204 matches
-
o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de Mușina? Cu nimic. Își exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct încolo, ancorate într-un prezent fără sfârșit. Așa încât observațiile privitoare la structură pot glisa fără mari probleme de la un poem la altul
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și puțin mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și al tău este/ Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec). Spectacolul erotic nu e decît un teatru de marionete, un guignol
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
a habitudinilor anchiloza(n)te. Personajele monologhează chiar atunci când lasă impresia că ar dialoga; fiecare își exhibă cu o nonșalanță sfidătoare, obsesiile, ideile fixe, anxietățile rămânând complet opac la reacțiile celuilalt; Tom, Felix, Tony sunt în fond "omuleți de sticlă", fantoșe, marionete care se comportă nu ca și când ar vorbi, ci ca și când s-ar lăsa vorbiți de propriul limbaj - discurs tipic alienării, al pierderii rațiunii și speranței. Iată, de pildă, cum "conversează" Felix și Tony, eroii din piesa care dă chiar titlul
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți. Beneficiile simbolice și nu numai au fost imense. Cei doi nu au avut concurență, dând viață nu doar fantoșelor propagandistice ale regimului comunist, dar împachetând dezirabil minciuna fie într-un consumerism de esență occidentală, fie într-un controlat libertinism flower power marca Woodstock. Filmografia și poezia cenaclieră au servit drept supapă psihologică în momentul în care austeritatea depășea cotele
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
Stol), Gertrude Stein (Kathy Bates), Salvador Dalí (Adrien Brody), Pablo Picasso (Marcial di Fonzo Bo), Mân Ray (Tom Cordier), Louis Buñuel (Adrien de Van), Cole Porter (Yves Heck) etc. Personajele în lumea cărora intra nu sunt niște simple caricaturi, niște fantoșe, dar cu toate acestea răzbate dinspre ele o urmă de teatralitate. Nu istoria Parisului anilor ’20 vernisata furtiv și vodevilesc îl interesează pe regizor, ci nostalgia, nostalgia care proiectează o lume cu poveștile ei devenite Istorie, Legenda, Literatura. Acel „trăit
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
grav e că, în calitate de alegător, nu știi pe cine votezi. Tânărul abil vorbitor, cu o campanie energică, plină de imaginație, gata să debiteze și sculat din somn texte și formule pline de seducție, poate să nu fie nimic altceva decât fantoșa unui grup de interese financiare abil mascate. După cum maturul cu fălci îngroșate, descins la întâlnirile cu alegătorii dintr-un "jeep" de vis, care se lăfăie în vile cu zeci de camere și schimbă amantele cu viteza cu care șmecherii fac
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
a unei ideologii), de care vorbea Nicolae Manolescu în 1973 cu referire la Sfârșitul bahic, nu se confirmă. Autodegradarea personajului narator prin instinct sexual și bahic indică neseriozitatea oricărei poziții discursive a acestuia. El nu este credibil nici sexual (posedă fantoșe/imposturi ale feminismului), nici "bahic" (vinul îi produce greață și coșmaruri). Conținuturile ideologice sunt "aruncate" pe "scena" narativă, pentru a fi "persiflate", prin degradare. Intenția parodică este dominantă. Simplificarea narativă caracteristică unui roman popular este realizată pentru "împachetarea" acestui conținut
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
cam totul pentru imaginea sa: l-a creat pe Klein așa cum Disney pe Donald Duck, un personaj-poem ceva mai insistent decât Nea Gicu al lui T.O. Bobe, Tina lui Bogdan Iancu sau Profy al Simonei Popescu; a brevetat această fantoșă semipersonală în mai multe din volumele sale (Klein din 1995 sau Kleinpoeme din 2004); a editat chiar o plachetă underground fără coperte - Klein spuse (2001). Și totuși, una câte una, nu sunt decât matrice generale de lucru, planuri de atac
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
silaba că lumea într-o limbă străină, cu habarnisti totalmente opaci la aluziile mai fine ale conlocutorilor, cu neisprăviți ce-și imaginează că performanțele se dovodesc în sexy-cluburi, si nu în competiția economică și de idei? Cu o adunătură de fantoșe care vor fi învățat să se îmbrace corect, dar care la prima clipă de neatenție sunt gata să fure ceasul partenerului de dialog? Cu niste specimene care, aflate în misiuni oficiale, cer burse de studii în străinătate pentru pramatia de
