526 matches
-
spital în care călătorea de 18 zile, dacă nu cumva le pierduse șirul. După ce a mîncat și a băut, Zaharîci a cerut adăpost la Comandament. Nu voia decît un pat să doarmă și, dacă era, puțin ceișor cald, într-o farfurioară. Chirurgul colonel, care era cel mai mare în grad din încăpere, s-a strîmbat la comandirul local - era Zaharîci eroul! Și a cerut și el un pat în aceeași încăpere cu el, să-l poată îngriji. Plutonierul nu s-a
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
ale cărui străzi umblam ținându-l pe tata de braț, speriat de ferestruicile goale și de certitudinea că suntem pândiți dintre arinii din piață pe vremea când nu lipsea nimic din casă, mama la etaj parfumând cufere, ceașca bunicii pe farfurioară și ea fixându-mă cu o privire ca dintr-o fotografie care străbătea generațiile venind de la un picnic de cucoane cu bandouri pe cap și domni cu guler de celuloid iar eu întrebându- mă dacă toată lumea va continua să rămână
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
bandouri pe cap și domni cu guler de celuloid iar eu întrebându- mă dacă toată lumea va continua să rămână aici așa într-o conversație pe care pendula o înăbușea în inima încetinită, într-o după-amiază am dat peste ceașcă și farfurioară pe un colț de masă și scaunul gol, în altă după- amiază cuferele de la etaj au încetat să mai aibă parfum doar că atunci erau automobile în curte, domni care mă ciufuleau cu o milă prietenoasă - Orfanul în timp ce slujnicele de la
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
Grădina un abur de praf de pușcă urca de pe crucile soldaților când oamenii din târg, de atâția ani decedați, au început să ne înconjoare, în lunile revoluției armata și țăranii au încercat să ne fure casa (ceașca bunicii temurând pe farfurioară, bunica impasibilă pe scaun) dând foc hambarului, tăind gâtul orătăniilor și rupând picioarele mieilor și vacilor (ceașca pe farfurioară, ceașca mereu pe farfurioară) mama ascunsă la etaj presupun că plângând când tata - Ce mi-o fi venit să te iau
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
au început să ne înconjoare, în lunile revoluției armata și țăranii au încercat să ne fure casa (ceașca bunicii temurând pe farfurioară, bunica impasibilă pe scaun) dând foc hambarului, tăind gâtul orătăniilor și rupând picioarele mieilor și vacilor (ceașca pe farfurioară, ceașca mereu pe farfurioară) mama ascunsă la etaj presupun că plângând când tata - Ce mi-o fi venit să te iau de lângă plită? lucra în bucătărie cu celelalte până într-o zi când el în drum spre hambar - Du-ți
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
înconjoare, în lunile revoluției armata și țăranii au încercat să ne fure casa (ceașca bunicii temurând pe farfurioară, bunica impasibilă pe scaun) dând foc hambarului, tăind gâtul orătăniilor și rupând picioarele mieilor și vacilor (ceașca pe farfurioară, ceașca mereu pe farfurioară) mama ascunsă la etaj presupun că plângând când tata - Ce mi-o fi venit să te iau de lângă plită? lucra în bucătărie cu celelalte până într-o zi când el în drum spre hambar - Du-ți catrafusele la etaj mâine
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
pese de noi, o apuca de încheietura mâinii - Vino-ncoa’ se încuia cu ea în cămară cu o aviditate de canar și ieșea potrivindu- și nasturele de aramă fără să știe cum o cheamă sau să observe ceașca bunicii pe farfurioară, tucanii se roteau căutând vântul dinspre frontieră și noi în mijlocul brazdelor devastate în casa în care deși la fel totul începea să lipsească, persoanele din fotografii - Când ai să mori tu? oferindu-ne sticle de vin și un râs stins
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
el fotografie, neauzind pendula nici vântul în porumbiște, adică frunzele galbene acum că doar noi doi aici unde totul deși la fel ne lipsește iar la subsol, în pivniță, pe bolțile spalierului se întâmplă să aud o ceașcă pe o farfurioară sau un cal trăgând de un belciug sforăind tare, în jurul fermelor lăsate în voia Domnului și bucata de hambar care rezistă în al cărui colț un bursuc sau o nevăstuică se ascundeau la cel mai mic zgomot pentru că totul se
