7,566 matches
-
marii producători de discuri din toate timpurile, patronul renumitei Case EMI, cel care i-a făurit gloria și puterea planetară. Dacă nu-i datora arta cântului, în care era deja maestră când l-a cunoscut, Schwarzkopf îi datorează lui Legge fantasticul prestigiu pe care înregistrările din Mozart și Richard Strauss aveau să i le aducă. întâlnirea lor a început în mod exploziv, Legge reproșându-i la o primă audiție o eroare muzicală pe care nu o făcuse. Cu partitura în mână
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
intensitatea viziunii care le susține: "mă trimiseseră pe deal, eu și țărănușii, să culeg mure./ îmi legaseră o oală de pământ la brâu, cu un cordon./ ceilalți umpluseră, sporovăind, sacoșele,/ eu leneveam, gustând/ de pe fiecare rug. priveam rugii și bălăriile fantastice:/ trăiam o bucurie exasperantă,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat în concret./ știam asta și mă durea să n-o pot pune în cuvinte.// L-am descoperit într-o grădină, pe tijele uscate/ ce susțineau inflorescența unei
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
și ei interesanți, când viziunea estetică desfigurează natura. Bosch atrage, fiindcă sperie. Delirul imagistic al Nefăcutului, ori Făcutului anapoda ne turbură, deoarece, în omul evoluat, acestea corespund conștiinței vinovate, vizitată de păcat. Ne recunoaștem cu un fior rece în cele fantastice, deviind de la firea umană... * Am toată stima pentru de-reglarea voită a confraților de obicei mai tineri, ce preferă somnolența, partea de somn a pămîntului, și îndrăznesc să spun că eu mă situez în partea de veghe. în fond, diversitatea
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
București, iar cealaltă la A.A.M. Gallery din Roma. De la bun început, Vlăduță a stat departe de lumea artei lui Câlția și nu s-a lăsat sedus nici de spectacolul ei cromatic și nici de epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Câlția, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlăduță le-a răspuns cu o imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
încă timp să decidă asupra căii de urmat. Va fi, garantat, locul ideal pentru sihaștrii de munte și șes. Expres-Orientul va pufăi prin regiuni în care natura își va fi redobândit toate drepturile, acoperind din toate părțile Casa Poporului, ierburi fantastice, bălării, mii de soiuri botanice se vor legăna leneș în vânt peste acoperișuri năpădite de lut. Se va circula doar aerian, imensul teritoriu, altfel parte a U.E., va fi declarat parc național, românesc desigur, băștinașii rămași - câteva mii - vor fi
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
ca stil de viață, ca expresie literară, după ce a fost lider al grupului său de artiști care credeau în libertatea cuvîntului, și în libertate, în general, după ce a scris, citit și publicat poezii, proze scurte și scenete de o ironie fantastică, punînd sub lupe imense nimicnicia, Harms a fost anchetat și redus la un singur tip de literatură, cea pentru copii. Nu că ar fi ceva lezant, dar pentru forța lui de expresie, de analiză, pentru stilul atît de avîntat, de
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
și Harms în scris, un alt tip de manifest, valabil oriunde și oricît atîta vreme cît aroganța mediocrității, prostiei de-a dreptul, a nonvalorii este încoronată cu drepturi depline. Nu există încrîncenare în spectacol, nici în text. Există doar o fantastică și usturătoare manifestare a inteligenței, a talentului, a ironiei, și a unui cinism de o eleganță care șochează. Cred că s-a muncit enorm, dar nebunia lui Harm "interpretat" de Tocilescu a contaminat pe toată lumea, actori, compozitor, scenograf, cor, spectatori
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
că este o întîlnire decisivă pentru Vlad Ivanov. Iar el a înțeles asta. Crina Mureșan surprinde formidabil în Elisaveta Bam, un rol dificil, cu cheie, complex, cu o partitură muzicală grea, un rol care ține în mînă firele spectacolului. Spațiul fantastic "desenat" de scenograful Dragoș Buhagiar, cu elemente și accente de décor, sau obiecte pur și simplu, art deco, cu aerul unui basm ca Vrăjitorul din Oz, în care micuța Dorothy trece prin cele mai aiuritoare întîmplări, aerul acesta l-am
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
