183 matches
-
în fața casei, îngropați sub un măr îi țin...". Alt trecător, de abia merge, cam 85-86 de ani, își ține banii la. farmacie. „In casă întotdeauna mi-am oprit doar cât am nevoie. Și îi țin pe masă. Restul îl dau farmacistei." Văd două măturătoare de la GOSCOM care scotocesc într-un tomberon și găsesc acolo o pâine mucegăită și un borcan pe jumătate, cu mai știu eu cu ce. Una dintre ele, îmi spune sfătoasă: „Vă sfătuiesc să faceți și matale ca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
apare ura, așa că, dragul meu... Puh!... Știu că ai să pleci! Nu-i loc de lacrimi, prietene, și nici de nod În gât! Dacă vrei, Îți dau un lup cu tine, să-l porți În zgardă prin marile orașe, printre farmaciste. Alea care tot râcâie la cornul de rinocer și-ți pun În plicuri fine rumegușul osului mult râvnit. Ca să te facă om, cu ștremeleagul tare și vânos! O să-ți povestesc o Întâmplare, e de dragoste, cu o fată de la farmacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei acuplări, pe care le ocaziona în variate poziții orientale. Imediat, i se succedară momentele de imensă surpriză ale neașteptatei boli lumești, care, după revenirea-i din Capitală, îi explodă, înflorindu-i pe organele genitale, precum și hohotele vesele ale drăguței farmaciste brune. Țigăncușa de la farmacia La Anka îi administrase, amuzându-se permanent, spălături fierbinți cu lichide diuretice, cu hipermanganat de potasiu și cu albastru de metil, înțepându-l și ghiftuindu-l zilnic cu siringi doldora de ampicilină, până când îi reuși vindecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nebune, poate că ceva Încă neconcludent, totuși, un semn că lucrurile ar fi putut evolua spre mai bine. Era la sfârșitul unui chef destul de așezat, singurul exces a fost tentativa de a ne droga. Laura venise cu o prietenă, o farmacistă după care lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fi putut evolua spre mai bine. Era la sfârșitul unui chef destul de așezat, singurul exces a fost tentativa de a ne droga. Laura venise cu o prietenă, o farmacistă după care lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu era puțin lucru să-ți invidieze Leac reușita erotică. I-am preparat farmacistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu era puțin lucru să-ți invidieze Leac reușita erotică. I-am preparat farmacistei câteva cocktailuri fanteziste, s-a amețit și a venit cu mine În spatele tejghelei, am continuat să pregătim băuturi laborioase celorlalți invitați, ea chiar zicea că se simte ca-n laborator. Nu era ruptă din soare, destul de bondoacă, avea Însă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de ghicit prin pantalonii scurți pe care, foarte neprotocolar, Îi purtasem Întreaga seară. Mă Împiedicam de propria sulă, asta mă făcea să nu-mi iau În seamă gândul care aluneca la Cătă, la Cristina, la ficțiune. Eram gata de acțiune, farmacista Îmi dăduse toate semnalele. Am ajuns, după vreo zece minute de erecție În mers, la ea acasă. Locuia În centru, pe strada librăriei lui Cătă, Într-un imobil vechi, la etaj, trebuia să urcăm o scară Întunecoasă, mă țineam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acasă. Locuia În centru, pe strada librăriei lui Cătă, Într-un imobil vechi, la etaj, trebuia să urcăm o scară Întunecoasă, mă țineam cu o mână de balustradă, cu cealaltă o sprijineam pe fată. Am intrat În apartament, stătea bine farmacista, două camere uriașe, una din ele dădea spre o terasă incredibilă, uriașă și ea, cu vedere spre turla catedalei catolice, peste acoperișuri de case vechi și nobile. Mi-a ghicit uimirea, m-a invitat să ies, să iau loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
