183 matches
-
a doua sticlă de cerneală, și eu mă voi îmbogăți, îmi spun. * La farmacie. Aștept să fiu întrebat, în timp ce farmacista conversează cu două fete "provocatoare". Au cumpărat niște tranchilizante, nu le-a cerut rețeta regulamentară, le cunoaște. "Aveți program... observă farmacista... până la patru dimineața, răspunde una din fete." Iau și eu niște pastile, anodine (dar mie îmi cere rețetă) Sunt fete bune, mă informează farmacista, sunt "stripteze". Normal, fără prejudecăți, fără bârfa, de parcă am fi în Place Pigalle. Ne-am civilizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
provocatoare". Au cumpărat niște tranchilizante, nu le-a cerut rețeta regulamentară, le cunoaște. "Aveți program... observă farmacista... până la patru dimineața, răspunde una din fete." Iau și eu niște pastile, anodine (dar mie îmi cere rețetă) Sunt fete bune, mă informează farmacista, sunt "stripteze". Normal, fără prejudecăți, fără bârfa, de parcă am fi în Place Pigalle. Ne-am civilizat corespunzător aspirațiilor guvernamentale. * Orașul este "amestecat". Magazine luminate ostentativ cu vitrine de cristal și uși moderne, alături de altele, rămase, încă în urmă, luminate palid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înzestrat cu tot mobilierul și instrumentele necesare pentru buna funcționare. Spitalul era condus de un medic șef, dr.Aizic Slaicher și avea ca medici secundari pe: M.Sigal, Solomon Cohn, L.Leizerovici. În cadrul spitalului era și o farmacie condusă de farmacista Basea Marantz. Azilul de bătrâni construit în anul 1926 din veniturile comunității, „adăpostea 25 de bătrâni lipsiți de mijloace”. De altfel, opera de asistență socială însemna „ajutoare celor incapabili de muncă”, care puteau fi lunare sau permanente; se mai acordau
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
barca mea, Dandu Kirițescu, președinte acum al scriitorilor dramatici; în comitet e și Ticu. Aflu: intervenția lui Tanți. P. Cons. Cea mai bună și fastuoasă zi a lui sept[embrie]; cu un soare cu reminiscențe văratice sau, cum se exprima farmacista sanatoriului azi: „În iunie a fost frig, în iulie s’a scremut!!! să plouă (scuză extrem de triviala expresie), în august i-a cășunat să plouă și a venit stabilizarea, acu’ i-acu’!“ După astfel de aprecieri, m’am întors cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sănătății. La sfârșitul lui Ianuarie 1945 sunt trimis de către minister, cu atribuțiune administrativă la Miskolc, în Ungaria, și apoi la Loșanț <?>, în Cehoslovacia, de unde mă înapoiez în 15 Martie 1945". În decembrie 1945 se căsătorește cu Maria (Marcela) Tudor, o farmacistă din Constanța, cu care va avea doi copii, pe care a ținut să-i boteze greco-catolici. "În Februarie 1946 sunt numit comandant secund pentru E.C.P. la o mare unitate, Comandamentul Depozitelor Aeronautice București 2. Îmi fac serviciul în această calitate
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Fr. Turturica, inclusiv familia tânără, să mă ajute și de data aceasta să trimit cartea promisă. După ce am prezentat experiența botezului, un frate din biserica Bethel mi-a oferit o Biblie foarte frumoasă pe care am destinat-o pachetului pentru farmacista căreia i-am promis cartea Tragedia veacurilor. Dar această carte este oferită, cu o generozitate rar întâlnită, tot de fr. Turturică, iar sora Gina va trimite pachetul, fapt pentru care le mulțumesc foarte mult, pentru că eu am interdicție de a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
, Alecu (17.III.1927, Iași - 9.IX.1997, București), dramaturg și critic dramatic. Este fiul Profirei Popovici (n. Beltzer), farmacistă, și al lui Remus Popovici, jurist, funcționar superior la IOVR. Urmează la Iași Școala „Gh. Asachi” (1933-1937), Liceul Național (1937-1945) și Facultatea de Medicină (1945-1950), pe care o va absolvi însă la București (1951). Până în anii ’70 P. a deținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
nevoită să facă de toate - gospodărie acasă, pe asistenta medicală a soțului mai întâi la spital apoi acasă în convalescență. Până la urmă a fost oprită ca asistent medical superior în cadrul căminului. N-a rămas numai atât. Se desființează postul de farmacistă în cămin. Cu o pricepere nebănuită, răbdătoare, cu o dragoste reînăscută față de serviciu și de bolnavi, încredințându-i-se postul, s-a descurcat atât de frumos încât în prezența ei serviciul de deservire medicală merge foarte bine. De asistați are
