389 matches
-
va incendia orizontul coborând peste liniștitul foburg / flacăra unui al doilea amurg. / Luminii ei pustiitoare faceți-i loc”. O inversare de semn a arderii se va produce începând cu Bolta glisantă. Sub zodia unei „cosmogonii devalorizate”, N. abandonează brusc scenografia fantasmatică și mitizantă pentru un cadru fără aură, citadin și domestic, când nu recurge la teatru și circ, livrându-se unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
de mai tîrziu, cînd exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează În fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și Încîntați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sa italică, un spirit practic, apt să facă lucrurile să se întâmple și să schimbe cursul vieții, în timp ce prietenul său Abdul, să zicem, nu pregetă să recurgă la transa halucinogenă spre a-și visa propria iluzie, spre a avea viziunea fantasmaticei princepese de departe, de care va fi îndrăgostit până la moarte. Ceea ce nu înseamnă că până la urmă Baudolino și ai săi, călători spre împărăția Preotului Ioan, nu-și merită numele de cruciați ai unei fantasme. Înainte însă de marea călătorie, Baudolino
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se oprește la Amsterdam. La sediul unei corporații navale internaționale i se oferă postul respectiv de meteorolog. Acceptă și iată-l acum în prima noapte în casa părăsită de la antipozi. Ca un Ulise ispitit de sirene, are parte de vedenii fantasmatice tip E.A. Poe, cum ar fi mâna horror cu degete unite printr-o membrană aparținând unor ființe între om, rechin și batracian care se îmbulzeau să ia clădirea cu asalt, să dea buzna peste el. Episodul este relevant nu numai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
uman are diverse manifestări la diferite niveluri : pulsional, afectogen, atitudinal, comportamental Agresivitatea ( din latinescul agression = a ataca) ,,se referă la o stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana, răspunde printr-un ansamblu de conduite ostile În plan conștient, inconștient și fantasmatic cu scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unei ființe sau lucru investite cu o semnficație pe care agresorul le simte ca atare și reprezintă pentru el o provocare”. Fiecare individ este posesorul unei agresivități latente care sub influența stimulilor
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
numai la 19,7% dintre femeile diabetice de tip 1 (internate în clinica noastră) colegii de serviciu știu că ele suferă de diabet. La femeile diabetice tinere apare o frigiditate dobândită, pentru că la femeie sexualitatea și procrearea în plan imaginativ, fantasmatic sunt corelate între ele. În planul reprezentărilor, actul sexual este totdeauna asociat cu nașterea, și dacă îi este frică de naștere și actul sexual va fi realizat într-o stare de anxietate, de angoasă, fără nici o participare, ca un act
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
posibil) o formă conceptuală fas cina ției resimțite la întâlnirea cu lumea orașului, lumea cotidiană pe care o cunoaștem astăzi. Lungul ocol prin textele lui Ben jamin este un exercițiu speculativ în care se constituie univer sul urban ca univers fantasmatic, marcat subtil de ade văruri grave și de așteptări mesianice profunde. Funcțio na litatea epidermică a orașului nu-i epuizează ființa, ci o problemati zează, tocmai în acele locuri în care ea își trădează pragurile și penumbrele. Fascinația pentru lumea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
arată cum, emancipate de sub tutela artei, obiectele ezită în același timp să treacă pragul către statutul de marfă: prin expunerea în vitrinele arcadelor pariziene, ele devin obiect de divertisment, se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului fantasmatic al mărfii ocupă o bună parte a paginilor lui Benjamin. Ea nu intră însă în atenție aici decât în măsura în care lămurește o chestiune de epistemologie: cum determină imagi nea dialectică o modalitate de cunoaștere? Secțiunea N (Erkenntnistheoretisches, Theorie des Fortschritts) din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Stadt ist nur scheinbar gleichförmig. Sogar ihr Name nimmt verschiedenen Klang in den verschiedenen Teilen an. Nirgends, es sei denn in Träumen, ist noch ursprünglicher das Phänomen der Grenze zu erfahren als in Städten.“ Consistența onirică a orașului, caracterul său fantasmatic pe care le dau, deopotrivă, viteza schimbării și eterogenitatea spațială determină apariția unor figuri care exprimă un raport cu ruina inevitabilă a schimbării, cu locul marginal sau cu „rebuturile“ progresului tehnic: chiffonnier-ul sau, cum voi arăta mai jos, flaneurul. Figurile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