parte, să stârnesc invidia lui Leac - m-a luat, după Întâmplare, la Întrebări, eu am făcut pe misteriosul -, dar, pe de altă parte, nu eram sigur de performanța mea. Mă Întrebam ce se Întâmplase: săvârșisem un semiviol sau, de fapt, farmacista se jucase cu mine de-a păpușa gonflabilă? Până la urmă am renunțat să analizez, gândindu-mă că, oricum ar sta lucrurile, eu ieșeam destul de bine. Fiindcă, iată, Cristina trebuia să se Întoarcă În câteva zile, iar eu eram deja stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pilaf), pe Szekely să închine într-un stil voit bombastic în cinstea domnișoarei Nineta Romulus, care, deși bea ca și ei, nu se îmbăta deloc, spre nedumerirea mea totală. "Odată, continuă Puloș după un timp, m-am încurcat cu o farmacistă din Costești care prima oară când ne-am pomenit desbrăcați în odaia ei, a spus că, nu, nu, nu se poate, ea nu e iapă, mi-ar trebui în orice caz ceva asemănător, mai degrabă din regnul... decât cel al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amestec de căldură și atenție cum nu vă puteți închipui. Ca să afle formula secretă, Maria ar fi consultat până și doctorițele de la Policlinică, pe care nu putea să le sufere, pentru că mă uitam pe-ascuns la ele; detesta, în schimb, farmacistele (nu mai e nevoie să explic de ce). Eu mă lipseam de-astfel de probleme. Întreținerea carcasei corporale nu mă pasiona, iar îmbrăcămintea mi se părea neimportantă și facultativă. Săream în perechea de blugi, apucam mai mult la întâmplare un pulover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cumpărături pe Calea Victoriei. Cutiuțele cu sute de culori și inscripții urcau și coborau odată cu privirea mea, pe treptele unui turn de jucărie: le studiam ambalajele cubice și etichetele în formă de stegulețe, desfășurate calm și exact. Din spatele turnului ieșeau halatele farmacistelor, cu numele prins sub o plăcuță transparentă sau cusut cu ață maro deasupra sânilor. Nu le deslușeam chipul (mereu ascuns după medicamente), dar era suficient să te-oprești la mișcarea brațelor. Urmăream cu-o satisfacție vecină cu frenezia plimbarea degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
foliile golite de aer, tabletele împinse afară, flacoanele agitate și-apoi ridicate la nivelul privirii, pentru o ultimă inspecție, înainte de-a fi eliberate. Le găseam ascunse în punguțe aspre de hârtie sau, dimpotrivă, puse la loc pe raftul pufos. Farmacistele aveau nume curioase, de rusoaice fugite departe de frigul siberian: Tania, Vera, Olga. În mâinile lor, capsulele și pastilele prindeau viață, se încălzeau brusc, colorau toată încăperea în combinații imposibile, de-o strălucire maladivă: galben-violet, roșu-negru, verde închis-gri pal, bleu-vișiniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cum nu încui cutiuța poștală, cum mi se fură ziarul! Mai ales sâmbăta, când am rubrica din „Suplimentul de cultură“. Să iau asta ca pe un mod special de-a fi apreciat? 2Ă Au început să mă cunoască taximetriștii și farmacistele! 3Ă Nu reușesc să recitesc Însemnări din subterană. Rămân la convingerea că e cel mai „greu“ text de Dostoievski... pentru mine, desigur... Iată și un citat: „Să trăiești mai mult de patruzeci de ani e indecent, trivial, amoral!“ și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nevoită să facă de toate - gospodărie acasă, pe asistenta medicală a soțului mai întâi la spital apoi acasă în convalescență. Până la urmă a fost oprită ca asistent medical superior în cadrul căminului. N-a rămas numai atât. Se desființează postul de farmacistă în cămin. Cu o pricepere nebănuită, răbdătoare, cu o dragoste reînăscută față de serviciu și de bolnavi, încredințându-i-se postul, s-a descurcat atât de frumos încât în prezența ei serviciul de deservire medicală merge foarte bine. De asistați are
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
prietenii lor, a crescut, a terminat o facultate, este cuminte, soțul ei s-a făcut bine, iar noi toți asistații, ca și conducerea, o iubim foarte mult, iar atunci când Getuța este plecată din unitate ne lipsește foarte mult. Asistenta și farmacista noastră se împacă frumos și respectuos cu medicul care-i acordă toată încrederea și aprecierea muncii ei, cu colegele din cabinet și este tare înțelegătoare la toate nevoile și cererile care se ivesc. Eu personal o iubesc foarte mult, cunoscându
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
