199 matches
-
stilurile comunicative sunt însă mult mai subtile, mai nuanțate, mai complexe. INDIVIDUALISM COLECTIVISM Distanțe mari de interacțiune Distanțe mici de interacțiune Zâmbetul - expresie a satisfacției Zâmbetul - sprijin al interacțiunii verbale Rolul important al conversației fatice Rolul puțin important al conversației fatice Strategii directe de comunicare, care urmăresc transmiterea directă a mesajului Strategii indirecte de comunicare, cultivând ambiguitatea menită să protejeze relațiile sociale Strategii ale politeții negative, ale menținerii imaginii publice personale, ale obținerii acordului din partea interlocutorului Strategii ale politeții pozitive, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de comunicare (inter)culturală, Editura Universității din București, București, 2007. Practicile discursive ale românilor pendulează între cuvânt și tăcere. Tipurile predilecte de discurs sunt discursul public (în fața mulțimii, adică în piața publică sau în Parlament), discursul argumentativ (în instanță), discursul fatic, flecăreala (de stabilire și întreținere a contactelor sociale: „vorbim să ne aflăm în treabă”, „să ne treacă timpul”, „să ne facem de lucru”, vorbim chiar și dacă nu avem nimic de zis, „ne băgăm în vorbă”), intriga („a duce vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea, respectul), băi (intimitatea informală) etc. Intonația și elementele nonverbale joacă un rol important în negocierea relației interpersonale, iar strategiile politeții negative sau pozitive se plasează în special la nivel lexical. Comunicarea fatică are un rol important în cultura română. Socializarea, întreținerea canalelor de comunicare deschise se realizează prin flecăreală, bârfă, gargară, șuetă. În spațiile publice necunoscuții intră ușor în vorbă (la coadă, la policlinică, în stația de autobuz, în tren) abordând superficial
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sănătate, orarul autobuzelor) sau generale, legate de vreme, politică, familie; temele sunt, de obicei, abordate superficial și conțin supraordonate acte de vorbire de tipul sfaturi, atenționări, nemulțumiri legate de diverse aspecte ale vieții sociale. Ca secvențe introductive în cadrul dialogului, secvențele fatice sunt reduse, uneori pot lipsi, datorită sentimentului comunitar existent între vorbitori și datorită poziției de rol care predetermină interacțiunea. În ce privește deschiderea comunicativă și intimitatea discursivă, cultura română se plasează între culturile individualiste și cele colectiviste. Reticența comunicativă cu străinii sau
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
relația cultură-gramatică; practici discursive; scripturi culturale; gestionarea temei; tipare discursive; progresia tematică; gradul de focalizare; narativizarea; structura retorică; relația text-context; performarea actelor de vorbire; cooperarea; negocierea; structura interacțiunii; inițiativa verbală; accesul la cuvânt; semnalele de recepție; relațiile interpersonale; relația; conversația fatică; grad de deschidere comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a spune totul, în realitate, în fapt, în fine...; la care mai putem adăuga: la urma urmei, în orice caz, oricum)27. La aceste mărci trebuie să adăugăm mărcile de structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă.., etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Ca să păstrăm coerența prezentei lucrări, să
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
doar atunci vei ști... (Trad. de Dinu Bondi și Radu Popescu, ESPLA, 1956: 213) Oralitatea oratorică ce impregnează acest poem dramatic din perioada clasică franceză explică faptul că la conectori (subliniați cu bold) se adaugă particularitățile exclamative (Ah!, Vai!) și fatice (Hai) al căror rol este să decupeze tirada în blocuri de versuri care desenează un plan de text (cap. 6). 5.3. Conectorii argumentativi Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trebui! [Eval.-A2] Ai dreptate, s-ar prăpădi cu toții de rîs văzînd-o pe Coșeriță la bal. (Trad. de Teodora Popa, Ed. Pentru Literatură, București, 1968, p.133) În jurul acestui nucleu tranzacțional de bază, un text dialogal este încadrat de secvențele fatice de deschidere și de închidere. Cum secvențele tranzacționale constituie corpul interacțiunii, un text conversațional elementar ar putea avea forma următoare: P.dial 0 Secvențe fatice P.dialΩ Schimb Secvență tranzacțională Schimb de uvertură Întrebare >>>>> Răspuns >>>>> Evaluare de închidere [A1]-[B1
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