arată este cea a imaginii dialectice. În Passagen-Werk, categoria care numește percepția flaneurului este cea de „privire ilustrativă“ (illustratives Sehen). Ea presupune tocmai transformarea reveriei în text explicativ al lumii, a obiectului în urmă și proiectarea realității într-un univers fantasmatic, din care flaneurul însuși face parte. Astfel, construcția perceptivă a orașului presupune în primul rând deconstrucția sa: reperele și traseele sale cotidiene, aflate sub semnul unei rațiuni de ordin tehnic, devin prin flaneur personaje ale unei alegorii. Lectura modelează percepția
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
înghețate, să deconstruiască mecanismele mărfii și să transforme mulțimile metropolei în interlocutor. Pe de altă parte, este vorba de dialectica constitutivă flaneurului între caracterul public și cel privat al prezenței sale pe străzile orașului. Retras în sine și, concomitent, proiecție fantasmatică a celor pe lângă care trece, flaneurul ocupă, s-ar putea spune, locul revoluționarului prin excelență. Este vorba aici nu de luptătorii străzilor, ci mai degrabă de „reformatori de cafenea“ disprețuiți de Marx pentru amânarea momentului acțiunii și pentru temperanța viziunii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în cazul acestora, orele petre cute hoinărind pe marile bulevarde sunt, de fapt, ore de muncă înscrise, așadar, în „valoarea produsului final“. Construcția jur nalistică a peisajului urban, redarea fantasmagorică a chipului acestuia, are ca origine o activitate ea însăși fantasmatică (etwas Phantastisches), în care munca și loisirul își schimbă reciproc locurile. Același fenomen poate fi observat și în relația flaneurului cu spațiul său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția flaneurului, respectiv dispariția sa din peisajul urban sunt puse de Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Sache habhaft; in der Aura bemächtigt sie sich unser.“ Flaneurul ia în posesie marfa și, în același timp, o pune în perspectivă, lăsându-se stăpânit de aceasta. Relația cu mecanismul economic al orașului este esențial vizuală și, în acest fel, fantasmatică. La fel ca mulțimea, marfa este supusă unei deconstrucții care îi dă, în final, un chip fantomatic. Privirea flaneurului este cea care sesizează lucrurile ca imagine dialectică și le scoate din relațiile solidificate ale cotidianului tehnic. Funcția deconstructivă a flaneurului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
the famous cultural guide Baedeker was that it was «theatrical» and «showy»“. Modernismul extrem și rolul esențial pe care îl joacă tehnica în constituirea peisajului urban berlinez de la începutul secolului XX se traduc în problematizarea radicală a identității. Orașul devine fantasmatic datorită înlocuirii rapide a formelor și a tensiunii între vechi și nou. Textul jurnalistic creează, după cum anunțam în introducere, orașul. Henri Lefebvre, de exemplu, consideră lumea urbană o mediație infinită între forme materiale, instituționale, istorice și forme subiective, interpersonale sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pierdut sub presiunea celui de-al Treilea Reich, este un exemplu de „teologie a memoriei“. Flaneurul, care străbate traseele magice ale orașului său, omul matur care își rememorează copilăria urbană se plasează într-o sarcină infinită, aceea de a recupera fantasmatic trecutul, fără a-l reînființa: „Nie wieder können wir Vergessenes ganz zurückgewinnen. Und das ist vielleicht gut. Der Chock des Wiederhabens wäre so zerstörend, daß wir im Augenblick aufhören müßten, unsere Sehnsucht zu verstehen. So aber verstehen wir sie, und
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ghosts and residues of previous experiences, most notably in Paris, with the ghosts of insurrection and revolution, but also in Berlin which for Benjamin was above all a city of ghosts.“ Textualitatea metropolei reprezintă unul dintre elementele decisive ale caracterului fantasmatic al acestei lumi: reclamele care se „înscriu“ în natura mărfurilor expuse, scriitura jurnalistică prin care evenimentele cotidiene devin personaje ale unei povestiri infinite, numele străzilor, toate acestea creează o realitate alegorică văzută drept corespondență dialectică a regimului fizic și a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
