6,230 matches
-
altă pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
ale sale, căci și vînătoarea e o pasiune, ca și amorul. Ceea ce Stendhal a numit cristalizație, adică înflorirea în imaginație a obiectului pasiunii, are loc cu deosebită bogăție mai ales la vînători." Amănunțind lucrurile, Sadoveanu va face, cu zîmbet, elogiul fanteziei inepuizabile a breslei: "Oricare dintre noi poate afirma și dovedi ușor că a întîlnit, în cariera lui, animale sălbatice din regnuri la rigoare cunoscute, însă de dimensiuni cu totul fantastice, așa cum niciun cercetător savant n-a cunoscut. Aceste capre minunate
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
se poate găsi părechea pe continent. Datorită unor asemenea arme, cei mai mulți dintre acești oameni ciudați nu greșesc nicio lovitură, mai ales cînd vînează singuri." Vînătoarea, așadar, "e o pasiune, ca și amorul", ceea ce explică, în ambele cazuri, evanescența hotarului dintre fantezie și realitate. în privința vînătorii, grăitor se arată și un fapt etimologic: cuvîntul românesc ahotnic "înfocat, pasionat" se trage din rusescul ohotnik, care înseamnă "vînător". Putem bănui că același sens l-ar fi avut inițial și în românește, înainte de a-l
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
să fie total? Problema sincerității în scrisul Angelei Marinescu îmbracă două aspecte. Pe de o parte, la nivelul expresiei, scriitoarea obișnuiește să îngroașe liniile, implică ceea ce s-ar putea numi adoptarea unei atitudini. Pe de altă parte, în mod firesc, fantezia lucrează, în același sens, și la nivelul imaginarului poetic, astfel încît, în pofida aspectului de comunicare directă, nefardată, ar fi greșit ca toate textele ei să fie interpretate, ad litteram, ca expresii ale autenticității absolute. Este, totuși, vorba de artă, caz
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Structura somato-psihica” (Ed. Eminescu, 1972), la finalul convocării surselor medicale privind boală și moartea lui Eminescu, și „accidentul” bibliografic Dumitru Cosmanescu, citând chiar un fragment din această relatare și comentând-o. Lăsăm textul să curgă :”... alte opinii, considerate de domeniul fanteziei, tot merită să rețină atenția. Este vorba de mărturia lui Dumitru Cosmanescu, frizerul poetului, care În Universul din 28 iunie 1926 a afirmat că „Eminescu a fost izbit În cap cu o cărămidă și că, peste o jumătate de oră
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
poetul a murit ca urmare a unei embolii.” (p.361). Nu știm cine este acest nepot, nici poetul În viață la 1972 (acești martori ai tăcerii au făcut, si ei, ca versiunea Cosmanescu a morții poetului să rămână „de domeniul fanteziei”) dar cuvântul „embolie” există În dicționar și are același sens azi, ca și pe vremea când Îl consemna Maiorescu: ”astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); ”boală pricinuita de un cheag de sânge sau de un
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
ministru trebuia să fie unul inopinat. Ca să nu mai vorbesc despre purtarea lui balcanic-indulgentă cu ocazia verificării. Aceasta este imaginea Autorității și a superiorului în Inspecțiune: un concubinaj pastoral, un exemplu luminos de coexistență pașnică între palierele ierarhice; restul e fantezie exegetică pro domo... Nici asimilarea lui Anghelache speciei eterne, canonice, imuabile a funcționarului subaltern dintotdeauna și de pretutindeni nu excelează prin pertinență. El este casier - versiunea decăzută în administrativ a trezorierului care, etimologic, semnifică pe omul ce a primit în
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Ultimele trei zile ale lui Fernando Pessoa sau Ultimele zile ale lui Baudelaire, toate apărute în traducere greacă la Atena în anii ’90), a realizat o tulburătoare narație biografică și totodată romanțată, un fermecător amalgam de elemente documentate și de fantezie. Prin intermediul personajului principal, poetul italian fondator al futurismului Filippo Tommaso Marinetti (1876-1944), și el născut în Alexandria egipteană, scriitorul descrie cu duioșie, simpatie, dar și cu „ironie kavafică”, distrugerea fizică și mersul accelerat spre exitus al celui mai popular poet
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
discută despre stele și se cred „eroi de epopee” ca-ntr-un desen animat marca Pixar, Bucureștiul e scăldat din nou în jerbe fanteziste, iubita este un personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
