2,704 matches
-
dar n-a înțeles nimic, un bătrân înțelept și tolerant (August pălărierul) și un ins cuminte în nebunia lui, până la proba contrarie (Anghel): toți aceștia au câte un Antipa al lor, creat și modelat în acord cu propria imaginație, cu fantasmele personale. Oglinda veche și misterioasă refuză să reflecte imaginea eroului; și numai în ochii inteligentelor patrupede (cuplul canin Eromanga-Argus) acesta e văzut la scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
în crima premeditată a avortului, adulterul sau infidelitatea și divorțul, care sunt moarte sufletească și încălcare gravă a caracterelor căsătoriei: unitatea și indistructibilitatea 155. Desfrânarea îl face să trăiască pe cel în care s-a încuibat, într-o lume a fantasmelor, într-un univers ireal, căzut pradă delirului si forțelor demonice. Însă, persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte și se primesc în schimb una pe cealaltă, căci iubirea este dăruire liberă de sine și deschidere spre celălalt. În această
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și-l însușește pe celălalt care nu este decât un simplu obiect al patimii sale. Desfrânarea îl întemnițează astfel pe om în propriul eu, sau mai precis în lumea mărginită și închisă a sexualității sale trupești, a instinctelor și a fantasmelor, izolându-l cu totul de universurile infinite ale iubirii și spiritului 156. Pătimașul nu aude, nu vede și nu înțelege nimic din dorurile de împlinire ale celeilalte persoane, care pentru el nu mai este un subiect, ci un obiect ce
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
la început, un caiet cu scoarțele negre, ajuns într-o noapte la un scriitor-ventuză, prădător feroce de istorii brute (în fond, ca toți romancierii...). Cel care i-l dă, Omul cu ciocul de aramă, personaj de basm absurd, amintind de fantasmele care o înconjoară pe Unica Zürn, e ucigașul lui Ferdinand Ramses Sinidis, un comis-voiajor. De fapt, Comis-Voiajorul, omul-sfîrlează, patinînd pe "coaja lucrurilor", fiindcă știe, vorba lui Holban, că în fața morții, orice am face, rămînem superficiali. La crimă, "romancierul" farseur e
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
Felipe, care se pricepe cîte puțin la orice, alergic la banal, la prefăcătorii, deși "învățasem să-mi stîrnesc plînsul și rîsul", bolnav de toate și de nimic. Un inutil calofil și exaltat. "Partitura" lui este o mărturisire făcută Elizei, despre fantasme pe care nu le poate alunga, așa cum, în povestea dinainte, tatăl plecat refuza să plece de tot, și despre mama dispărută misterios în căutarea unui ambasador. Aceeași cu mama lui Abel al doilea? Nu știm. Pînâ una-alta, Marcantoniu își
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
de altul, însă amîndoi stăpîniți, în frumusețea unei clipe, de o sexualitate liberă în care dorința și plăcerea legăturii amoros-filiale se confundă. “Castronașul”, “Grăsuța”, “Ex-Grăsuța” - așa o numea Bunuel pe Cecilia, pe măsură ce ea creștea, iar el renunța la cruda sa fantasmă de a-i smulge copilei căpșorul ei rotund și de a juca fotbal cu el. A crescut bîntuită de tensiuni, de sentimente de abandon, căpătînd o privire pătrunzătoare, critică și realistă, asupra lucrurilor; azi, în pragul vîrstei de patruzeci de
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
deschid compasul așteptării noastre. Și ne impun decența paternă de a fi invizibili, pentru a nu scădea cu nimic meritul progeniturii, responsabilitatea fiului care are nevoie să creadă în libertatea sa, să se știe plăsmuirea propriului destin. Copiii noștri sînt fantasmele descendenței noastre. Iar fiul, cum atît de minunat a spus Wordsworth, este tatăl bărbatului. Surorile lui l-au însoțit pe Carlos și dincolo de moarte. Natasha a scris despre el: “Carlos era romantic și cred că pentru lumea și pentru mintea
