea pentru a parveni - dar loviturile îi reușesc mai ales datorită unei inteligente tactici: aceea de a se lăsa mereu subestimat. * "24 ianuarie. Întâlnesc în capul Podului pe Brederode; fanfaronul e în ținută, dar miroase ca o damă ieftină. Mă îmbrățișează afabil, însă îl cunosc bine, e un parșiv. Zice că vrea să combinăm din nou împreună, îl ascult, dar sunt convins: il me met dans une sale affaire. Într-
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
jur, la fel cum se uită Redfort și Newman, la fel cum se uită Eastwood în nebunia aceea de film cu pumnul de dolari, și e muzică, peste tot e muzică, noian, puhoi, năvală de muzică, Moonflower, și chiar și fanfaronul de Tom Jones își are loc în sufletul lor cu ale lui grandomanii: This Is Tom Jones acu doi ani, alt disc pe nume Tom și acu, anul ăsta, She’ A Lady. Acu se uită Pol la colonel. Ascultă urletele
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
între "militantismul" romantic și turnul de fildeș al modernismului. Fără să lupte pentru vreun ideal, dar fără să aibă nici eleganța ușor fanată a retragerii din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
întotdeauna, în afară concursului). O falsă (și o farsă) biografie romanțata, despre un geniu al jazz-ului în America anilor '30, un personaj inventat de Woody Allen după chipul și asemănarea ironiei și melomaniei proprii. Un personaj pitoresc și excentric, fanfaron, cleptoman, caraghios, grandoman, dar, peste toate - și împotriva tuturor! - un talent divin. Un geniu - perdant, patetic-buf, un copil mare, care știe că e "mare", se laudă mereu cu talentul lui, dar, de fiecare dată, nu uita să menționeze că există
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
fel de Grobei, cu pretenții de poliglot și specialist în istoria antică și modernă. Epatarea vestimentară și verbală ține de un comportament deviant, ce ne dezvăluie treptat un bufon, numit ca atare în textul narativ. Însă clovnul, actorul, măscăriciul, Aghiuță, fanfaronul (cum mai este numit) are o identitate ascunsă, pe care ciudățeniile sale de atitudine nesociabilă le maschează bine. Bănuim de la început tristețea bufonului, care amână de-a lungul romanului, desfășurat în primăvara anului 1980, să deschidă un misterios plic sosit
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
invaziilor barbare, (sic!) în Gallia în anul 355, (sic!) a determinat o creștere...”), 85, 113, 129 („e posibil, (sic!) să fi început”; „să aștepte sosirea armatei lui Nevitta, (sic!) și”), 163, 164, 174, 175 (virgula între subiect și predicat: „Tonul fanfaron, insistent și rănit al acestei afirmații, (sic!) anticipă deziluzia împăratului ce va urma, (sic!) cu antiohienii recalcitranți și cu alții care i-au refuzat pretențiile”, ca și la p. 233) 183, 188, 198, 199, 201 (între principală și completivă di
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
anticipă (sic!) ultimul an al lui Iulian ca împărat”; p. 86: „The hectoring, insitent, wounded tone of this remark anticipates the subsequent disenchantment of the emperor with the recalcitrant Antiochenes and the others who refused his demands” - p. 175: „Tonul fanfaron, insistent și rănit al acestei afirmații, (sic!) anticipă deziluzia împăratului ce va urma, (sic!) cu antiohienii recalcitranți și cu alții care i-au refuzat pretențiile (sic!)”; p. 115-116: „Thus, with the aid of Ammianus, Zosimus, and the surviving writings of
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
lucruri pe care, din grijă de a nu părea impudici, oamenii preferă să le ănvelească an staniol teoretic impersonal sau an citate de autoritate. Dl Paleologu nu ezită să povestească despre sine, dar ceea ce an gură altuia ar suna jenant, fanfaron sau de o originalitate ostentativa - lui ai sade bine, căci toate acele confesii, anecdote, judecați năstrușnice ilustrează idei de interes comun. Iar când are și o companie pe măsură, care al stimulează prin ăntrebări și comentarii inteligente, personalitatea lui ași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
care nu erau ale lor. De exemplu, fluxul elaborării, precedând și succedând poezia. Clocotul, vulcanul, haosul de unde ies formele, imperfecte; mereu inconștient, ignorat, ținut în întuneric, aproape ermetic. Un proces necesar înțelegerii, strâmbat prin lungi discuții, jocuri de noroc ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare răsucită spre Orhan Pamuk (n. 1952), premiatul cu Nobel în 2006. Tot eșafodajul lexical din partea
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