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
ce ne îndreaptă gîndul spre prototipul genului, jurnalul Monicăi Lovinescu. Popoare întregi, constată cu durere Alice Voinescu, au fost abandonate de americani „în plata dușmanului”, „comunismul prepară o cultură întemeiată pe ură”, comuniștii români n-ar fi decît niște „improvizați”, fantoșe ale oportunismului cras, regimul în ansamblu „e fals, e monstruos, o viziune de nebuni”. La polul opus, Nina Cassian, vestala sistemului abuziv, tentînd o redempțiune atunci cînd falimentul acestuia n-a mai putut fi ocolit. N-ar putea fi vorba
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
povestire, Iane e mai degrabă o umbră.) Dacă în ultima, care-l are drept protagonist, Doina Ruști i-ar fi dat ceea ce i se cuvenea (carnație adică), ar fi ridicat nivelul întregului volum. Așa, singurul salt e de la fantomă la fantoșă, iar povestirea se îneacă în kitsch. În plin București fanariot, Iane întâlnește o fată descinsă direct din secolul XXI. Cum a ajuns ea acolo, ne-am obișnuit să nu ni se spună. Reproșul meu e, oricum, altul: ca să-și treacă
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
natură estetică - fie și una semănând rebusismului practicat de vânătorii de sonorități exotice presărate ici-colo în roman. Nimic din toate acestea. Absolut nimic. Doar un alfabet căznit al viciilor ridicate la rang de ideologie existențială, doar vorbele bolovănoase ale unor fantoșe ce se fac ecoul adevăraților "perverși" din romanul negru francez al veacului al nouăsprezecelea. Aș putea înmulți la nesfârșit citatele care să demonstreze absența totală de stil a celui lăudat tocmai pentru valențele "stilistice" ale prozei sale. Dar nu văd
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar și substanța omenească pe care o punem în pagini. În comparație cu cei doi protagoniști, noi avem ceva din uscăciunea pragmatică a fantoșelor convenționale. În schimb, Hannah și Martin sunt vii, sunt sinceri, iar ceea ce este uimitor este că unda vie a sincerității lor se potrivește perfect obișnuinței protocolare cu care își întocmesc scrisorile. Și Martin și Hannah își construiesc scrisorile ca pe
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
termeni, iar amănuntul statistic că, printre intelectuali, sînt atîtea carcase umane golite de orice urmă de emoție, amănuntul acesta, departe de a reprezenta o dezmințire, are darul de a arăta altceva: că intelectualii în cauză nu sînt intelectuali, ci biete fantoșe purtînd masca unui statut pe care nu-l merită. Cartea Ascensiunea și declinul intelectualilor în Europa este confirmarea indirectă și pesimistă a acestei stări de lucruri. Cuprinzînd trei conferințe ținute în felurite împrejurări, lucrarea lui Wolf Lepenies, profesor de sociologie
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
Ușa..., iar Anca Hațiegan se preocupă de volumul Ostinato. Autoarele surprind finețea de concepție și evoluție a celor care formează "osatura" volumelor - personajele, disonanța călău/victimă și recurența răului - ce transformă indivizii trecuți prin pușcării din rațiuni politice în simple fantoșe ale regimului. Spre deosebire de alți autori Paul Goma este cel ce refuză masca ideatică pentru un adevăr ce nu poate fi trecut sub tăcere din simpla dorință de-a supraviețui ca om creator de operă. Trecut însuși prin persecuțiile regimului, Paul
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
fiind trăsăturile central-europene pe care le ilustra, inacceptabile pentru barbaria "antiburgheză" a uzurpatorilor. Paparuda constituie simbolul derizoriu-terifiant al lumii "noi", totalitare, al unei lumi în care se întîlneau superstiția ridicată la scara politicului cu caricatura existenței deturnate, transformate într-o fantoșă de cîrpă, amenințarea plutind zi și noapte asupra tuturor cu resemnarea precum o secreție perfidă a Răului ce depășea, vădit, marginile tolerabilului. Cu atît mai înfricoșător era acest Rău civil cu cît se reflecta în ochii uimiți, dilatați de inocență
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
poate dormi decît luînd somnifere. Inspirația i-a dispărut și elanul de luptător pe care îl avea în Rusia i se pare acum o amintire iscată de o memorie capricioasă. Pe scurt, gladiatorul de odinioară a devenit o mascotă, o fantoșă mediatică plimbată și garnisită cu toate onorurile și premiile oficiale. Și cu cît are parte de mai multe reverențe, cu atît Soljenițîn simte că, dacă nu va face ceva cît mai curînd, riscul de a fi devorat de caruselul mediatic