subiectului și a lumii, ci o regresie infinită către o ordine originară, pentru care dispersia reprezintă semnul eliberării posibilităților. Marginalul nu intră niciodată în scenă ca personaj central, memoria trecutului nu este niciodată reactualizată ca atare. În ambele cazuri, caracterul fantasmatic pe care îl produce experiența atât la nivelul subiectului, cât și la cel al obiectului este doar un corectiv infinit, având rolul de a-i salva de la reificarea cotidiană. Lucrarea lui Michel de Certeau The Practice of Everyday Life poate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu gaz ale străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește clar formele, actul mimetic al experienței urbane nu este niciodată „complet“, sigur pe sine, generalizat. Caracterul fantasmatic al orașului este cu atât mai accentuat cu cât fantasma este mai volatilă, funcția ei de cunoaștere fiind subordonată funcției ei sociale. O secțiune din Passagen-Werk dedicată modurilor de iluminat inventariază aceste aspecte. Este vorba în primul rând despre extinderea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
volum publicat în deceniul acesta, Ora 25. De la poezia de război, Jurnalul unui soldat (în care se notează experiența frigului și a ploii îndurate de soldați), se trece la confidențele făcute toamnei într-o lume la marginea dintre real și fantasmatic (farmacistul din colț posedă în fiolele lui bucăți de cer și paradis, toamna personificată bate-n geamul poetului, dar acesta e incapabil să-i descifreze mesajul). Resurecția baladescă în viziunea membrilor Cercului Literar de la Sibiu înseamnă o apropiere a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și paradis, toamna personificată bate-n geamul poetului, dar acesta e incapabil să-i descifreze mesajul). Resurecția baladescă în viziunea membrilor Cercului Literar de la Sibiu înseamnă o apropiere a acestora de parabolă. Textele lor capătă aspect alegoric. Este un univers fantasmatic cel pe care-l creează la limita dintre real și imaginar. Tonalitatea este incantatorie, balada fiind adesea pretextul pentru o călătorie în timp, în mitologie, în imaginar. Se creează, de fapt, o mitologie proprie și, prin intermediul personajelor-simbol care apar în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
strâns legate de imaginarul apocaliptic sau, cel puțin, de unul care are imprimată distinct pecetea morții. Tot universul descris pare a împietri, totul se oprește ca într-o ciudată fotografie. Rarele mișcări sunt, de fapt, alunecări spre o zonă tulbure, fantasmatică, o alunecare spre moarte. Lumea prezentată e totdeauna situată pe granița dintre real și ireal ca și cum somnul, nebunia, visul, halucinația ar lua în stăpânire universul interior: Îmi place să ascult cum trece pe lângă mine Timpul/ în falduri largi cu nave
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
caracterizează deseori astfel de poeme, în care încremenirea potențează sugestia unei suferințe pe care eul liric nu o poate împiedica, dar și închiderea într-un univers plat, în rama unei amintiri, a unui vis sau poate chiar a morții. Descrierea fantasmatică a unui peisaj aparent exterior deschide un astfel de poem: "Marea și vântul fugeau/ Spre tainicele orizonturi;/ Fugea vântul cu capul gol -/ Marea vânătă de mânie/ În urma lor stelele mureau..." (Apele morții). Puterea apelor abisale de a schimba fața lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cu buze împurpurate, tovarăș morților, de unde vii/ În ceața fiecărei nopți, lunateco?"). Imaginea morții împurpurate amintește de Edgar Allan Poe, dar e lipsită de fiorul groazei. Cotidianul se confundă cu acest univers decadent în care sălășluiește sufletul, întunericul dominant și fantasmaticul sunt părți ale realității. Atunci când spiritul se simte copleșit de invazia umbrelor, feminitatea aceasta tulbure se dovedește adesea salvatoare. Voce fără trup, venind din înalt, dar și din negură, destramă iluzia și lasă loc renașterii. Exclamațiile care pigmentează textul țin
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]