133 matches
-
Caragiale văzuse lumina tiparului cu doar un an în urmă). Paralelismul realizat - pe linie expresionistă - de către Ov. S. Crohmălniceanu între revistele Gîndirea și Contimporanul trebuie completat cu paralelismul dintre Craii... mateini și Paradisul suspinelor. Ambele sînt romane poetice, manieriste și fantaste, cu intarsii onirice și cruzimi perverse, populate de personaje tarate. La Mateiu Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și asimila noile curente radical-moderniste, impunîndu-le atenției unor cercuri mai curînd rezervate (de la criticii post-maiorescieni și de la tradiționaliștii autohtoniști ai Gîndirii pînă la spiritualiștii eclectici, vitaliști ai „tinerei generații”). Unii dintre ei (Vinea, Maniu, Fundoianu) sînt naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din neo-bucolismul lui Francis Jammes (dar și din tradiția hasidică), peisajul bucovinean al Herței, cu tîrguri putrede și natură agrestă, în ecorșeuri expresioniste. Membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O sută de ani de zile la Porțile Orientului (Ioan Groșan), în ale căror oglinzi fantaste se reflectă o întreagă literatură? Și totuși, fără să fim biblioteci călătoare, aproape uitate ecouri din cronici, din „dimineața poeților“, din poezii clasice ori moderne, din proza mai veche sau mai nouă intră în rezonanță cu noile texte, deci literatura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O sută de ani de zile la Porțile Orientului (Ioan Groșan), în ale căror oglinzi fantaste se reflectă o întreagă literatură? Și totuși, fără să fim biblioteci călătoare, aproape uitate ecouri din cronici, din „dimineața poeților“, din poezii clasice ori moderne, din proza mai veche sau mai nouă intră în rezonanță cu noile texte, deci literatura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție", observă cu o ironie amară Blaga 56. Elanul constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată, tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton ori greco-latin și din bogata floră taumaturgică (Vasiliscul cel bun, cârtița devenită solul preferat al actantului, melcul Adeodatul, miliardele de pureci care "puiesc" în praful de stele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cristaliza în simboluri spiritul epocii, fără însă a pierde în vedere dezideratul artei veritabile". 139Despre care autoarea conchide că: sunt greu de încadrat într-o formulă narativă. Criticii au propus formula oniricului, dar ar putea fi socotite în mod egal fantaste, la granița dintre real și imaginar, explorând realitatea sensibilă în legile ei fundamentale, numai jalonată circular de fantezia pură. Față de primul volum, întâlnim aici o înclinație sensibilă spre comentariul abstract, recursul la mecanismele imprevizibile ale amintirii pentru a da realului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nemaipomenit de bine și-n spaime nefirești făcea să se cutremure-nțelesuri preacurate și nici psalmistul nu plăsmuia mai bine deși făcea ca unul să-și contemple făptura în treime și nici un rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
și așa, pânzele sale nu pierd nimic din atmosfera onirică, misterioasă, iar influența mitologiei greco-latine nu dispare, de unde și nenumăratele teme grecești sau peisajele care includ ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un rol esențial îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală, evocată printr-o arheologie onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin vorbe și tăceri. Studenta îmi arăta desenele din cartea despre Cosimo și fotografia casei conspirative în care Sia și iubitul ei visaseră insurecția Utopiei. Desenele Simonei Sia Strihan, rămase în celulă, în arhiva anchetatorului, ar servi aceeași... infidelă și fantastă reimaginare a clădirii, a interiorului ei ? Repetase amănuntele, se spune, cum îi reveneau în minte, deseori chinuită pentru că schițele mint și se contrazic, imaginile și detaliile sunt mereu altele. Fiecare încercare deosebită de cea anterioară și de cea dinaintea ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oficială, ins depersonalizat și o monstruozitate umană redusă la reflexe identitare robotizate), pionierul ("viitorul de aur" al Patriei, nimic mai mult decât "plastilina umană" fără însușiri, din care regimul își manufactura viitoarele cadre, individ cu copilăria mutilată sub presiunea obligațiilor fantaste și opresive), și haiducul (mai ales în ultima fază, cea a național-comunismului protocronist, ca erou din umbră al românității și al luptei de clasă). Deși nu aveau super-puteri precum personajele benzilor desenate occidentale (și pentru a nu concura în imaginar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un ac de seringă! Fiindcă acum, când scriu, îl văd, o văd, îi simt halena de fiară pe față, îi văd, îi simt țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eu piciorul sau se deplasează în cârje sau în cărucior, sau în patru labe... Ciuntirile, mutilările nu se vedeau, erau ale conștiinței, puteai să te hlizești fără să te sperii că chipurile tuturor căpătau în acele clipe înfățișarea tragi-comică și fantastă a unei măști, prin fixitatea interioară a infirmității care răzbătea, neștiută, în afară, ca un straniu reflex... Așa mi-au părut că arătau toți colegii, chiar și cei mai buni, în săptămânile care au urmat după acea sinistră ședință... Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci prin această noțiune (un amestec de practici „vrăjitorești”, dar și preceptele Înalte, extrem de autoritare ale bisericiiă - avea, o știm, prevalență În fața „raționalului” În care „credeau” mai ales cohortele de oameni de bun-simț, alchimiștii vremii - ei Înșiși Învăluiți În credințe fantaste vizând rezultate dincolo de puterile chimiei! - etc., știința, cercetarea fundamentală, aliată cu tehnica, a făcut apoi, În secole, pași mari În lupta cunoscută și nu rareori dramatică Împotriva fanaticilor Bisericii, credincioși sau ariviști de geniu. Cu Inchiziția, bineînțeles. Odată cu secolul al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un calibru asemănător cu al ei, „gândirea analogică” de care vorbește Nietzsche, metafora. Balzac și alți uriași creatori scriu „fiziologii”, vor să devină istorici și sociologi ai epocii lor, iar „iraționalul se refugiază tot mai mult În literatura „minoră”, experimentală, fantastă sau ad usum pueri, pentru nevârstnici. Chiar Kant, În atitudinea sa față de problema cunoașterii adoptă un spirit „științific”, criticist, cu care Încearcă să definească elemente transcendente, de fapt iraționale, cum ar fi „lucrul În sine”, Das Ding an sich, cheie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mărturisi, precum cel ce cară după sine un secret inavuabil, mai mult decât secretul său - cel al unei Întregi ginte! Acest „eu”, m-am gândit adesea, ar putea foarte bine să fie eroul unei nuvele, scrise de pana inegalabilă și fantastă a unui Edgar Allan Poe;aici, nu pot decât să-l invoc, stângaci și temător, deoarece, În timp ce eu scriu aceste rânduri, el Îmi stă cocoțat, ca să zic așa, pe umăr și-mi citește inepțiile - care uneori nici nu sunt prea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unei revelații dureroase, un fel de oglindire în apele a două suprafețe argintate, cu proprietăți total opuse. Puritatea vocilor mă împingea, paradoxal, spre fapte nebuloase. O sticlă de JD mi-a deturnat cu greu impulsurile. Evit să scriu aici proză fantastă. Printr-un proces psihic banal, într-o fugă de idei lucide, am înțeles de ce sopranele & tenorii sunt ființe atât de iubite. Nu de-un public standard, ci de oameni supracultivați sau de bogătași excentrici care par să-și satisfacă niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
e doar un mijloc către un scop care-l transcende. Iar scopul este eliberarea. Am mai vorbit și cu altă ocazie despre o mișcare ce mi se pare emblematică în opera lui Danilov de la Mirele orb încoace: ironia predomnitoare și fantastă din primele volume „optzeciste“ ale poetului, rezultată din confruntarea transcendentului cu o realitate fatalmente insuficientă, se efasează și aproape dispare din volumele mai noi de poezie, pentru a se refugia în romanele recente și în variatele scenarii epice pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