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
repede, într-un discurs despre Artă și Ideologie, în care rolurile principale sunt jucate de Poet și Revoluționar. Pe un ton ludic, Andrei Codrescu vorbește, de fapt, despre lucruri de-o enormă gravitate. Tzara și Lenin nu sunt doar două fantoșe care, în vitrina cu jucării a istoriei, își execută baletul mecanic. Ei sunt promotorii unor gesturi și acțiuni care au consecințe. Deși un creator minor, gălăgios, nu prea talentat, Tzara e un „revoluționar” al cărui profil se reflectă mereu în
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
vor face mare lucru pentru însănătoșirea morală a țării. Pentru că aici e marea problemă: prea ne-am ticăloșit, prea am devenit cinici, prea ne lucrează fatalismul. Adică prea semănăm cu Năstase și Iliescu, într-un moment în care astfel de fantoșe nu mai au trecere nici în Ucraina. Ar fi culmea ca acum, când, în ciuda ordinelor disperate transmise de Putin spre Kiev, comunismul începe să se prăbușească, el să-și afle adăpost dincoace de Prut. Adică ar fi îngrozitor să ne
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
mai ales prin cărțile mele." Fanii săi nu vor afla despre Breban nimic, scriitorul cu viață personală rămâne un străin perfect, un personaj inuman, fără slăbiciuni, fără îndoieli, altfel decît retorice, fără momente de cădere, preocupat doar să creeze, o fantoșă care nu există decât pe scena artei. Căci acesta este sensul vieții lui Nicolae Breban: Opera, Creația monumentală. Nu viața, ci "construcția magistrală a Vieții și a Ființei". De aceea opera lui Breban ia fața comunismului în aceste memorii în
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
folosirii unor instanțe ,autonome", care le scriu, așa-zicând, romanele, într-o relație a intimitățurilor profitabile. Legături bolnăvicioase e acum la ediția a doua, revăzută. Revăzută de Cecilia Ștefănescu, care se uită în oglindă pe copertă, sau de simpatica sa fantoșă textuală, care spune la revedere firicelelor și nu vrea să mai dea ochii cu ținătorul-ei-de-mână? Mă trece un fior de groază: oare cum va arăta ediția a treia?
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Camil Petrescu, n-are forța și profunzimea ca să trăiască și să moară prin ea însăși. Cu atâta infuzie de viață, care lovește din toate părțile, totuși se moare prin surogate. Ceea ce ar fi putut fi suflete tari sunt doar niște fantoșe.
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
de cercetare. Oxfordul e o lume în esență moartă. Dar impasibilitatea și inactivitatea ei ajung să declanșeze scriitorului nu rictusuri ironice ori glume pentru inițiați (că la Lodge, de exemplu), ci, printr-o translație literala cumva, reflecții despre moarte. Nu fantoșa intelectualului depășit ori a profesorului cu morgă, priviri goale și vid interior reprezintă subiectul românului, ci moartea, în sens grav și absolut. De altfel, așa se deschide Românul Oxfordului, ca un memorial explicit: "Doi din cei trei au murit de
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
contează, ci istoricul relației dintre comunitatea minoritară și cea majoritară. Paradoxal, antisemitismul fără evrei se manifestă mai simplu și este mai eficient. Nu mai este detestat „evreul real” din colțul străzii, ci „evreul imaginar”, evreul generic, un construct fantomatic, o fantoșă în seama căreia pot fi puse toate viciile imaginabile. „Evreul real” nu va mai fi prin preajmă ca să infirme toate aceste aberații. Mai rămâne un pas de făcut până la teoria „conspirației iudeo-masonice”, a „guvernului mondial”, a „finanței oculte” care declanșează
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
printr-un parc anodin, de micile meschinării cotidiene. Preocupați ba de aforismele cine-știe-cui privitoare la trecerea anilor, ba de fiorii erotici pe care noua coafură îi poate inspira, ba de câte-o țigară obținută, în trecere, fără vreun ban, aceste fantoșe atât de obișnuite explodează la fiecare ieșire din prim-plan a PERSONAJULUI GALBEN. Evadate din cușca rațională pe care acesta pare s-o instituie netulburat, creaturile molatice ale lui Teodorovici devin, ca în proiecțiile religioase apocrife, stăpâniți de o - momentan
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]