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
prietenii lor, a crescut, a terminat o facultate, este cuminte, soțul ei s-a făcut bine, iar noi toți asistații, ca și conducerea, o iubim foarte mult, iar atunci când Getuța este plecată din unitate ne lipsește foarte mult. Asistenta și farmacista noastră se împacă frumos și respectuos cu medicul care-i acordă toată încrederea și aprecierea muncii ei, cu colegele din cabinet și este tare înțelegătoare la toate nevoile și cererile care se ivesc. Eu personal o iubesc foarte mult, cunoscându
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu tânăra farmacistă și cu clientul mehenghi. Acesta, trei zile la rând, a intrat în farmacie și a cerut chiroane și de fiecare dată i s-a spus că farmacia nu ține, nu vinde cuie și, tot de fiecare dată, farmacista era trimisă într-un loc de unde odată ieșit nu mai ai cum să intri. Exasperată, farmacista îi propune să schimbe rolurile: ea să fie clienta și el farmacistul. Zis și făcut. - Aveți chiroane ? zice clienta. ă Dar tu rățetar, ai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și a cerut chiroane și de fiecare dată i s-a spus că farmacia nu ține, nu vinde cuie și, tot de fiecare dată, farmacista era trimisă într-un loc de unde odată ieșit nu mai ai cum să intri. Exasperată, farmacista îi propune să schimbe rolurile: ea să fie clienta și el farmacistul. Zis și făcut. - Aveți chiroane ? zice clienta. ă Dar tu rățetar, ai? ă N-am. Și iar a trimis-o în locul acela. Vedeți și voi: tocmai „rățetarul” i-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
avea încălzire centrală. Au vîndut-o și s-au mutat la bloc. Cumnată-su, cu un copil patru camere. Ion, cu doi copii și soacră cinci camere. În una, a închis caloriferul și ține alimentele. Soția lui Ion, frumușică dealtfel, e farmacistă la farmacia din centru o văd de multe ori cînd merg să cumpăr aspirine. La Ion, în casă, am fost doar de cîteva ori, cînd mă întorceam din sat de la tata și-i aduceam vreun pachet trimis de taică-su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dacă am iubit-o? Ești sigur de ceva? Bănuiesc. Dimineață erai în stația de autobuze din centru... Poate că am venit pe jos din Cartierul de Nord, să fac mișcare... În ianuarie, Brîndușa a intrat în blocul unde locuim. O farmacistă, cunoștință de-a ei, a locuit un timp acolo, la etajul trei. O folosea drept "acoperire"? Știi, spune Vlad încet, uneori mă dezgust văzînd că dragostea e guvernată de orgoliu, ori e folosită ca armă... În care ești implicat? îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oțet aromat. Nu, mulțumesc! De unde-mi știți numele? Orașul e destul de mic, și-apoi, veniți cam des prin farmacie... Voiam să vă întreb un lucru: ați lucrat vreodată pe litoral? Da. La udat florile, la construcții și... ...ca bucătar, surîde farmacista. Nu mă cunoașteți? Nu... Eram ospătară. Dormeam în aceeași cameră cu profesoara de Istorie... Mai știți ceva de ea? întreb eu, tresărind. Am rămas prietene. Datorită ei am făcut liceul, școala tehnică... Imediat ce m-am mutat aici în oraș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am spus. Dar nu eram sigură; a trecut mult de atunci. Ea m-a rugat să mă interesez și să-i spun dacă sînteți unul și același cu cel pe care l-a pălmuit. Sper să vă mai amintiți, surîde farmacista. Cam la o lună o dată, ne întîlnim și stăm de vorbă. Ne-am amintit chiar și de mămăliga făcută de dumneata din făină necernută... Ce s-au supărat atunci sezoniștii!... Da, murmur eu surîzînd. Unde e acum doamna profesoară? Vreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vreți s-o vedeți, să-i spuneți că i-ați urmat sfatul? Da. Azi i l-am urmat mai mult ca oricînd. Dar, mă mir eu, de unde știți de sfatul dat?! V-am spus doar că sîntem prietene, își arcuiește farmacista sprîncenele într-o expresie de pură și deplină feminitate, apoi se apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din sertar banii ca să-mi dea restul. Într-o clipă trec prin mintea mea o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din sertar banii ca să-mi dea restul. Într-o clipă trec prin mintea mea o sumedenie de imagini de