o revelație: Simona Pop lasă să se întrevadă posibile direcții viitoare ale regiei de operă. Lucrând sub presiune, într-un timp record, cu inteligență, tânăra regizoare energică și ambițioasă s-a adaptat condițiilor date, combinând economia de mijloace cu multă fantezie și rămânând cât se poate de fidelă muzicii, intențiilor dramaturgice ale compozitorilor. De la diferite detalii scenice menite să umple unele momente statice ale operei Lot și până la găselnițe de costume, coafură, machiaj, mimică, gestică asociate comicului absurd din Lecția, sau
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
nu scade cu nimic valoarea operelor celui în cauză și oferă publicului adevărata față a travaliului depus de un autor de romane pentru a da viață unor creații literare percepute cel mai adesea la modul naiv, ca rod al purei fantezii. Memorii din cînd în cînd este o incursiune în laboratorul de creație al unuia dintre scriitorii emblematici pentru proza românească de după cel de-al doilea război mondial, Constantin Țoiu. Este un volum compozit în alcătuirea căruia autorul a amestecat date
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
for Romania”. Nu e cazul să fac aici comparatism monitorologic. Am să mă rezum strict la pasajul incriminat, la acel Hopa-Mitică lingvistic deja cunoscut cititorului, despre care eu spun că există, iar domnii Katz-Florian pretind c-ar fi pura mea fantezie. Ei bine, partea senzațională abia acum începe: dacă în varianta engleză, www.adl.org/ Antisemitism/romania-as-8031.pdf, în mod evident adresată străinătății, inclusiv sponsorilor, citatele sunt cele date de mine, în varianta www.antisemitism.ro , adică cea pentru uzul românilor
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
un milițian precaut, gata să mintă ca să evite complicațiile - și atmosfera încărcată a dictaturii e completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de vocație, de cu totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure. Poate că acesta e drumul prin care realismul românesc se convertește în realism magic. Bogdan Suceavă, Bunicul s-a întors la franceză: istorii, prefață de Liviu Antonesei, Iași, Editura T, 2003. 118 pag., f.p.
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
scriitorului argentinian, Ștefan Aug. Doinaș amintește un articol 2), din deja celebrul număr special L’Herne din 1964, al lui Maurice-Jean Lefèbvre care, la rându-i, descoperea în Tlön... un mit al civilizației și culturii, în sensul că la Borges fantezia creatoare a spiritului devine agent al realului. Pe cât de cunoscută, metafora din Tlön... este pe atât de superbă: savanții de pe planeta inventată de cei din organizația care nega existența lui Dumnezeu scriu o enciclopedie la fel de fictivă (ficțiune de gradul doi
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
fi explorate mai minuțios și cu rezultate, probabil, remarcabile. Scena din povestirea Strania moliciune, în care un profesor se lasă sedus de o elevă și, în momentul juisării, călătorește peste un curcubeu, ar fi putut da o pagină de o fantezie imaginară memorabilă, dacă nu s-ar fi mărginit la câteva fraze mai mult sau mai puțin inspirate. La fel în roman. Când Taina contemplă, după moartea subită a pictorului, tabloul bizar pentru care ea îi pozase, tablou care ar fi
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
miliardarul de imagini”. Căci scrisul junelui aspirant la aureola poetică atrăgea atenția, încă de pe atunci, tocmai asupra unei anumite facilități în provocarea de metamorfoze ale imaginii chemate să aproximeze starea lirică și obiectele ei încă puțin numeroase, dar reverberante pentru fantezia mobilă, deja greu de disciplinat, a acelei prime cărți. Ceea ce a urmat a fost, cum se știe, o suită de transformări spectaculoase ale scrisului său, înregistrând tot atâtea impulsuri și răsfrângeri ale unei sensibilități deschise, disponibile ca la puțini alții
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
unor Jules Romains, Georges Duhamel și, mai ales, amplele poeme-reportaj ale lui Blaise Cendrars, Valery Larbaud sau Paul Morand, deschise spre “lumea întreagă”, cu o curiozitate excitată și o retină mereu gata să înregistreze evenimente, obiecte, mișcări, imagini, proiecții ale fanteziei, se potrivea de minune sensibilității sale, imaginației lui “imperialiste”. I-a venit exact la momentul oportun definiția deja citată a “imaginii poetice” ca ecuație între elemente cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât mai apropiate, căci contiguitatea metonimică
