389 matches
-
cetate mai degrabă mitică, un tărîm de poveste. Nici o posibilitate, la Cantemir, de a identifica exact metropola de pe malul Bosforului. Episoadele petrecute lîngă Adrianopole, pentru a nu mai vorbi de cele de la Iași ori București, se încadrează geografic aceluiași Istambul fantasmatic; de la Iași și București la Istambul personajele călătoresc într-o clipă, pe parcursul aceleiași fraze, de parcă ar utiliza covorul fermecat. Spațiul unic și anularea timpului dau Istoriei ieroglifice structura unui roman medieval - medievalism prelungit pînă în epoca barocă. Precum în romanele
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
nou roman, Casa Gorgias (Editura Niculescu, 2011, 352 p). Este o scriere în dulcele stil clasic, dar agrementată cu achiziții estetice modernisime în plan epic, ca, de pildă, episoade autoreferențiale, știința dedublării și a monologului interior, flash-back-uri, transferul telepatic și fantasmatic (realizarea unui tête à tête peste veacuri cu eroul, trăitor în prima parte a veacului XIX), insertul documentului de arhivă, reprodus în carte cu parcimonie, mai ales pentru parfumul lingvistic de epocă. Consultarea arhivelor (o trudă imensă!) este evidentă, dar
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
cu „taxiduri” și expediții care-l duc pînă în Războiul Crimeii, reconstituite cu migală documentară și desprinse parcă din scrisorile lui Ion Ghica. Uneori, parcă, suferind de excesul subtilității... Arhitectura compozițională e, repet, lacunară, cu rupturi de nivel și irumperi fantasmatice ale trecutului în prezent (excepțională vedenia inopinată din copilăria sibiană a Maiei, cu apariția unui bătrîn asemănător defunctului Capșa!). Din loc în loc, capitole jucate vag sapiențial, ezoteric, un fel de meditații poematice, trimit către o metafizică a simțurilor (Meditația celor
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
Nazaret se întoarce în țară, devine deputat și apoi profet, regăsește femeia visurilor și trăiește o nouă poveste de dragoste. Ulise și Penelopa lui sunt, cum altfel, naivi. Soțul gelos, Stavors, îl ucide. Morala, din nou, scapără îndărătul numeroaselor brodări fantasmatice și absurdiste (la un moment dat, asistăm chiar la o dezbatere a... puricilor). Nicio șansă de izbândă în lumea condamnată pe care o imaginează Cristian Meleșteu. Ca și cum orice victorie ar fi un alt chip al eșecului. În Radiografia unei zile
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
pe care el îl atribuie dragostei, de revelator al negativului filmului din somn. Infuzat de energiile erosului, tânărul simte că nucleele de imagini onirice ascunse în el înfloresc în mirifice lumi interioare. În mai multe rânduri, Leonid își împărtășește euforia fantasmatică pe care i-o provoacă sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt sigur că te voi visa pe tine.” (13) “Noapte de noapte te visez însă, și visurile parcă sunt aevea. Multă bucurie îmi aduc nopțile
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un univers fantasmatic compensatoriu, unde domnește principiul plăcerii, al îndeplinirii magice a dorințelor, unde visătorul este un demiurg. Tot ceea ce este strâmb în realitate își găsește îndreptarea în lumea nocturnă, îndrăgostitul devenind dintr-un învins un învingător, dintr-un ratat un erou: “Și
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
pe care el îl atribuie dragostei, de revelator al negativului filmului din somn. Infuzat de energiile erosului, tânărul simte că nucleele de imagini onirice ascunse în el înfloresc în mirifice lumi interioare. În mai multe rânduri, Leonid își împărtășește euforia fantasmatică pe care i-o provoacă sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt sigur că te voi visa pe tine.” (13) “Noapte de noapte te visez însă, și visurile parcă sunt aevea. Multă bucurie îmi aduc nopțile
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un univers fantasmatic compensatoriu, unde domnește principiul plăcerii, al îndeplinirii magice a dorințelor, unde visătorul este un demiurg. Tot ceea ce este strâmb în realitate își găsește îndreptarea în lumea nocturnă, îndrăgostitul devenind dintr-un învins un învingător, dintr-un ratat un erou: “Și
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