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
umilindu-te cu fața răvășită - Idiotul cu un nasture de aramă închizându-i gâtul, tata fără să dea drumul săpăligii într-un ultim - Stăpâne acum nu cu tonul care creștea, cu tonul dintotdeauna sau ca tremuratul unei cești pe o farfurioară care ar fi reușit să îngăime un - Stăpâne și ar fi tăcut apoi speriată, degetele bunicului închizându-se și desfăcându-se și tata le-a sărutat așa cum le săruta înainte de a se așeza la masă, mi-amintesc că se uita
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
niște mărunțișuri cărora nu credeam că aveau să le ducă lipsa. O furculiță de argint. O solniță. O înghițitură de coniac, din când în când. O ceașcă de ceai frumoasă, cu trandafiri, pe care trebuia neapărat să o avem. O farfurioară frumoasă cu trandafiri. O vază de porțelan care avea aceeași nuanță de verde ca statuia din jad a lui Buddha pe care o avea mama. Îmi plac lucrurile frumoase, asta e. Niște monede care erau pe masă de câteva zile
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
lui, după asigurările grefierului, era ...Toată - tinerețe înfiorată, Prospețime jubilantă, Și atît de diafană, Încît s-o săruți te-ndeamnă. Grefierul n-o nimerise cu poezioara lui. Elena Stanislavovna, cea care „s-o săruți te-ndeamnă”, purta pe cap o farfurioară neagră de catifea cu o rozetă de mătase în culorile drapelului francez, ceea ce ar fi trebuit să semnifice costumul integral al unei tinere cercheze. Pe umăr, gingașa soție de procuror ținea un vas confecționat din carton, pe care fusese lipită
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Dacă ceri o apă minerală, de exemplu, te poți trezi că primești una cu bucăți de fructe în ea. Într-un moment în care nu ceri nimic, te poți trezi cu o farfurie cu brioșe “din partea casei” sau cu o farfurioară cu feliuțe de căpșune și de banană. Dar să vedem ce povestește Dana despre mâncare, clienți și echipa ei: Selecția de feluri de mâncare din meniu am făcut-o cu gândul la lucruri proaspete, simple, făcute pe comandă, dar în
Locul unde, dacă vrei, poate să fie dimineață toată ziua by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18491_a_19816]
-
părea că peste tot sunt doar două categorii de mărfuri: flori și mărțișoare. Abia mai de aproape se descopereau și altele, în special legumele și fructele, dar și produse de artizanat, care mai de care mai frumoase, mai colorate, de la farfurioare de lut și până la vase uriașe pentru flori, de la papucei și până la cizmulițe, îndeosebi de damă, de la mănuși și căciulițe și până la haine de piele sau blană, miere de albine, cașcaval și brânzeturi de toate varietățile, costiță afumată, cârnăciori și
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
frumoase, toate! Silviei îi alergau ochii de la una la alta. Dorea să cumpere ceva, nu pentru utilitatea obiectelor, ci pentru a le păstra ca amintire și a decora vreun colțișor din încăperile vilei sale din Slatina. Am cumpărat amândoi câteva farfurioare cu desene originale și ulcioare miniaturale, după care am alergat la atelierul din imediata apropiere. Aici am găsit-o pe domnișoara Carmen Prepeliță care „lucra” deja ceva la masa olarului, sub supravegherea atentă a poetului Horia Zilieru! Să înțelegem că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
să examineze mereu câte ceva. Până să se decidă și să cumpere ceva, a trecut în revistă o gamă uriașă de vase de tot felul, așezate cu gust pe direcții de folosință, mărimi, culori ori materie primă de prelucrare: farfurii și farfurioare, castroane și castronașe, căni și cănițe, ulcioare, vaze și multe altele. Ei, dar să nu credeți că a uitat să se plimbe și să privească atent tarabele pline de podoabe de argint și de ouă încondeiate. Era în stare să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