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca un virtuos fantasmele nopții și realitatea, deopotrivă, pentru ca “spectacolul” să nu se termine niciodată. Plină de nuanțe este întîlnirea lui cu Purcărete în acest spectacol, o întîlnire care îi luminează lui Mihali și zone mai puțin cunoscute sau exploatate. El este bufonul-spiriduș, cel
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
cu învățăturile lui Lenin și Stalin va trebui să ia în considerare ipotezele, demonstrația și concluziile celui mai bun cunoscător al comunismului românesc. Opus magnum al unui autor care a oferit și până acum câteva cărți fundamentale — Reinventarea politicului și Fantasmele salvării sunt doar două exemple — Stalinism pentru eternitate așază trei sferturi de secol de istorie românească în rama judecății politic-filozofice cu gesturile magice ale unui mare maestru al penelului. Galeria în care-și invită oaspeții se află la conjuncția dintre
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
protejată de brutalitățile lumii creează o ambianță reconfortantă impunînd celor din jur regulamentul de funcționare al saloanelor - un adevărat spațiu “matricial” a cărui teorie este dezvoltată ad hoc de mai multe ori în cuprinsul cărții. Al doilea capitol se intitulează Fantasmele masculine ale feminității. Titlul - promițător - nu este cîtuși de puțin dezmințit de cele trei subcapitole în care sunt analizate relațiile de libertate și dependență ale femeii de moravuri ușoare și mai ales criteriile de evaluare din perspectivă masculină a frumuseții
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
o sosie. Pe sosie, se pare că ar fi furat-o un strigoi roșu, deghizat în democrație. Vouă nu vă pasă, pentru că vouă nu vă pasă. Aici, în acest amurg al zilelor, colindă tot felul de indivizi, tot felul de fantasme. Fiindcă vouă nu vă pasă. Anacronismul vostru revoltă cerul, clinchetul banului a devenit "sfânt". Nu de puține ori, în singurătatea mea, v-am văzut îngenunchiați în fața roșiei democrații. Poem Mâna mea dreaptă vorbește metafore, deși nu i se aude vocea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi putut ca fiul De împărat să curăț Veșmintele și spada Din podul amintirii, S-aleg din grajd fantasma Celui din urmă tropot, Aș fi aflat tărâmul Fărâmă cu fărâmă. Dar cine ține minte Ce-i dincolo de ziua Când s-a trezit pe lume? Vezi, cei care știură Au luat cu ei și timpul, Lăsând povestea mută...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
găsea pe placul ei. Dar cum aș fi putut eu, la 22 de ani, să țin minte, într-o clasă plină de fete frumoase, tocmai pe aceea care urma să fie soția bătrâneții mele? Chiar de va fi fost o fantasmă, ea e binevenită! Ultima își amintea bine de Soror, niște rude de-ale ei locuiau (sau urmau să locuiască) chiar pe strada noastră din Apărătorii Patriei. Convorbirile între Paris și București au abordat rapid proiectul conjugal. Dar cu ce altceva
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
încă mă tângui Că nu aud lumina Vocii tale? Dacă m-ai îmblânzi, Poate aș smulge Din giulgiu amintirea Și mi-aș face Din chipul tău pierdut Poarta de taină, Pe care deschizând-o, Te-aș afla. O undî de fantasme Când tot mai multe drumuri îmi fug de sub picioare, Mă duc în gând spre mare, Cu un creion în mână Și-ncep să scriu pe ape, Pe aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia ce trece Acum pe fața mării Și-mi sfâșie privirea De doruri, e nălucă, Așa cum e prezentul O undă de fantasme. Ajung pe foaia-ntinsă La strada care suie Spre casa cu grădină, Unde foșnesc castanii, Și intru ca o rază Pe poarta dispărută. Aceleași crengi fac valuri Pe mările de aer, Și văd în ochii tatei Corabia care pleacă Spre
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
-n mâini? Cuvintele pe pagini Te-ar apăra de hău, Așa cum te veghează, Din poze vechi, cei duși. Apoi te-ar prinde dorul Să intri-n mintea mea Ca-ntr-o împărăție Uitată în demult. Coloanele de cuget Ideile - statui, Fantasma bibliotecii, Și fluturii de fum Și-ar răspândi în tine Trecutul lor parfum. Ca iedera pe ziduri, încet m-ai năpădi Cu gândurile tale, Până când n-am mai ști Care din noi e vie Și care-i numai vis. Pas
