9,565 matches
-
tema celui de-al doilea capitol, ci și modul în care e aranjat interiorul casei boierești, felul în care se călătorește cu trăsura, înfățișarea acesteia și cea a vizitiului, sau modul în care se stă la masă, ori protocolul servirii. Farmec au și micile întîmplări relatate de autor. Ion Heliade Rădulescu purtînd fes, pe cînd se afla în suita lui Omer Pașa, fapt care-i determină pe cunoscuți să-l șicaneze, iar pe împricinat să renunțe la participarea la balul oferit
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
de mare preț: lizibilitatea. în rest același umor, aceeași ironie fină și aceeași invitație caldă la lectură. Cartea nu le este recomandată celor care s-au specializat în lecturi "grele", în lecturi încruntate, isteroide. Ci doar acelora care pot înțelege farmecul unui autor care a ales s-o facă pe "nebunul" sau pe poetul pentru distracția noastră: "Sufeream, poate (stătusem, pe la șaptesprezece ani, cîteva ore la librăria de vizavi, citind dintr-un masiv tratat de psihiatrie, mult prea scump ca să-l
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
n-aș fi avut ca și ei, în buzunar, o invitație pe care scria: "Pavel Șușară vă invită la deschiderea Galeriei Luchian 12 și la vernisajul expoziției Tonitza la Balcic." Pavel Șușară... Poet, prozator, critic de artă, bărbat plin de farmec, cu care nu e bine să te afli în anturajul unor femei, fiindcă toate, fără nici o excepție, îl vor sorbi din priviri, uitând de tine cu desăvârșire, ca de plata impozitului pe venitul global... Pavel Șușară - unul dintre puținii autori
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
ajuns umbra prin care a trecut după al doilea război mondial). Cu publicarea Grădinilor și drumurilor în 1942 (lunile de "ocupant german" petrecute în Franța în 1940), Jünger și-a cucerit imediat o audiență franceză plină de admirație. Evocați cu farmec, Sacha Guitry, Jean Cocteau, Céline, Paul Morand, Georges Braque, Picasso, Henri de Montherlant, ca să pomenim doar unele din pleiada de nume celebre ale vremii, alcătuiesc în paginile sale un adevărat whoîs who al intelectualității de la jumătatea secolului trecut. Din jurnalul
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
argumentațiile sale se opresc undeva la mijlocul drumului, așa cum se întîmplă cu aceea împotriva postmodernismului "românesc", în care de fapt nu ne explică de ce e împotriva formulei, ci etalează poanta cu "postmodernismul tadjic", poantă care, după Cioran, nu mai are nici un farmec, dar absolut nici unul. Mai mult miez are de fapt o altă explicație: "Deci eu sînt împotriva ideii de postmodernism românesc, fiindcă nu vreau să fiu provincial. Refuz. Mai bine sînt prost sau tîmpit, sau inadecvat (sau )." Lui Mircea Cărtărescu îi
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale, pe care le dezvoltă imaginativ și voluptuos până la ultimele consecințe. Culoarea locală este, de fapt, una dintre cele mai realizate aspecte ale prozelor lui Mihuleac. El reușește să extragă esența farmecului periferic și anticentralist, în bunul spirit al narațiunilor actuale. Toată simpatia mea dâmbovițeană. (Știe autorul ce spun.) Cătălin Mihuleac - Bar de stepă, Edit. Timpul, Iași, 2001, 175 pag., 65.000 lei
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
unde absența salbelor de bocete ar însemna dezastrul financiar al posturilor de televiziune. Vorbesc de lacrimile de crocodil ale personajelor care știu că dacă stârnești mila omului de pe stradă ai câștigat partida. (Nae Caranfil a făcut un film plin de farmec pe această temă!) Oricum, în România se plânge abundent, se plânge șiroaie. La Cluj, Funar lăcrimează tricolor, de s-au colorat, mai nou, în roș-galben-albastru până și recipientele pentru gunoiul stradal (dacă nici asta nu constituie o insultă adusă însemnelor
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau farmecul unui tic verbal, care doar ei îi mai suna în auz. La un moment dat, vorbindu-mi despre Matei Caragiale mi-a spus: "rîdea ca tata". Cum rîdea Caragiale? "Închis, gutural. Așa... din gît". A încercat să-l imite și
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
despre Villon sau Apollinaire, Mallarmé sau Valéry, (și enumerația ar trebui să continue cu aproape toate numele ilustre ale literaturii franceze), ne dăm seama că, în cele din urmă, oricît de sceptici am fi, ajungem să redescoperim, uneori malgré nous farmecul primelor lecturi și încrederea în acele "bătălii de cuvinte", doar în aparență derizorii. Desfătarea cititorului, textul de plăcere, nu exclude, nici pe departe, rigoarea și spiritul sistematic (volumul este împărțit în cinci mari secțiuni: prima consacrată romanului, de la începuturile sale
