812 matches
-
ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oficial statutul de bărbat încornorat, și m-a iritat, pentru câteva clipe, postura jalnică în care apăream. Cu siguranță nu era deloc momentul potrivit să-i fac servicii lui Palmer. Am înaintat tăcuți spre mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
comandă prin telefon la Harrods să livreze imediat, la apartamentul meu, cel mai confortabil pat de campanie posibil. Londra era cufundată într-o ceață subțire, străbătută de razele soarelui, prin care clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de noapte. Cu ochii ațintiți pe poteca pietruită, lucind alb și fantomatic, mă gândeam la lichidul emis de mine - și dintr-odată am simțit o durere atât de intensă, Încât m-am Îndoit. În clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-am Împleticit Înainte și, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părțile, au apărut și altele. Totuși, din când În când aveam senzația că ceva plutește prin apropiere, ca umbra unui gând. Acum trecea pe lângă mine, acum dispărea printre celelalte forme de mișcare vagi. Dar de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine zis, să mă Îmboldească. Ceva la care nu m-am gândit, ceva peste care am trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-am prăbușit Într-un scaun, secătuit și dezumflat, simțind că nu mai am putere să mă mai ridic de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse spre lampadar. Auzeam zdrăngănitul țintelor de metal lovindu-se de abajur. Apoi se auzi un clicăit, colorând Întunericul Într-o galben palid. Era Inspectorul Manetti. Cred că trebuie să las un spațiu liber aici, ca să-mi exprim șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sila povestea profesorului. Și nici nu eram primul căruia îi servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu-mi dădeam seama exact cum, dar decorul se schimba, de parcă ne aflam pe o scenă unde mașiniști fantomatici, dar eficienți, își făceau de minune treaba. Mai precis, decorul se schimba după dispoziția profesorului... Își continuă povestea, parcă voind să mă împiedice să-mi analizez mai atent impresia. E suficient să spun că Dave 2 devenise o prezență constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama dacă asta era o consecință a noului său vaginocentrism sau era vorba de altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doar, așa, un fel de noapte care nu mai părea să treacă vreodată, aș fi rămas acolo o veșnicie, dacă Filip nu mi-ar fi zâmbit, nu m-ar fi chemat la el, ca să ieșim, apoi, tăcuți dintre blocurile alea fantomatice. A doua zi, tovarășa Cană Jeana m-a urecheat destul de rău fiindcă nu-mi făcusem tema. Puțin îmi păsa mie. Auzisem că venea vacanța cu trenul din Franța. Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd cu privirea cerul, pe care se vedeau puținele stele, pierdute Între luminile reflectoarelor, precum și un balon fantomatic. Și adăugă: Poftim, urcați. Cred că o să putem circula. N-o fi mai rău În altă parte decît aici! Poate că nici n-o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Singur de capul lui nu fusese lăsat vreodată, asta era sigur. Se găseau Întotdeauna alți copii În jur și, chiar dacă imaginea lor nu-l mai urmărea, de trupurile lor strânse grămadă nu scăpa nici În somn. Dar În mijlocul acelei mulțimi fantomatice nu se simțea În nici un fel pierdut ori abandonat, așa cum avea să i se Întâmple după aceea, iar asta pentru că fusese Întruna cineva cu el, alături de el, deosebit Însă de toți cei din grămada aceea fără formă. Fusese Johan. Din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un șir de furnici care se strecurau Într-o crăpătură din perete. Asta i-a amintit de patul tatălui ei de la azil, după ce murise. Ajun sese cu o jumătate de zi prea târziu, iar când intrase patul i se păruse fantomatic, fără cearșafuri, fără vreo urmă de viață. Camera fusese golită, totul era așezat În câteva cutii. Biroul lui Din arăta tot atât de nefiresc de gol, greu de spus că locul acela fusese ocupat de cineva până În urmă cu doar câteva zile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de iute, iar dacă s-au schimbat, n-o să mai fie niciodată ca la-nceput. Nu-i adevărat că oamenii părăsesc lucrurile și locurile, lucrurile și locurile ne părăsesc. Pasărea cânta altfel acum, era un singur sunet, ca de cucuvea, fantomatic. — Asta-i o prostie, a zis Margaret. Mie nu mi se pare că-i așa. Uită-te la tine. Bali rămâne pe loc, tu ești cel care Îl părăsește. Tu poți să alegi, Bali nu poate. — Dar se schimbă, Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile pescarilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
priceput putusem la toate trucurile și tacticile. Scrisorile de la Primul Eric Sanderson s-au oprit acum patru zile. Exact ca și Clio care avusese ideea de a-și tatua o față zâmbitoare pe degetul mare de la picior, Eric își proiectase fantomatic ultimele șoapte ale ființei sale în viitor, tăiate și distribuite în 300 de plicuri și cutii. Și, într-un târziu, sosi și ultima. Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Și fiecare are propriul sfârșit. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi trebui să fie ele. Bomba cu litere, de fapt, nu era destinată ludovicianului. Ai adus-o pentru a folosi împotriva lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând din umeri, dar i-am surprins ușoara iritare, șoapta fantomatică a tensiunii. Am simțit că mi se încordează toți mușchii. — Cine era el? — Nimeni? Am încuviințat. Scout împunse resturile din farfurie. Cred că-mi plăceai mai mult când nu vorbeai. Cred că-mi plăceai mai mult când nu ascundeai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște ochi goi și speriați. Ne aflam la capătul șirului de rafturi fantomatice ale unei biblioteci uriașe. Am întors ochii spre Scout. — Vezi? E-n ordine, zise ea. Cărțile. Toate cărțile astea înseamnă că nu poate intra aici, nu-și poate croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr negru dintre picioare și ridică dintr-o sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă în sus și iscând un val violent și înalt, care mă ridică pe creasta lui, rostogolindu-mă, aruncându-mi picioarele peste cap și proiectându-mă în vâjâitul baritonal al adâncului albastru. Am revenit la suprafață icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fel de delir poetic, dar suntem depășiți de situație atunci când constatăm că toate personajele vorbesc la fel. În plus, și situațiile sunt enigmatice (fără să aibă acea logică a absurdului pe care a inventat-o Eugen Ionescu): „Doamna procuror apare, fantomatică, și le pune o hârtie pe funie, la mijloc, după care dispare. Amândoi se aruncă și își iau câte o jumătate din hârtia ruptă. Pot să-și dea în cap.“ În mod curios, în piesele de teatru scrise de Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă globii au fost eviscerați. Pentru cîteva năluci colorate, sînt de ajuns și două orbite goale. Organul lipsă Își duce Înainte viața sa fantomatică: mîna retezată de la cot simte că mișcă brațul, piciorului spulberat de schije de la genunchi În jos i se pare că atinge pămîntul, că aleargă, urcă treptele și coboară panta. Treptele sînt de piatră, să pate În deal, coasta e acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]