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
victimă unei asociații de idei" căci, deodată, poezia lui Mircea îmi apare ca o partitură complexă de citate și aluzii verbale, un corespondent literar al lui Debussy, care e și el plin de citate muzicale amestecate cu "impresii" imediate și fantasme produse de aceste "impresii". Adineaori, am căutat și găsit surprinzător de repede (în neorînduiala în care îi țin cd-urile acumulate în ultimii ani) cele cinci discuri cu operele de pian ale lui Debussy, în interpretarea lui Aldo Ciccolini. Am început
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
cu migala, În intemperia aceasta trivială, De lipsa unui viitor relevant Și m-am Îngrozit, Îmbrățișându-mi tâmplele, Ca pe niște comori neprețuite, În speranța infima de a salvgarda O ultimă firidă de vers creator. Ars scribendi Închide-n cuvinte fantasme psihoze, sentințe și basme, versuri Încadrate În rime ca-n niște armuri lucitoare, venite din soare, penelul Înfipt În onirice fraze ca un pumnal laborios despicând metafora plină ce șușotește-n surdină către-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
meu Prieten Damian Petrescu, cel strivit de geniu și depărtare, nu-mi rămâne decât să-i sărut sfielnic, cerneala visului și să-i mulțumesc Încă o data pentru statornicia de a mă fi Însoțit pretutindeni, de la distanța inimii sale, prin țara fantasmelor mele... Credeți-mă! N-am vrut decât să mă joc În părul curcubeului... București, 4 iulie 2009, la 55 de ani... DE ÎNDURARE Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței În umbra cea veșnică și neînțeleasă. Fraged sub chiparosul rostirii, iată
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
o robă a dragostei. Cingătoarea de cremene a morții mă strânge-n corset. Numai așa pot strivi autobuzele foșnitoare de parcă niciodată n-aș fi intrat Într-o mănăstire și nu e de ajuns! De aceea Îți scriu din fuga muririi, fantasmă cu buze strivite de Cântec... DE ÎNDRĂGOSTIRE Tu mă Îndupleci din pleoape și cuvinte, cum părul nopții gura Îmi sărută. Trupul tău ochii mei l-au uitat, așa cum numele pietrei În somn l-am strigat... Stau cu pana cea scriitoare
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
spovedesc petuniilor, poate frunzei de nacru, păunilor. Senzual și noptatic, noctambul heruvim mă ascund sub privirea ta și aștept primăvara... DILEMĂ Mai aproape de cântec, mai departe de tine, glodul vederii Îmi slăbește poftirea. Între cuvânt și tăcere, Între zbor și fantasmă rămân, neiertate, păcatele mele... Cum s-ascund primăvara, cum s-ascund bătrânețea, când paharul rostirii mi-l golește tristețea?... LA FINAL Ca mâine voi muri din Întâmplare. Faptele inimii mele se vor uita. Ceea ce ochiul va plânge nu e rana
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
în direcții opuse, viae stratae s-au răsfirat și multele poteci neștiute Prin perdele campestre de lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului nebun, ale morții și gloriei asemenea, micile invocări de iubire talismanul pentru încă o zi singurătatea abruptă de a te găsi printre
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
n-a fost să fie. Criticul Grigurcu - alături de alți comentatori de prestigiu - a fixat statura abstractă a poetului de seamă Florin Mugur. Aici, omul F. M. este surprins așa cum îl mai țin minte confrații săi de odinioară ; e vorba de o fantasmă lirică, liber alcătuită în spațiu, a unei neobosite ființe omenești, foarte atașante, neîncetat în mișcare : vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
este surprins așa cum îl mai țin minte confrații săi de odinioară ; e vorba de o fantasmă lirică, liber alcătuită în spațiu, a unei neobosite ființe omenești, foarte atașante, neîncetat în mișcare : vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]