p.133) În jurul acestui nucleu tranzacțional de bază, un text dialogal este încadrat de secvențele fatice de deschidere și de închidere. Cum secvențele tranzacționale constituie corpul interacțiunii, un text conversațional elementar ar putea avea forma următoare: P.dial 0 Secvențe fatice P.dialΩ Schimb Secvență tranzacțională Schimb de uvertură Întrebare >>>>> Răspuns >>>>> Evaluare de închidere [A1]-[B1] [A2] [B2] [A3] [A4]-[B3] În primul text din Mici poeme în proză de Baudelaire, intervențiile succesive ale celui care pune întrebările (A) și ale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
formează de fiecare dată un schimb lipsit de închidere evaluativă. Avem impresia că evaluarea implicită a răspunsurilor străinului declanșează de fiecare dată o nouă întrebare, pînă la ultima, marcată de un "Ei!" al surprizei și de un "atunci" care cheamă fatic ultimul răspuns. Întregul formează o interacțiune căreia îi lipsesc nu numai evaluările, ci și deschiderea și închiderea fatice, cu elementarele saluturi obișnuite, care ar da naturalețe conversației. Relansarea prin întrebările adresate de un interlocutor anonim epuizează o serie de posibilități
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
declanșează de fiecare dată o nouă întrebare, pînă la ultima, marcată de un "Ei!" al surprizei și de un "atunci" care cheamă fatic ultimul răspuns. Întregul formează o interacțiune căreia îi lipsesc nu numai evaluările, ci și deschiderea și închiderea fatice, cu elementarele saluturi obișnuite, care ar da naturalețe conversației. Relansarea prin întrebările adresate de un interlocutor anonim epuizează o serie de posibilități care-l aseamănă pe "străin" cu albatrosul din celebrul poem din Florile răului: Poetul e asemeni cu prințul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cele două limite inițială și finală, în funcție de cum se dedublează sau nu în unități peri-textuale sau în zone de frontiere de deschidere sau închidere, avem fie 3, fie 5 părți. Această structură seamănă cu cea a textelor dialogale-conversaționale: găsim secvențe fatice de introducere și încheiere, pe de o parte, și segmente tranzacționale care formează corpul scrisorii, pe de altă parte. Vom distinge deci, foarte simplu, următorul plan de text de bază al formei epistolare: Facultative și mai mult sau mai puțin
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de text de bază al formei epistolare: Facultative și mai mult sau mai puțin dezvoltate, părțile unui plan de text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele comportă toate caracteristicile pe care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
paranteză care descrie condițiile în care naratorul ia cuvântul) prin care se anunță caracterul extraordinar al povestirii ce urmează. [b] = Intrarea-prefață (plus o paranteză a condițiilor actului de narațiune). Pn1 [c] = Situația inițială Orientare introdusă printr-un DECI cu funcție fatică. Pn2 [d] = Complicația introdusă în mod clasic de către declanșatorul narativ ȘI ATUNCI DINTR-O DATĂ. Pn3 = [secvență inserată Sn2] plecând de la [e] "Zâmbet deci". Pn1' -[f] = Situație inițială: " pe scurt, așteptam". Pn2' -[g] = Complicația introdusă prin declanșatorul narativ ȘI DINTR-O DATĂ
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea funcție a limbajului, dacă luăm în considerare funcțiile emotiv-expresive, conativ-impresive și referențiale ale lui Bühler, adăugând la acestea funcțiile metalingvistică, fatică și poetico-autotelică ale lui Jakobson. Nu vom intra aici în problematica devenită deja clasică, cea a priorității acordate funcției descriptive (concepția așa-zisă descriptivistă) sau funcției argumentativ-retorice (poziția așa-zis ascriptivistă). Atunci când vorbim, ne referim la o "lume" ("reală" sau
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se pare, nu formează un tip de text în sine, și ar trebui mai degrabă introdusă în tipologia lui Werlich. Cu alte cuvinte, o conversație cuprinde atât fragmente argumentative, narative, instructive etc., cât și, așa cum este firesc, realizări ale funcției fatice, care are ca scop unic menținerea comunicării. Caracterul dialogic al conversației va face diferența dintre realizările conversaționale și alte tipuri de realizări textuale. Astfel, monologul, spre deosebire de dialog, nu permite intervențiile unui interlocutor. În plus, conversația este diferită prin caracterul de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