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
nepedepsit cu publicul, propunîndu-i un vertij de autobiografie și autoficțiune - în textul publicat numai cu cîteva luni în urmă, cu titlul Pielea-de-Măgar, un fel de “capriciu”, în care autoarea romanului Incestul rezumă viața de eșecuri a neînțelesei tinere, numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar, raportînd-o aproape sarcastic la moda, gustul și mentalitatea diverselor momente, de la anii cincizeci încoace, pentru a ajunge la concluzia ironică: “Hotărît lucru poveștile cu zîne nu există!”. O ironie mai senină și spumoasă colorează, la sfîrșitul veacului al
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cunoaștem lumea destul de bine dar nu prea știm să-i dăm de capăt. Alexander Kluge, în vîrstă de 71 de ani, este considerat de membrii juriului Academiei drept un cronicar al secolului al XX-lea, un fin și plin de fantezie investigator al istoriei și al emoțiilor. Cea mai recentă scriere a lui Alexander Kluge s-ar intitula în traducere, Golul pe care diavolul îl lasă în urmă-i și ea atestă genealogia literară a autorului laureat: Kluge este un scriitor
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
și social al lui Agârbiceanu, rol decisiv având intelectualitatea satului, curajul acesteia de a gândi și de a se exprima. Personajele nu contemplă, ci acționează, schimbă și adâncesc situații, dar sentimentul trăirii imediate nu ține de imaginație și nici de fantezie. Am crezut că pot ocoli descrierea operei. Nu am fost în stare, deși în cazul de față interesantă este măsura în care ediția servește la cunoașterea ei și aduce elemente pentru înțelegere, atât a operei, cât și a autorului ei
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
te pufnește râsul pentru că sunt prea aproape de clișee porno), finalul artificial. Acest film demonstrează un paradox: există o perversitate "bună" (din care poți extrage ceva artistic valabil, vezi Ultimul tango la Paris) și o perversitate "proastă" (mult prea osificată de fantezii banale pentru a mai extrage tensiune sau dinamism psihologic din ea). Chicago dă exact lecția opusă: cum se poate scoate un film bun (chiar vivace, amuzant și frenetic) dintr-o poveste ușurică, dintr-o poveste care a funcționat profitabil pe
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
născut fiind în Timișoara, nu am bănuit vreodată că șvabii din comunele învecinate erau supuși la discriminări pe criterii etnice; îmi imaginam plecarea lor din țară ca pe șansa unor oameni de a trăi într-o lume civilizată, neatinsă de fanteziile absurde și agresive ale conducătorilor comuniști, toți copii miniaturale ale lui Ceaușescu). Trebuie să-i dăm însă deplină crezare autoarei. Ca etnică germană, ea știe cel mai bine cum au stat lucrurile. Sinceritatea ei este probată și de faptul că
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de profesorul de clasice, devine material maleabil pentru "visul", apropiat de reprezentările "necanonice" ale vremii noastre, al unui "dublu" cu fantezie, care apoi se pierde fără urmă și, înclină să spună autorul de pe copertă, cu atît mai bine pentru el!
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
cu alte "lumi", pe care Europa le cercetează și, prin dinamismul său constructiv, le provoacă. Spațiul a imprimat, în timp, alte formule de dezvoltare și, implicit, de organizare comunităților extraeuropene. Un mediu prea generos minimalizează tentațiile creativității: limitează inovația, stimulând fantezia în dauna raționalității aplicate. Mediul darnic favorizează organizările protocolare, strict ierarhizate, în care individul se pierde, se confundă cu masa dominată de despot, de reprezentantul transcendentului pe pământ. încă din începuturi, Europa s-a confruntat cu lumea asiatică, indolentă și
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
cu mama (Dorothy) - ceea ce, în termenii lui Freud, este unul dintre posibilele efecte ale depășirii complexului oedipian. Și totuși, modul în care Frank o tratează pe Dorothy face să fie clar că el are nevoie de ea pentru îndeplinirea unei fantezii de incest. O numește tot timpul, mai ales în scenele de sex, "mami". Iar scena de sex la care Jeffrey asistă, ascuns în dulap e departe de a fi una convențională, pentru că Frank suferă de un complex al castrării și
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]