mult, uneori câte o zi Întreagă, după care bolnavul cade Într-o stare de prostrație, de muțenie și imobilism din care nu poate fi scos. Pe parcursul unor astfel de derapaje schizoide, Adam Adam povestește cui vrea s-asculte o istorie fantasmatică, totdeauna aceeași, despre aventura sa Într-un imobil subteran gigant, numit Centrul, unde un grup de savanți recrutați de pe toate meridianele mapamondului puneau la cale și duceau la Îndeplinire tot felul de misiuni destinate salvării omenirii de la pericole mortale ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trup, pe care au simțit nevoia să-l deteste, să-l chinuie, să-l urască în așa un hal... Antihedonismul își dezvăluie în mod simptomatic ura de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a incorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau de forțele distrugătoare a căror presupusă purtătoare este. Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sublimeze dorința și să ceară ca frumusețea să fie admirată în sine. Estetica, ca și viață privată, se impregnează de moralitatea omului educat. Firește că o astfel de „interdicție” etică în receptarea artei nu putea naște interior decât o lume fantasmatică rareori mărturisită. Niciodată dorința nu a putut fi, în fapt, stăvilită, iar arta a fost mai degrabă „farmec”, plăcere și încântare, decât „pharmakos”. Putem oare sublima dorința de posesie ce se naște din privirea unei ființe frumoase care se uită
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
tinzând „voit” spre maladiv. Firește, corpul ca obiect în artă nu va putea satisface energia pulsională, prin simplu fapt că acesta nu poate să devina un obiect sexual real. Aceasta ar fi trăsătura distinctivă a artei. Ceea ce nu înseamnă că, fantasmatic, prin îndepărtarea tuturor tabuurilor, cele două reprezentații nu se intersectează, potențându-se reciproc. Oricum, fie în viață, fie în artă, trupul estetizat și erotizat continuă să fie un obiect artistic sexualizat, obiectul suprem al plăcerii ce glisează, în noi, între
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
expunerea părților intime și a coitului, mai ales în filmele „pentru adulți”, este socotită un afrodiziac pentru spectator. Artele plastice și fotografia nu au, desigur, aceeași „dinamică”, preferându-se captarea tensiunii erotice, a expunerii „controlate”, dar lansând, astfel, punți în fantasmatic. Totul este gândit, de la postură la recuzită și scenografie, la lumini și indicații regizorale, dar nu sexul explicit îl interesează cu adevărat pe artist, ci momentele premergătoare. De aceea, esteticul este acompaniat de un erotism accentuat în preludiu și nu
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
în imaginile cuplurilor de rase diferite. Estetizarea, tratamentul special al conjuncției corpurilor, este deosebit de importantă în astfel de reprezentații, pentru ca dorința să se poată transmite cu naturalețe. Mai mult, subtilitățile plastice par a conduce scenele spre o erotizare intensă, cu fantasmatica adiacentă, ca manifestare a dorinței, adesea obsesive, de a poseda alteritatea. Să fie vorba aici de o nostalgie a frumuseții unice, primitive? Sau de miturile culturale din jurul figurii „străinului”? În sfârșit, cuplurile polarizate pe axa vârstei (tânăr/bătrân) sau pe
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
legată de unicitatea frumuseții trupului tânăr, considerând-o o prejudecată psihosocială alienantă. La urma urmei, dacă ne putem simți atrași de femei sau bărbați mai în vârstă, al căror corp nu poate camufla mărcile timpului, înseamnă că esteticul nu este, fantasmatic vorbind, atât de strict circumscris temporal. În altă ordine de idei, apar destul de des expunerile de corpuri aparținând altor rase, incluse probabil în stereotipiile frumuseții universale. Oricum ar fi, pielea negresei, mulatrei, arăboaicei, țigăncii, indiencei, japonezei etc. sunt mai curând
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
atât de strict circumscris temporal. În altă ordine de idei, apar destul de des expunerile de corpuri aparținând altor rase, incluse probabil în stereotipiile frumuseții universale. Oricum ar fi, pielea negresei, mulatrei, arăboaicei, țigăncii, indiencei, japonezei etc. sunt mai curând integrări fantasmatice în globalizarea dorințelor, decât un discurs politic împotriva discriminării. Nu încape îndoială că oamenii fantazează azi, ca și ieri, cu imaginea corpurilor care aparțin altor culturi, în care văd chiar un spor de sexualitate, tot așa cum fantazează cu vedetele ale