macro-unități: textul dialogal pe care o numesc mai curând "interacțiune", "incursiune", "eveniment de comunicare" sau "întâlnire". Textul dialogal poate fi definit ca o structură ierarhică de secvențe numite generic "schimburi". Se impune aici să delimităm două tipuri de secvențe: Secvența fatică, de deschidere și de închidere, Secvența tranzacțională, care constituie corpul interacțiunii. Ideea de constrângere participativă, delimitată de momentul întâlnirii și de momentul separării a cel puțin doi actanți într-un timp și un spațiu dat, poate fi considerată o definiție
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care pot fi schimbați între ei, dar fără ca în conversație să existe vreo întrerupere, să vorbească despre un obiect care și el poate fi schimbat, dar fără, din nou, să existe vreo întrerupere." (1990: 216). Chiar și limitele reprezentând secvențele fatice nu sunt neapărat indispensabile: se întâmplă ca o interacțiune să înceapă fără vreo introducere în subiect și/sau se încheie ex abrupto. Secvențele de deschidere și de închidere, cu caracter puternic ritualizat, sunt mult mai clar structurate decât secvențele tranzacționale
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o interacțiune să înceapă fără vreo introducere în subiect și/sau se încheie ex abrupto. Secvențele de deschidere și de închidere, cu caracter puternic ritualizat, sunt mult mai clar structurate decât secvențele tranzacționale. Aș prefera însă acum să definesc secvențele fatice. Începând cu observațiile lui Jakobson și Benveniste (1974: 86-88) care se referă atât unul, cât și celălalt, la teoria pragmaticii limbajului aparținînd antropologului Malinowski (Adam 1990d) se cunoaște că în deschiderea unei interacțiuni (într-un text dialogal) există o etapă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate fi un model pentru scrisoare, ea prezintă mărci ale asemănării cu acesta. Într-adevăr, formulele de adresare și de salut de încheiere care semnalează genul respectiv prin indicații ale reperelor spațio-temporale și prin identitatea co-enunțiatorilor corespund întru totul secvențelor fatice, iar corpul scrisorii, secvențelor tranzacționale. Singura diferență constă, bineînțeles, în caracterul nu neapărat monologic, ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o secvență fatică de deschidere și o secvență fatică de închidere elementare. Faptul că este imperativ necesar să se răspundă la salutul A1 printr-un salut B1 conferă unor astfel de perechi așa zise "perechi adiacente" un caracter de unitate determinată de legătura
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o secvență fatică de deschidere și o secvență fatică de închidere elementare. Faptul că este imperativ necesar să se răspundă la salutul A1 printr-un salut B1 conferă unor astfel de perechi așa zise "perechi adiacente" un caracter de unitate determinată de legătura dintre o intervenție inițiativă (A1 și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
2: A1 Scuzați-mă vă rog. Îmi puteți spune cât este ceasul ? B1 Bineînțeles. Este ora șase. A2 Mulțumesc.33 Acest text presupune, de fapt, trei schimburi (a, b, și c) care corespund fiecăreia dintre secvențele prevăzute mai sus: Secvența fatică de deschidere-pregătire (a) care nu se închide printr-o intervenție verbalizată (o întoarcere a capului și o privire sunt suficiente, într-adevăr, să răspunzi dacă ne referim la funcția fatică). Urmează o secvență tranzacțională complexă și secvența fatică de închidere
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
c) care corespund fiecăreia dintre secvențele prevăzute mai sus: Secvența fatică de deschidere-pregătire (a) care nu se închide printr-o intervenție verbalizată (o întoarcere a capului și o privire sunt suficiente, într-adevăr, să răspunzi dacă ne referim la funcția fatică). Urmează o secvență tranzacțională complexă și secvența fatică de închidere (d). Așa cum nota C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 259) întrebarea "Puteți să-mi spuneți cât este ceasul ?" care deschide schimbul tranzacțional este, în aceeași măsură, o întrebare (b) și o cerere (c
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sus: Secvența fatică de deschidere-pregătire (a) care nu se închide printr-o intervenție verbalizată (o întoarcere a capului și o privire sunt suficiente, într-adevăr, să răspunzi dacă ne referim la funcția fatică). Urmează o secvență tranzacțională complexă și secvența fatică de închidere (d). Așa cum nota C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 259) întrebarea "Puteți să-mi spuneți cât este ceasul ?" care deschide schimbul tranzacțional este, în aceeași măsură, o întrebare (b) și o cerere (c'). Această intervenție inițială dublă explică dedublarea răspunsului B
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]