176 matches
-
principiul oximoronic pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aleși), specific multor secte neoprotestante (președintele Bush este metodist), pentru care rebotezarea este echivalentă cu o a doua naștere, și care au luat un mare avînt, în special în sudul Americii, mai conservator-tradiționalist, autoproclamîndu-se ca "religia secolului XXI". Această retorică fatalistă, aceasta gîndire binară (bine-rău), această mentalitate de cruciat bigot aflat în campanie pentru apărarea "lumii civilizate", a "libertății" și pentru împlinirea "destinului istoric" sub "grația divină", această nevoie continuă (vezi și perioada Războiului rece) de dușmani impecabili în calitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sîntem deja cufundați în individualismul hedonist și consumerist care ne concentrează asupra prezentului 31; conștiința profundă a neputinței noastre ne supradetermină de asemenea în această viață trăită din zi în zi și ne face să-i adăugăm in petto expresia fatalistă "numai de-ar dura". Mai mult, ne putem gîndi că amenințarea atomică își aduce contribuția la atomizarea conduitelor și modurilor de gîndire ale individului în sînul micului său nucleu personal / fa-milial / amical. Din acest motiv, nu ne putem considera ființe
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
prezidențiale erau mult prea ocupați să se atace reciproc. Singura luare de poziție a venit din partea lui Adrian Năstase, însă prea târziu și nesemnificativ (Shafir 2010, 6). Mai mult, campania PDSR a contribuit la beneficiile PRM, prin retorica alarmistă și fatalistă care a indus frica (nesiguranță față de viitor, de măsurile guvernului, de șomaj etc). Cuvinte ca "foamete", "catastrofă", "genocid", "hoție națională", "declin constant" au îndreptat atenția electoratului spre cel care era de obicei și în mod natural emițătorul acestui tip de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
are "o vină tragică și nu morală"84. Disculparea e categorică în măsura în care criticul definește vina tragică astfel: "este una de care nimeni nu poate fi învinovățit și pentru care deci nu există niciun judecător"85. Nu credem că acestă viziune fatalistă e cheia în care trebuie citită nuvela lui Slavici. Atitudinea aceasta aparține în exclusivitate lui Ghiță care crede în ea doar în măsura în care îi maschează erorile sau eșecurile. Și "dragostea" sa pentru Ana evoluează în aceleași coordonate. Ne amintim modul vehement
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
departe de a fi fost o simplă paranteză. O revoluție violentă și profundă, susținută de sovietici, s-a produs între 1944-1948, regimul instalat a avut adepții săi, iar cu timpul din convingere, în cazul unora, din resemnare înfricoșată, comodă sau fatalistă, în cazul altora s-a construit o societate nouă, cu propriile sale valori, cu propriul său sistem de educație, cu viziunea sa despre Bine și Rău. A existat într-adevăr, conform vocabularului afișat de Ceaușescu, un Om Nou, care nu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
trecut în care suzeranitatea otomană și permanentizarea unei clase de latifundiari, din ce în ce mai parazitară, blocaseră pentru mult timp adaptarea țării la modernitate. În 1989, România care se elibera de dictatura lui Ceaușescu nu mai era însă de mult țara agrară și fatalistă a generațiilor anterioare. Supusă vreme de jumătate de secol violenței proiectului comunist de modernizare, România nu se mai deosebea radical de vecinele ei din Europa Centrală. Dacă traiectoria ei postcomunistă a fost într-o mare măsură diferită înainte de 1996, asta
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
că pot constitui un motiv tragic dintre cele mai impozante", mărturisește criticul, respingând punct cu punct reproșurile mai experimentatului confrate: "Personajele nu sunt voințe. Să admitem că așa e. Iată un lucru ce ar fi excelent! Piesa în sine e fatalistă, ea reprezintă o Nemesis ce se va abate asupra vinovatului, venind de dincolo de mormânt. Vinovatul e deja pe calea ispășirii dar această ispășire nu e socotită ca îndestulătoare. Fatalitatea se îndeplinește și așa, reprezentată fiind prin Luca. Ana însă nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tipologii distincte în marea sa carte, Basmele române. Partea care interesează cel mai mult, în chip vital, privește moartea ca dat existențial pentru ființă în general, inclusiv cea omenească. Nu putem nesocoti înțelesul destinal al problemei, cu note pesimiste, chiar fataliste, întrucît angajează direct și sigur subiectivitatea celui în cauză, fără nici un sprijin exterior, divin ori măcar uman. Rămîne să fie înțeleasă și acceptată gravitatea acestei costisitoare cunoașteri. Este problema fundamentală a omului, devenirea sa peste milenii ca „ființă muritoare, sexuată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai puțin frecvent. Ele sînt în principal restricționate la o singură aluzie (de obicei ascunsă) la rezultatul fabulei un rezultat care trebuie cunoscut pentru a recunoaște (retrospectiv) anticipările; pot servi pentru a genera tensiunea sau pentru a exprima o viziune fatalistă a vieții. O altă formă a anticipării, mai mult sau mai puțin tradițională, este rezumatul de la început, restul povestirii oferind explicația rezumatului prezentat la început. Acest tip de anticipare poate sugera un sens de fatalism sau predestinare: nu se poate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Helene moare de o angină pectorală e uman, prea uman... O slăbiciune a creatorului ei ca și în cazul lui Kuraghin, când doar războiul îi taie picioarele... Dubla natură a eroilor tolstoieni, prinși între instincte și în același timp detașare fatalistă de ele, mi se părea o sfâșiere a naturii umane care mă amețea și în același timp mă revolta. Homeric, cu forța cataclismului, simțeam că țâșnise din firea omului acel te omor și penibilă experiența morală alături de Platon Karataev. Teren