culturii etc., etc. Parțialitatea și parti pris-ul sunt vădite. A produs stupoare și, în unele cazuri, chiar indignare (pe deplin legitimă), mai ales în exilul românesc, Prefața la modelul european. Scrisoare către un intelectual din Occident 18. O diatribă gratuită, fantastă, împotriva societății pretins bye-bye, deci a capitulării totale, a Occidentului, contra Europei untului și alte asemenea perle. Ca și cum aspirația noastră europeană s-ar fi redus doar la buna sa stare. în realitate, Europa a reprezentat mult mai mult și mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să năvălească peste tine, n-are importanță de unde, n-are importanță cum, obligându-te să-i satisfaci imediat toate pretențiile. Firește, firește, dar locotenentul trăia încă, nu mă îndoiesc, pe un norișor ideal pe care o bunică, indolentă cu siguranță, fantastă cu siguranță, i l-a lăsat moștenire odată cu lecturile, concertele și călătoriile ei culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba lui Giorgione, ba lui Tizian, Venus pudica mai bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt foarte pătrunși de „noblețea și unicitatea” stirpei și civilizației lor, de corurile și cercurile lor de meseriași, de trecutul lor de luptă pentru românism, de Braniște, Brediceanu, Ion Vidu și alții, iar tânărul Nicu Breban, cu teoriile sale puțin fantaste și cu o încredere în viitorul său de excepție expus fără menajamente în fața unui auditor de inși ce înțelegeau să urmeze cu fidelitate tradiția familiei și a locului, nu era în măsură să le câștige încrederea. Încă o dată, acolo, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
America a nins mult, zăpada a ajuns la o jumătate de metru. De câte ori aud de America, mai ales de Bloomington, New York, mă gândesc nu numai la dragul Matei Călinescu, dar și la prietena mea din tinerețe, Rodica Prato, arhitecta, desenatoarea fantastă. Cum a fost posibil să cunosc o asemenea persoană, ținând de lumea basmelor, a silfidelor, a nimfelor locuind cu părul lor lung, blond în apa râurilor repezi? Ne-am cunoscut la Sinaia, la casa de odihnă a scriitorilor de la Pelișor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vor mai scrie niciodată: „Dacă clitorisul detronează vaginul ca centru al plăcerii feminine, bărbații pot să se teamă de a Înceta să mai fie indispensabili din punct de vedere sexual”. Nu departe, dar pe malul stîng al Senei - obraznica și fantasta Rive Gauche - În perimetrul bulevardelor Saint-Michel și Saint-Germain-des-Prés, viața are două straturi: ziua, bibliotecile adună rîuri-rîulețe de studenți și elevi, se țin seminarii, se audiază prelegeri la Collège de France, se face shopping; după lăsarea Întunericului, Încep să palpite cluburile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G. reprezintă o sinteză între estetica realistă, tradițională, cuminte și cea poetică, metaforică, parabolică, fantastică sau fantastă, sinteză cumpănită și eficace esteticește (cu, desigur, unele stângăcii). Caracteristică e metafora prozastică în care termenul comparat, având un înțeles abstract, e substituit de un comparant concret (de pildă, alcătuiri ori fenomene naturale, geologice, tectonice, meteorologice sunt utilizate pentru a
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
în cele din urmă, angajamentul ei într-o cursă a realizărilor spirituale. Pentru că literaturile naționale nu pot fi înțelese decât prin solidaritatea paradoxală pe care le-o conferă concurența. Zeci de vecinătăți geografice, lingvistice, sociale, mai mult sau mai puțin fantaste, se aglomerează în conștiința colectivă: românii se compară cu italienii prin vechime; cu elvețienii prin stratificarea socială; cu danezii prin demografie; cu germanii prin dispersia provincială. Există de altfel o gamă vastă de strategii menite să creeze "vecinătăți". De pildă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]