pe vremea cînd eram bucătar. Încerc s-o regăsesc pe farmacista de acum, dar nu pot să-mi dau seama care dintre fetele de atunci ar fi fost ea; nu pentru că a îmbătrînit; nu arată deloc bătrînă, cred că are aproape treizeci de ani; dar acum e o femeie, o doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ana în ea; vreau să-i spun doar că-i admir curajul cu care a apărat Istoria. Unde o pot găsi? întreb eu speriat de propria-mi voce, pe care mi-o aud înainte de-a mă hotărî să întreb. Farmacista ridică privirea spre mine o privire clară, izvorîtă din doi ochi senini, care au învățat să pătrundă direct în suflet, cum au făcut-o ochii profesoarei atunci, seara tîrziu, cînd am stat împreună la aceeași masă. Chiar vreți s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privire clară, izvorîtă din doi ochi senini, care au învățat să pătrundă direct în suflet, cum au făcut-o ochii profesoarei atunci, seara tîrziu, cînd am stat împreună la aceeași masă. Chiar vreți s-o căutați? Mda... Mihai Vlădeanu, începe farmacista să surîdă, ducîndu-și instinctiv degetul arătător spre gropița din bărbie, prietena mea spune că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea rîdea, ducîndu-și degetul la bărbie; cine să fi văzut în țărăncuța aceea pe doamna de acum?!... Știi că te-am visat ast-noapte? o întreb. Doamna profesoară mă pălmuise, iar tu mi-ai dat un prosop să mă șterg... Farmacista rîde. Rîde fericită: Asta înseamnă că ne-am gîndit unul la celălalt. Îmi spui unde o pot găsi? întreb eu în timp ce ea mai rîde. Nu-i nevoie, Mihai, îmi răspunde farmacista, oprindu-se din rîs. Îți spun un secret, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tu mi-ai dat un prosop să mă șterg... Farmacista rîde. Rîde fericită: Asta înseamnă că ne-am gîndit unul la celălalt. Îmi spui unde o pot găsi? întreb eu în timp ce ea mai rîde. Nu-i nevoie, Mihai, îmi răspunde farmacista, oprindu-se din rîs. Îți spun un secret, deocamdată: cred că va veni ea aici în oraș. La care școală? Va veni la Comitetul Județean, în locul tovarășului Amariei... Cum?! Tovarășul Amariei...?! S-a aflat, în sfîrșit, mai sus, că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în oraș. La care școală? Va veni la Comitetul Județean, în locul tovarășului Amariei... Cum?! Tovarășul Amariei...?! S-a aflat, în sfîrșit, mai sus, că-i plac femeile, banii și vinul călugăresc? întreb surîzînd. De unde știi?! face ochii mari spre mine farmacista. Mai vorbește și lumea... Chiar nu vrei o sticluță cu oțet aromat? mă întreabă, schimbînd glasul, pentru că a intrat cineva pe ușă. Nu, mulțumesc! îi răspund, băgînd aspirinele în buzunar. Să mai treci pe aici, îmi spune, apoi se adresează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la piept și cu o eșarfă adunată la gît, să nu se observe că s-a îmbrăcat în grabă. Dureri de burtă, precizez eu. Nu? o întreb pe Brîndușa. Da, confirmă ea. O sticluță de anticolerin, vă rog! spun, întinzîndu-i farmacistei trei lei și cincisprezece bani. E vorba de un prieten, are o criză de colită. Farmacista îmi dă sticluța, împachetată într-o hîrtie, eu îi mulțumesc, închizînd o dată din ochi într-un semn prietenesc, apoi pornesc alături de Brîndușa spre ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmbrăcat în grabă. Dureri de burtă, precizez eu. Nu? o întreb pe Brîndușa. Da, confirmă ea. O sticluță de anticolerin, vă rog! spun, întinzîndu-i farmacistei trei lei și cincisprezece bani. E vorba de un prieten, are o criză de colită. Farmacista îmi dă sticluța, împachetată într-o hîrtie, eu îi mulțumesc, închizînd o dată din ochi într-un semn prietenesc, apoi pornesc alături de Brîndușa spre ușă. Îi dați sticluța din partea mea, spun, oferind picăturile Brîndușei. Să-i spuneți că-i fac cinste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun, oferind picăturile Brîndușei. Să-i spuneți că-i fac cinste pentru ajutorul dat azi, adaug surîzînd. Deschid ușa, o invit pe Brîndușa să iasă, ies și eu nu înainte de-a mai întoarce o dată capul s-o salut pe farmacistă, care îmi face un semn de complicitate. Merg un timp alături de Brîndușa, apoi fac un pas în lateral, vrînd să pornesc spre alimentara. Mulțumesc! îmi spuse Brîndușa. I s-a făcut dintr-o dată rău, l-a apucat o criză, strînge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]