din cer coboară obiecte amenințătoare, art deco, Elisaveta Bam se ascunde într-un fotoliu scoică, corul se plimbă la poalele unor ziduri falnice, amenințătoare, binecunoscute simboluri ale dictaturii sovietice, iar orchestra, îmbrăcată elegant, cîntă neîncetat, încadrînd spațiul de joc și fantasticul poveștii Elisabetei Bam. Atent acum la fiecare detaliu de décor, de recuzită, de costum, de lumină, de umbră, Dragoș Buhagiar face ca vizualul să fie și el protagonist în opera bufă a lui Irinel Anghel, pusă în scenă cu har
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre fantastice asfințiri, peste Gara de Nord, înserări mohorâte Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
la vînători." Amănunțind lucrurile, Sadoveanu va face, cu zîmbet, elogiul fanteziei inepuizabile a breslei: "Oricare dintre noi poate afirma și dovedi ușor că a întîlnit, în cariera lui, animale sălbatice din regnuri la rigoare cunoscute, însă de dimensiuni cu totul fantastice, așa cum niciun cercetător savant n-a cunoscut. Aceste capre minunate, acești mistreți și lupi, acești iepuri și vulpoi, aceste paseri rare aveau iuțeli de fugă și zbor extraordinare și un fel de a se purta cum nu s-a mai
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
cod absurd sau, pur și simplu, narează histrionic postmodern, autoreferențial și intertextual, întrerupt și fragmentar, pe nivele multiple, cu disfuncții de cronologie. Un dribling prelungit al lui Dobrin povestit pe câteva pagini (pp. 37-39) capătă farmecul bizar al unei secvențe fantastice, stilul lui David Beckam de a lovi mingea poate fi, tehnic, asemănător începutului unei schițe de Caragiale, o recenzie la Ușa interzisă glisează sau merge în paralel cu câteva considerații reflexive despre suporteri și antrenorii de fotbal, în vreme ce Argentina lui
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
scriitorul e medic, dar renunță la treizeci și trei de ani la medicină și se apucă de literatură. E descoperit de criticul Mircea Martin, publică și primește premii. Proza lui Răzvan Petrescu, s-a spus, parcurge drumul de la scriitura realistă la cea fantastică, de la notația de atmosferă, la ironie și pastișă. Afirmație neîndoielnic adevărată, pe care gruparea din volumul de față o face în bună măsură evidentă. Dar alăturarea - joc întotdeauna paradoxal - mai face evident și un alt fapt, oarecum contrariu: pentru un
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
poveștii biblice a lui Cain și Abel. Umorul e negru, povestea se joacă cu lipsa de sens - finalul trimite mai degrabă la mitul lui Sisif și la absurda, necontenita repetare a aceleiași unice istorii. Jurnalul unui locatar e o istorie fantastică. A fost de altfel inclusă în antologia de nuvelă fantastică românească The Phantom Church. Dar pînă la urmă fantasticul nu e aici decît o simplă deghizare: o epidemie stranie se abate asupra blocului în care locuiește personajul-narator și toți locatarii
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
povestea se joacă cu lipsa de sens - finalul trimite mai degrabă la mitul lui Sisif și la absurda, necontenita repetare a aceleiași unice istorii. Jurnalul unui locatar e o istorie fantastică. A fost de altfel inclusă în antologia de nuvelă fantastică românească The Phantom Church. Dar pînă la urmă fantasticul nu e aici decît o simplă deghizare: o epidemie stranie se abate asupra blocului în care locuiește personajul-narator și toți locatarii mor. Fotografii de nuntă, din volumul Într-o după-amiază de
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
mai degrabă la mitul lui Sisif și la absurda, necontenita repetare a aceleiași unice istorii. Jurnalul unui locatar e o istorie fantastică. A fost de altfel inclusă în antologia de nuvelă fantastică românească The Phantom Church. Dar pînă la urmă fantasticul nu e aici decît o simplă deghizare: o epidemie stranie se abate asupra blocului în care locuiește personajul-narator și toți locatarii mor. Fotografii de nuntă, din volumul Într-o după-amiază de vineri, ar putea aminti de Cănuță om sucit: eroul
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
Cristian Măgura Ștefan Borbely își închipuie că „cititorului de bună-credință”, oarecum excedat de numărul exegezelor rezervate literaturii fantastice a lui Mircea Eliade „domeniu în care - după toate aparențele, cel puțin - toate lucrurile esențiale și de bun simț au fost deja spuse”, nu i-ar fi prea clară motivația ce a stat la baza eseului universitarului clujean, Proza fantastică