orașe? Știam că a fost la Iași, știam de „trenul morții”... Se vorbea despre asta, dar lucruri mai exacte nu cunoșteam. Deja auzisem și de București... Știu că a venit la Siret o femeie al cărei soț fusese omorât, o farmacistă, și ea venise la Siret că avea familia acolo... Situația Începuse să fie complicată, Îți era frică să te duci cu trenul, că te dădeau jos din tren... Nu puteați ieși din oraș? Nu, deja nu puteam ieși din oraș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă includem și pe Dv. De aceea avem nevoie de un material documentar mai bogat, pe care suntem dispuși să-l folosim în condițiile stabilite de Dv. Din presă mi-a reținut atenția anunțul despre comemorarea unui an de la moartea farmacistei Eugenia Alger. Cred că este vorba de soția Dv. Dacă-i așa, vă rog să mă considerați alături în dureroasa pierdere pe care ați îndurat-o. Mult stimate domnule Alger, vă rog ca orice corespondență s-o expediați pe numele
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cu tânăra farmacistă și cu clientul mehenghi. Acesta, trei zile la rând, a intrat în farmacie și a cerut chiroane și de fiecare dată i s-a spus că farmacia nu ține, nu vinde cuie și, tot de fiecare dată, farmacista era trimisă într-un loc de unde odată ieșit nu mai ai cum să intri. Exasperată, farmacista îi propune să schimbe rolurile: ea să fie clienta și el farmacistul. Zis și făcut. - Aveți chiroane ? zice clienta. ă Dar tu rățetar, ai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și a cerut chiroane și de fiecare dată i s-a spus că farmacia nu ține, nu vinde cuie și, tot de fiecare dată, farmacista era trimisă într-un loc de unde odată ieșit nu mai ai cum să intri. Exasperată, farmacista îi propune să schimbe rolurile: ea să fie clienta și el farmacistul. Zis și făcut. - Aveți chiroane ? zice clienta. ă Dar tu rățetar, ai? ă N-am. Și iar a trimis-o în locul acela. Vedeți și voi: tocmai „rățetarul” i-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pentru a depune mărturie împotriva șefului său, totul s-a explicat. Doncea avea două soții: una, dată de sovietici în perioada cât fusese fugar în URSS împreună cu Bodnăraș și Ana Pauker, cu care avea doi copii; a doua, era o farmacistă din Pitești cu care trăia ilegal și pe care o făcuse curiera ministrului sănătății, pentru cumpărarea și aducerea medicamentelor străine în țară. Plecată într-una din aceste călătorii, cu o sumă mare, a depus banii la o bancă elvețiană și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
chipul și vorba. După acel prim moment, a devenit cel mai iubit din societatea Frasinului. Nu cred că a existat cineva care să nul suporte sau să dorească a-i face rău. S-a căsătorit, tot în Frasin, cu o farmacistă frumoasă și blondă, Rodica, venită și ea de pe alte meleaguri, iar după o vreme au plecat la București. Am vorbit cu ei la telefon după aproape 51 de ani de căsnicie și mi-au spus că ofițerul de stare civilă
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
pe toți, indiferent de rang sau situație socială; ba, se apleca parcă cu mai multă grijă asupra celor nevoiași: ăsta exemplu de dăruire în slujba umanității! Când am deschis ochii pe lume am cunoscut-o bine pe domnișoara Baba Elisabeta, farmacista din Frasin. Farmacia era o casă mare și frumoasă situată chiar la întretăierea șoselei naționale cu drumul spre Ostra. Pe locul unde era farmacia se află acum blocul în care este farmacia lui Neli Buzec și cabinetul de stomatologie al
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
extremei stângi sunt scuzați, pentru că ideologia în numele căreia au exterminat ar fi... pozitivă și idealistă. Ciudată diferență și blamabilă atitudine morală! Dacă mai putem vorbi de moralitate și nu cumva suntem îndrituiți să folosim, în acest caz, termenul amoralitate. Devirusarea României? Farmacistele bătrâne care joacă astăzi rolul vrăcițelor de odinioară au uneori dexterități de politicieni sau măcar de diagnosticieni ai vremurilor. Una dintre ele, vrednică locuitoare în cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca, are următoarea teorie: virușii care împânzesc astăzi România, într-o explozie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]