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
schimbare clară a registrelor, a relației diferite cu celelalte personaje - Regina Marie, Doctorul, Juliette, Guardul. Aici, funcționează scenic doar Irina Bîrlădeanu ca un contrapunct în Juliette, fata în casă, infirmiera și, atît cît rolul îi oferă, Marius Gâlea în Guard. Farmecul îi lipsește lui Marie (Gabriela Butuc) și nebunia cinică Doctorului (Viorel Păunescu) de la felul în care spun textul. Mai departe este, de multe ori, la nivelul de figurație atitudinea lor. Nu trebuie însă omis efortul pe care l-au făcut
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Surprinzător e cum "tînăra fată", supusă atîtor influențe celebre din literatura română contemporană, reușește în acest volum, pentru prima dată, să fie atît de ea însăși, să-și acordeze un instrument personal, de un autentic incredibil. De la amintirile humuleșteanului la farmecul dureros de dulce al Floricăi lui Ion Pillat, trecînd prin toată moda memorialistică a ultimelor decenii, copilăria pare să fie o temă mai sigură chiar decît dragostea. Ne interesează, pentru că toți am pierdut-o și ne interesează ca cititori de
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu, 2002. 150 p.
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
nemțoaică decepționată să descopere nu „geniul”, ci „normalitatea” marelui moralist. Motivul femeii tinere ce se constitue în metaforă a vieții la ora crepusculului e frecvent. Thomas Mann l-a tratat în Lotte la Weimar unde Goethe se lasă sedus de farmecul juvenil al unei ființe ce se constitue în speranța de reînnoire. Un autor german a scris Conversația familiei Stein în timp ce domnul Goethe e absent în jurul aceleiași teme, iar marele regizor Klaus Mikael Grüber cînd a montat Faust a reunit pe
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
a fost “dirijată” să-l aleagă pe Ivan Kuzmici Podkolesin, funcționar. Eu l-am “ales”, de bunăvoie și nesilită de nimeni, pe Baltazar Baltazarovici Jevakin, marinarul lui Victor Rebengiuc. Emoția care bîntuie neîncetat pe scena sălii “Izvor” este însoțită de farmecul actorilor. Totul este studiat minuțios, este descoperit împreună, elaborat, sudat, asumat, este savurat în repetiții și dăruit pe scenă, în timpul reprezentației. Fiecare personaj este rezultatul unei analize înfăptuită cu voluptatea cercetării, pas cu pas, a elementelor care îl umanizează. Pe
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
pe calea gloriei de cavalerist. Glorie care nici vorbă să se prindă de eroul-narator, în război declarat cu călăria; după 10 luni de rînit la cai și corespondențe la ziarul regiunii militare, e detașat ca ziarist la Cluj. Aici descoperă farmecul subtil al cofetăriei Vita dulci (titlul unei alte povestiri a Supraviețuirilor), cu savarinele ei și lectura deloc subversivă a franțuzescului L’Humanité; e, o spune el însuși, un substitut cît se poate de străveziu al cămării mamei, cu bezelele și
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
autorului și au fost admirabil imortalizate în paginile acestei cărți. Periscop este o carte care pune în valoare calitățile de povestitor ale autorului ei. Este o carte lipsită de zorzoane stilistice inutile, în care, modest, autorul se confesează direct, cu farmec și (cînd e cazul) umor, în legătură cu întîmplările importante din existența sa. El nu dorește să demonstreze nimic dincolo de relevanța în sine a fragmentelor de existență rememorate, nu își pune viața sub semnul destinului și nici nu încearcă să-și convingă
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
fi prima scriere pe această temă. Creează ea, în felul acesta, o contrapondere? Volumul e alcătuit din nouă capitole ce desfășoară sub forma eseului istoria mahalalelor bucureștene, istorie adunată în mare parte din documente inedite de arhivă, adesea de un farmec surprinzător. Un loc important îl ocupă în carte ilustrația - gravuri și fotografii de epocă, majoritatea din interbelic și de la începutul secolului al XX-lea, preluate din arhiva Muzeului Bucureștiului și din colecții particulare care și dezvăluie o față a Bucureștiului
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