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
fantastice a lui Mircea Eliade „domeniu în care - după toate aparențele, cel puțin - toate lucrurile esențiale și de bun simț au fost deja spuse”, nu i-ar fi prea clară motivația ce a stat la baza eseului universitarului clujean, Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic. La ce bun încă un volum exegetic? O asemenea dilemă, măsură a prea-plinului ce survine în urma unei mode fermentate în jurul operei și personalității eliadești de după ’89, este sigur contraproductivă în spațiul literaturii. Miza eseului
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
de tip hermeneutic”, în eforturile de decriptare a tuturor simbolurilor întâlnite în texte. Aceste abordări sunt un paliativ care, în esență, aglomereză lectura producând dezordine și confuzie în sistemul labirintic al semnificațiilor. Cifrul cu care se poate pătrunde în universul fantastic eliadesc este furnizat de paradigma gnostică. Există chiar o tradiție în acest sens (veche de aproximativ două decenii) conturată la noi de Ioan Petru Culianu, Matei Călinescu, Gheorghe Glodeanu și Ion Neagoș. Secretul este simplu în aparență și constă în
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
a lui Eliade pentru vestimentație și teatru sau paralelismul unor nunți (una terestră și alta „cezarică”), induc deja accentele gnostice pe care le asamblează și le argumentează atent autorul. Paradigma gnostică este cea mai bună cale de acces spre literatura fantastică a lui M. Eliade dacă se menține dozajul atent și sensibil al proporțiilor. În caz contrar, soluția își pierde din utilitate și are o evoluție asimptotică. Spre exemplu, dacă în privința beletristicii paradigma gnostică este cea mai pertinentă cheie de lectură
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
eseului lui Ștefan Borbely este acela de a te face să-ți hărțuiești certitudinile, de a te învăța să eviți constant pactul cu „evidențele”, pentru că altfel nu știi când poți intra pe făgașul codurilor exoterice, ratând astfel sublimul metafizic al fantasticului eliadesc. Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Ed. Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, 221 pag.
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
acela de a te face să-ți hărțuiești certitudinile, de a te învăța să eviți constant pactul cu „evidențele”, pentru că altfel nu știi când poți intra pe făgașul codurilor exoterice, ratând astfel sublimul metafizic al fantasticului eliadesc. Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Ed. Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, 221 pag.
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
din om, acesta fiind considerat sursa nefericirii ș.a.m.d. Imaginația lui Cătălin Mihuleac este, în primul rând, satirică. Umorul lui este cinism trecut prin filtrul ficțiunii. Prozatorul vânează orice așa-zisă slăbiciune umană, iar derizoriul este privit prin lentila fantasticului și a absurdului. De aceea prozele sale sunt, mai toate, niște farse, deși unora le pot părea pamflete deghizate. Sigur, pe undeva se face simțită și o firavă tendință moralizatoare, dar această impresie ține de natura subiectului în sine. Poate
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
vor pregăti să iasă din galaxia noastră și să stabilească acolo o frontieră nouă... După părerea mea, alt semn mai bun pentru această gigantică acțiune nu va fi decât Grecoaica sublimă, femeia înaripată, cu vălurile făcute vârtej, imaterializate de forța fantastică a sborului, și care țipă, abstract, desigur, că oștirea, mă rog neamul ei, specia umană, decapitată între timp, dar cu spiritul viu și etern, a învins! Vasăzică, Tracia. Halca orientală a Europei. Împărțită în Balcani, după primul război mondial, între
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
cap, nici nu mai are nevoie de cap și că expresia figurii ei purtând mesajul Zeilor nu ar fi făcut decât să limiteze, să individualizeze marmora sculptată, căpătând cu vremea și un nume probabil de alint. Nu. Contează doar efortul fantastic. Contează impersonalitatea. Esența ideii de zbor. Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali. Nu au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat de Ființa patetică de la Samothracia este Omenirea însăși în vertijul absolut al vestirii sale. Un
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]