lui știind cu ce drag o strângea în brațe și cum făceau dragoste când se trezea cu ea la ușa casei. Când cele două ore au luat sfârșit, profesorul Condurache se îndreptă spre frigiderul din bucătărie, de unde reveni cu două farfurioare pe care tronau câte o savarină bine însiropată, plină cu frișcă. Le mai aduse și câte un pahar cu o băutură răcoritoare. - Fetelor, acest premiu este din partea mea, iar din partea examinatorilor la Olimpiadă, sper să fie medalii și diplome. - Vă
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
hoția din România - acum mă întreb de ce dracu’ ar fi avut vreun interes să o facă - a început de la o nimica toată, curând după ce Beliov s-a scotocit în haină pentru a plăti consumația. Chelnerița i-a adus pe o farfurioară nota de plată și un rest de câțiva pfenigi. Beliov i-a cules până la unul și i-a strecurat în buzunar. Puteai să lași fetei restul, observase Olimpia zâmbind. Ei, ei, Alimpiușka, i-a răspuns colegul său, văd că ai
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature decât primele, purtând farfurioare cu dulceață de agrișe și zmeură și pahare aurite cu apă de izvor. Cafea nu se servea, deoarece, deși în Țara Românească lingavii fanarioți o introduseră masiv pe la zaiafeturi o dată cu văcăritul, în Moldova ea nu pătrunsese decât sporadic, sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o spunem... Episodul 206 LUAREA îN TIMP Abia sfârși vorba Metodiu, că de după colțul imensei catedrale, o construcție grea, dar nu imposibil de egalat, se ivi cardinalul Damiani, purtând în mâini o tavă de argint pe care se găseau patru farfurioare cu faguri tăiați doi în cruce simplă, iar doi - ca o binevoitoare aluzie la cultul răsăritean al oaspeților - în formă de cruce dublă, grecească. Pe tavă mai abureau patru pahare cu apă rece limpede, laică. — Cardinalul Damiani, un suflet ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
v-o ofer pe-a noastră dublă, căci noi nu suntem obișnuiți cu atâta miere. Dacă așa doriți, cu plăcere - spuse Damiani, căruia-i sclipiră ochii de poftă de când văzu că-i revine un fagure dublu. Luară fiecare câte-o farfurioară și-o vreme se auzi numai clinchetul suav, cuviincios al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie unul dintre brațele crucii duble și săltându-l în linguriță. — întocmai - răspunse Metodiu. — Este, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
liniștit de îndată. De fapt, e numai un fel de a spune că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căzuseră pe o altă fotografie, din josul paginii. Și când se uită mai bine... bărbatul ei dormea, îmbrățișând un tânăr blond, leșinat și plin de murături, călare pe o motocicletă condusă de Maica Tereza. - L-am găsit! Cu ochii cât farfurioarele serviciului de cafea, Gabrielescu începu să citească cu voce tare articolul din ziar, în timp ce doamna Popa sări la telefon, să-i dea de veste doamnei doctor. - Minunea de 1 Martie! - Alo, da, domnu doctor... adică eu sunt, Margareta, cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Peste șaizeci de ani sau mai mult, pe zidul acestei clădiri va sta o plăcuță memorială: „Aici a locuit Halterofilul din Vitan, cetățean filantrop al României și Statelor Unite ale Americii. Veșnică admirație”. Aici, la cofetăria Hotelului Continental, Mișu se așeză cuminte în fața farfurioarei cu tiramisu. Era o vreme în care nu-și permitea să mănânce aici o prăjitură. Și acum, uite, printr-un noroc chior... peste câteva luni va putea să cumpere cofetăria cu totul! Mișu, zâmbind satisfăcut cu buzele dulci, porni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acestei înțelegeri, și pe „măsura inimii“ acestor copii, care au întrecut însă de mult orice măsură. Se investește în Rainer și Anna, iar ce iese de aici sunt doar ei doi, fără căldură și afecțiune. Uite prăjitura și uite și farfurioarele de sticlă. Pun totul aici unde sunt deja atâtea cărți, pentru prăjitura asta proaspătă nu mai e nici un pic de loc, dați astea la o parte! Nu, cărțile nu le dăm la o parte, sunt mai importante decât orice prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt pur și simplu alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]