dar anormalitatea "reîntrupării" danezului în Tubby Passmore e de tot hazul. Chiar modul nepriceput și ridicol în care acesta îl înțelege pe filosoful existențialist devine interesant și instructiv, demonstrând ce-ar putea să însemne azi gândirea acestuia pentru omul needucat, fanfaron și supertehnologizat de la începutul epocii globalizării. Tubby aude de Kierkegaard răsfoind o enciclopedie și e atras de titlurile acestuia, care par să-i oglindească temerile. Ia câteva cărți de la bibliotecă și, evident, răsfoirile haotice îl duc la concluzii neobișnuite. De
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
la care senectutea păstrează o tentă iremediabil infantilă, de teribilism sfidînd așteptările: Salvador Dali sau Eugen Ionescu. Longevitatea lor vine dintr-o vînă puerilă conservată pînă la moarte. E cazul întîrziaților cu iz juvenil, prețul plătit fiind aerul bufoneresc, de fanfaroni culturali, detaliu ce nu le micșorează defel sclipirea. În fine, mai sunt întîrziații la care maturarea lăuntrică se face la timp, numai manifestarea publică fiind tardivă: Arghezi, Paleologu sau Spengler. Celibidache nu aparține niciuneia din categoriile pomenite. Născut la Roman
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
regia Emil Mandric (13 decembrie 1969), "Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu (16 noiembrie 1971), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (29 ianuarie 1972), "Ivanov" de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub (18 februarie 1975), "Militarul fanfaron" de Titus Maccius Plautus, regia Ioan Taub (8 februarie 1976), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (9 februarie 1979), "Barbul Văcărescul vânzătorul țării" de Iordache Golescu și "Occisio Gregorii" de Samuil Vulcan, în regia lui Alexandru Tocilescu
Actorul Aurel Cioranu a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81467_a_82792]
-
dar te împinge în marginile deznădejdii, și nimeni nu și-ar dori să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
la poetul famelic. Foarte bine realizat este duelul profesional între italianul Pirelli, interpretat magistral de comediantul britanic Sacha Baron Cohen, șarlatan cu aplomb și nu lipsit de aptitudini pentru meserie, un fel de Bărbier din Sevillia adaptat pentru White Chapel, fanfaron, gonflat și Sweeny care-și rade clientul cît ai clipi din ochi. Farmecul filmului vine și din replica intonată, din dialogul în triluri, din duetele macabre, din pasele cantabile și vorbele cu două înțelesuri, deși calitatea vocilor este modestă. Problema
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
bazele FBI-ului și să-l transforme într-un organism primordial în cercetările criminalistice. Deși are spirit de inovator, el este, însă, același funcționar, până i se reproșează într-o ședință publică faptul că el e doar o imagine, un fanfaron care nu face nicio arestare. Asta îl împinge să ajungă și alături de oamenii săi în arestările pe care aceștia le fac, dar tot ei duc greul misiunilor, iar el apare drept mascota din presă. Biografia pe care Hoover o dictează
RECENZIE: "J. Edgar", trei oameni și un Birou () [Corola-journal/Journalistic/67372_a_68697]
-
noii prietene și cu soțul ei, care lucra pentru Consiliul Local, într-o poziție de autoritate oarecare. Era într-o vineri seara, în luna august. Încăperea se umplea de lume într-un fel destul de buimac; vecinii, puțin agitați și cam fanfaroni, își complimentau reciproc grădinile; conversațiile despre automobile își urmau cursul obișnuit. - Ce lucru frumos din partea ei, zise doamna Warner, care se mândrea întotdeauna cu faptul că gândea numai lucruri bune despre ceilalți. Pe fiul ei de nouăsprezece ani - o pacoste
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
și ține să-și verse fierea în fața burghezilor cumsecade, face semne de dragoste iubitei din culise, se ceartă cu mașiniștii, aleargă neobosit de-a lungul și de-a latul scenei, efectuează piruete și tumbe sau se preumblă cu pași de fanfaron - pentru ca deodată, în plină mascaradă, să se oprească, să te fixeze cu o privire posedată, și să înceapă: „Mama nu va uita/ niciodată cărarea/ spre leagănul în care/ mă vîntură/ uitarea/ spre leagănul de piatră/ în care zac,/ zdrobit,/ ca
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
ascult cu voluptate poruncile latinității doldora de levantinism - cea care, împreună cu temperamentul sangvino-coleric, mă livrează irepresibil și invariabil meridionalității, capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste nevinovate exerciții de narcisism confesiv, ființa mea rămâne una caragialocioraniană, unde timiditatea conviețuiește (îngăduitor și reciproc avantajos) cu impetuozitatea afirmativă, retractilitatea hachițoasă face casă bună
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]