căror adevăr este dincolo de starea civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate și isterizată de obsesiile puterii și de spaima morții” (pp. 48-49-50). Sinuciderea se amînă este o carte agreabilă, scrisă cu farmec și inteligență de un scriitor care privește lumea cu ochii lui I.L. Caragiale și gîndește literatura cu mintea lui Mircea Eliade. Nu știu în ce măsură aceste schițe și povestiri publicate la aproape două decenii de la presupusa lor redactare au suferit în
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
pe lumea asta și pe cea de dincolo. Un chilipirgiu? A fi scriitor mi s-a năzărit de timpuriu, din prea îndepărtate văi și poduri spre a le evoca fără a nu chema în ajutor acea imaginație ce dă adesea farmec celor întâmplate și totdeauna magie celor ne. Terorist n-am avut în genuina-mi juventute ocazia să fiu, cu o singură excepție când, pe punctul de a zbura din facultate, cu un grup de amici care, de altfel, făcusem tot
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
acestor „plimbări” l-a cunoscut pe Ion Petrovici, care le ținea colegilor săi de suferință prelegeri de ținută academică: „La dânsul slăbirea era și mai accentuată, datorită staturii sale, și aceasta îi dădea înfățișarea unui schimnic. Nu-și pierduse nici farmecul vorbirii, nici claritatea gândirii și nici încrederea în izbăvirea suferințelor noastre. Expunerile erau urmărite cu mult interes de cei grupați în jurul său, care interveneau cu întrebări și discuții pe marginea subiectelor dezvoltate. Aceste momente au rămas de neuitat pentru cei
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
valului fără țărm./ Iubire a mea, orfană de/ iubire”, (Talia Kleiman, Israel) * La doar 18 ani, ar fi poate un abuz să vi se ia bucuria, cu mici sugestii venite din partea unuia mai vârstnic. Talent, elan, tandrețe, uneori imaginație nereprimată, farmec, mult farmec negru în amestecul, altfel mai greu de acceptat de firile disciplinate, dintre tentația de a șoca dur și expresive stările de atâtea ori bogate cu adevărat. Autocontrolul, trierea, buna alegere între util și inutil, în poemul de astăzi
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
țărm./ Iubire a mea, orfană de/ iubire”, (Talia Kleiman, Israel) * La doar 18 ani, ar fi poate un abuz să vi se ia bucuria, cu mici sugestii venite din partea unuia mai vârstnic. Talent, elan, tandrețe, uneori imaginație nereprimată, farmec, mult farmec negru în amestecul, altfel mai greu de acceptat de firile disciplinate, dintre tentația de a șoca dur și expresive stările de atâtea ori bogate cu adevărat. Autocontrolul, trierea, buna alegere între util și inutil, în poemul de astăzi, mi se
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
astfel încât să reiasă măreția ei și nimicnicia celor care n-o înțeleg, ci se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și sugerând ceea ce e dincolo de ea. Nuclee dramatice elaborate în structuri evolutive, spectacolele văzute de mine au farmec și profunzime, sunt inteligente fără a fi arogante, sentimentale fără a fi melodramatice. Apelul la profesioniști cu nume și renume pentru regie și decor (Alexandru Tocilescu și Dragoș Buhagiar la Oase pentru Oto și Alexandru Dabija și Dragoș Buhagiar la
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Bugnar oriunde s-ar juca, la subsol, la parter sau pe acoperiș. Aniversare Clody Bertola În teatru, trecutul imediat devine îndepărtat și dispare o dată cu cei care i-au dat viață: nimic nu e mai dificil de explicat, de evocat, decât farmecul spectacolelor din urmă cu două-trei decenii. Memoria se revoltă când e confruntată cu sărăcia imaginilor, cu absența celei de a treia dimensiuni și, paradoxal, condiția incompletă a înregistrărilor radiofonice e mai generoasă prin spațiul, liber de constrângeri, acordat imaginației. Auzeam
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
poezie, deși nu cred că aceasta profită de virulentele accente străine cu care actorii principali pronunță traducerea nemțească. Exprimare care nu poate fi îmblînzită nici de corul cu măști, care interpretează, cu puternic accent german, versiunea grecească originară a corurilor. Farmecul levantin al teatrului călător suferă destul de grav, deoarece plouă în draci și este frig ca totdeauna vara la Berlin. În fața mea a apărut un grup de copilași din cartier, fără părinții lor. O fetiță se întoarce către mine ca să spună
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]