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fiecărui om? 5. Doar ființa individuală este singura reală din punct de vedere ontologic Alături de Duns Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc și devin
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
libertate "într-o lume absurdă" (cum spuneau Heidegger și Sartre), ci te simți rezonând cu întregul univers. Interesant este că o asemenea viziune asupra existenței are drept efect accentuarea funcției parareligioase a divinației în general. Deși apare ca o imagine fatalistă asupra lumii (totul este înscris într-un plan precis ce are un scop final, de nimeni știut), o astfel de raportare nu conține "problemele teologice grele" (misterul creației, de exemplu). Mai degrabă, ea conferă armonie și confort, atât de necesare
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
această operă s-a și întîmplat, de fapt, în realitate. Încercările de răspuns asociate acestor confocale întrebări au generat două alternative extreme, pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de un minut..." De ce și cui trebuie să i se "predea emisia" într-un minut, misterul acesta nu va fi nicicând dezlegat și cu atât mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unică a imaginarului unei epoci. Prima formă a mentalității utopice este aceea a chiliasmului orgiastic anabaptist, care își regăsește originea la nivelul straturilor oprimate ale societății, ce urmăresc atingerea unor scopuri mundane imediate, ceea ce le situează atitudinea "revoluționară" în contrast cu acceptarea fatalistă a prezentului. Mannheim susține că, odată cu această primă fază a mentalității utopice, "imposibilul dă naștere posibilului, iar absolutul interferează cu lumea, condiționând evenimentele prezente"237. Considerată a fi o formă fundamentală, și cea mai radicală, a mentalității utopice, chiliasmul corespunde
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
presupune reacții diverse, de la resemnarea dureroasă, ca în Precauție inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să nu sfidez cine știe ce zeu sau zeiță geloasă. Și sânt și acum, dar cu această coloratură tragică, am omorât un om și voi fi închis iar, deși am fost în legitimă apărare. Și iubita mea mă va părăsi.'' "Convingerea asta fatalistă, îi spusei, nu trebuie s-o ai chiar dacă faptele ți-o sugerează. Dimpotrivă, trebuie să gândești că nimic nu e pierdut, atâta timp cât lucrul fundamental, nevinovăția ta, nu ți se șterge, Doamne ferește, din memorie și să dorești să ispășești prin căință
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
recade în barbarie. În asemenea țări averea scade an cu an, scăzând necontenit și valoarea omului, care devine din ce în ce mai mult sclavul aproapelui său. Și când o rasă a căzut prin inepții economice atunci i se scoate ponosul că e leneșă, fatalistă, ignorantă. Inzii sunt leneși. Turcii sunt moametani și fataliști, incapabili de-a face concurență englejilor și împrejurările acestea ni se citează ca cauze a slăbiciunii lor crescânde. Cu toate acestea acum o sută de ani turcii aveau aceeași religie și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viitoare, prin cunoașterea unor drame care ar fi putut fi evitate. Apăsarea vremii asupra destinului individual și colectiv este pusă În relație cu voința divină. De la Miron Costin Încolo, aproape toți scriitorii din literatura noastră veche au avut o viziune fatalistă asupra vieții și asupra istoriei. Să nu uităm că Biblia reprezenta, pentru fiecare scriitor din acele vremuri, sursa fundamentală de inspirație, adevărul suprem. Nu poate fi Însă o Întâmplare faptul că preferințele scriitorilor români medievali au mers mai ales către
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
lui Petre Andrei Schimbarea este așteptată în România într-o manieră pasivă. „Lucrurile” ar trebui să se așeze conform dorințelor într-o manieră inefabilă, iar faptul că nu se petrece nu este decât un reper al normalității. Dincolo de această abordare fatalistă, ieșirea din cercul vicios al funcționării defectuoase a sistemului societal se poate face prin concentrarea eforturilor în subsistemul educațional. Aceasta, desigur, ca decizie strategică a puterii politice. Cum însă la noi ciclurile de dezvoltare se suprapun ciclurilor electorale, este nerealist
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. „Depășirea limitei“ este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
XIX-lea; nu trebuie să uităm însă că și adepții idealiști ai explicării literaturii prin Geistesgeschichte, care din punct de vedere filozofic subscriu la hegelianism sau la alte forme ale gândirii romantice, se situează pe poziții extrem deterministe și chiar fataliste. Numeroși cercetători care folosesc aceste metode revendică însă merite mult mai modeste. Ei nu caută să stabilească decât anumite legături între opera literară, pe de o parte, și cadrul și antecedentele ei, pe de altă parte, considerând că cunoașterea lor
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
considerând că efortul exercițiului creativ i-ar dăuna; 2) Alții îl izolează de ceilalți frați sau de alți copii de vârsta lui, mai mici, mai mari, cu care el ar dori să se joace; 3) Unii părinți adoptă o atitudine fatalistă și nu încearcă nici o soluție ameliorativă; 4) Suprasolicitarea copilului în ideea de a-1 pregăti să înfrunte dificultățile supunându-1 la eforturi care depășesc capacitatea sistemului de a le realiza. Nivelul cultural la care s-au ridicat părinții din societatea contemporană
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]