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
frumusețea” nu se arată decât pe sine. Corpul femeii frumoase se poate privi cu naturalețea cu care privim un peisaj. „Sexualitatea” este un dat intrinsec, nu este manipulată de artist ca în pornografie, este realitatea unui imaginar care, invocă doar fantasmaticul, nu și deslușirea lui mentală. Dan CARAGEA București 31 iulie 2013 Referință Bibliografică: Dan CARAGEA - FOTOMEMORII / Dan Caragea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 943, Anul III, 31 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
fotografiilor de model, ca și cum acesta s-ar refuza prizonieratului. De aici, un straniu paradox: nu putem poseda în mod absolut un corp decât prin artă, motiv pentru care mitul artistului și al modelului său cunoaște o lungă carieră literară și fantasmatică. Când sugerăm femeii iubite un anume fel de a-și prinde părul, de a folosi o bijuterie, un ruj mai deschis sau mai închis, nu purtăm conversații neutre, ci facem tentative de suscitare a modelului din ea ca obiect estetic
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
ființe fără spirit și suflet, obiecte ale seducției și disponibilității aproape pornografice. Ceea ce surprinde la tinerele frumoase care se expun dezinvolt în viață și în artă este tocmai anularea trăirilor interioare, pentru ca această frumusețe să pară permanent accesibilă și posedată, fantasmatic, nediscriminat. Triumful frumuseții rezidă astăzi în puterea de a seduce milioane de oameni, or, pentru această „orgie” universală, nu este nevoie decât de stereotipul frumuseții puternic erotizate. Cam acesta este, pe scurt, și „secretul” care face ca modelul să devină
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
va accentua însă cu trecerea timpului. De la imagini, mai ales ale femeii, elaborate în minte, de cele mai multe ori pe baza experienței cotidiene, artistul își va „ademeni” soția, slujnica, femeile umile care îl inspiră spre un efort de idealizare și plăsmuire fantasmatică a frumuseții trupului gol. La început, nudul este cumpărat de oamenii bogați, de nobili, deși adesea artistul amestecă în „surplusul”erotic al tablourilor atât elemente aristocratice cât și plebee, cu o intenție mereu ambiguă. Astfel, ne întrebăm în ce măsură o persoană
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
transfigurare, pentru că nu este vorba de o oglindire „realistă”. Cu toate acestea, multe din fotografiile contemporane, merg nu doar spre expuneri provocatoare, dar și spre satisfacerea narcisică a modelului. Pentru ca artistul și modelul să reușească, este nevoie astăzi de dorința fantasmatică a modelului de a-l poseda emoțional pe artistul care îl va plasa, ulterior, într-un fel de spațiu colectiv al excitației. Astfel, dacă o persoană este aleasă să pozeze pentru frumusețea sa, iar trupul acesteia este în sine un
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
o iei de la capăt. Vrei? - Nu știu, bunul meu rege, ce am învățat! răspunse tânărul. Dar cert este că, dacă e să o iau de la capăt, nu aș mai aplica regulile mele, care nu se bazează decât pe o poveste fantasmatică, ci aș merge pe drumul deja bătătorit și bineștiut. Abia dupa ani de experiență, se poate veni cu îmbunătățiri. Și încă un lucru mi-e clar. Bunătatea asta e de mare preț, dar trebuie ținută în cui! Referință Bibliografică: DE
DE UN TÂNĂR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366236_a_367565]
-
de altfel, pe o erotică când mai camuflată, când mai ostentativ expusă. Corpul privit în acea fugară scrutare pe stradă este însuși obiectul plăcerii, indiferent de gradul ei de sublimare: de la dorința frustă, la contemplare, de la nevoia de posesie, la fantasmatica inepuizabilă a reprezentării dorințelor. Arta nu alterează condiția de obiect a corpului și nici nu poate stăvili manifestarea dorinței, oricât ar cere-o educația represivă, ci introduce doar atemporalitatea ca pe o trăsătură esențială. Dar oare fotografia unei simple trecătoare
SPECTACOLUL STRĂZII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340533_a_341862]