256 matches
-
sălcii plângătoare (1981). Sub semnul lui Dante Alighieri, Infernul, Purgatoriul, Paradisul sunt aici compartimente ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii contradictorii a ființei omenești și un posibil alter ego al poetului. Pe de altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerția, starea de lâncezeală și-și „cumpără” de la diavol fervența, „sublimul neastâmpăr”, „germenele frumos al furtunii”, neliniștea și dreptul de a fi „greier cântăreț al Universului”, pentru a glorifica omul și valorile lui. Nu este vorba aici doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
dovedește un desăvârșit continuator în contemporaneitate al lui Al. Macedonski prin tehnica și rafinamentul rondelului, cele două volume de poeme compuse în această dificilă formă fixă, Rondelul tainelor (1974) și Rondelurile (1983), fiind realizate impecabil. Frecvente sunt aici pendulările între faustic și teluric, ca și incursiunile exotice, cu imagini din Orient (Rondelul din Baalbek, Rondelul apei din Islam), însă ponderea o dețin simbolurile din mitologie, personaje precum Neptun, Pan, Orfeu, Narcis. Rondelurile din ciclul Orfice se disting prin viziunea modernă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
oferă istoricilor decât adevăruri parțiale, limitate, selectate și deformate. Bineînțeles, arhivele nu au nici o vină În această privință. Hiba, dacă se poate vorbi despre așa ceva, se leagă de caracterul limitat și relativ al cunoașterii istorice, ca și de dorința noastră faustică, poate excesivă, de a ști cât mai mult. Câteva lucruri, În continuare, despre relația dintre arhive și publicul larg. În România, relația dintre publicul larg și arhive este una precară. În conștiința cetățeanului de rând, arhivele se Înfățișează ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de voi, Văd că-i peste-a mea putință Să slujesc singur la doi. Avut-ați a voastră parte Pân-acum Într-al mieu dor, Io trecui la altă carte, Unde dascăl mi-i Amor. În această profesiune de credință faustică, motivația anticelibatară a lui Rusu XE "Rusu" nu mai este una de ordin ideologic, ci se manifestă exclusiv la nivelul mentalităților. Ea vine din direcția deschiderii spre afectivitate specifică sensibilității preromantice. Dar, spre deosebire de Pauleti XE "Pauleti" , Ioan Rusu nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
elaborării unei ideologii literare. După întoarcerea Universității la Cluj, N. revine în orașul natal, încercând să continue activitatea cerchistă. Vrea să scoată o revistă sub titlul „Euphorion”, care ar fi sugerat, în concepția sa, sinteza dintre clasicitatea arhetipală și spiritul faustic modern. Are proiecte mari, imaginând, de pildă, crearea unui clasicism românesc axat cu precădere pe categoria tragicului. Face lecturi sistematice din filosofie și din marii mistici, îndeosebi în limba germană. Se pasionează de teatru, susținând și o cronică dramatică foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
a putut face fără exercițiul persuasiunii viclene. Nimeni n-a devenit colaborator al Securității înainte de a fi fost obiectul unor foarte temeinice note informative. Ispitirea viitorului turnător se făcea în funcție de profilul psihologic al subiectului: oportunist sau doar resemnat, naiv, poate faustic, delatorul cunoștea vertijul căderii după o prealabilă hărțuire. Tentațiile veneau prin referința la context: cel vânat de Securitate era convins de marginalitatea utilă a conspirației. Pentru a fi înduplecat, turnătorul din vizor trebuia mai întâi să fie îndatorat. I se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în destinația tristei noastre derive? Analfabeți la capitolul liturghie, ideologii știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia donației, recapitulată duminical în fiecare Euharistie. Compătimesc aici nu patima bibliofilă, ci doar neputința livrescului de a indica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iacov 1, 17), toate mișcările din front ale adversarului. A aproxima greșit linia de atac a armatei adverse, a nu recunoaște costumul de camuflaj sau operațiunile de spionaj ale vrăjmașului (luându-l drept aliat, în loc de sabotor) - toate acestea sunt gafe faustice care trebuie mărturisite în scaunul de spovedanie. Mărturisirea înfrângerilor în bătăliile cu vrăjmașii fac parte din rugăciunea Bisericii, așa cum Psalmii lui David ne-o arată. Acceptând liber spovedania, vom recunoaște că izolarea atomistă sau autarhică a individului conduce spre catastrofă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cauțiune a propriei dăinuiri (Imn). Motivul creației revine, când direct, confesiv, când aluziv ori încifrat în simbol (Darul valurilor, Visătorul, Metamorfoză). Comoara de sub Rin, din Visul unui Nibelung, constituie un simbol al operei dorite și visate, dobândită printr-un pact faustic, căci este „aurul care omoară”. Simbolul este reluat, sub altă figurație, de basm popular, în Himera, poem neinclus în volum. Bine reprezentat este și motivul marin. Oceanul este un simbol al spiritului uman insațiabil (Nemulțumitul); în întuneric, farul pare „un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Convorbirilor, pe anul 1867), astfel că "simbolurile eminesciene ale sacrului țin de acest timp" (muntele alb, insula "reprezentări fenomenale ale Centrului. Aparțin unei geografii mitice"). Demnă de tot interesul este observația privind renunțarea poetului la o dramatizare pe o idee faustică, întrucât "poetul încearcă a descoperi mesajele Răsăritului: problema lui Faust e a civilizației apusene. Opoziția dintre Occident și Orient ține de un fel de a accepta, a elogia, a iubi lumea veche: lumea imperială a vechii Dacii". În această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un model de existență", aduce tipologia individului ce "se reintegrează ritmurilor cosmice" (Cezara). În detaliu sunt abordate romanul Geniu pustiu ("romanul unei generații insurgente") și nuvelele Sărmanul Dionis ("personajul /.../ cu bune lecturi din Kant și Schopenhauer, începe să aibă ambiții faustice), Cezara ("aici demonismul și titanismul se domolesc și se convertesc în serafim"-ism). Toate aceste proze, unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească". Publicistica lui Eminescu pune în valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nici de loc și nici de vreo persoană“). I. Negoițescu dă fantasmalei ființe a lui Euphorion un substanțial trup cultural: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit“ (v. corespondența din Un roman epistolar). Definiția lui I. Negoițescu este una schilleriană, iar euforionismul, într-adevăr un fenomen goethean, căci la autorul lui Faust, spune Schiller, „spiritul grec e turnat într-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se reverse o reală bogăție axiologică. În fine, programul clasicist preconizat ar trebui să repudieze subiectivul; or, acesta din urmă poate fi totuși regăsit în euforionism. Căci în ecuația euforionistă aflăm întotdeauna modelul (norma clasică) și defor marea lui subiectivă („fausticul/romanticul germanic“), așadar, după cum cred, nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și spiritual al poetului. Natura sa enciclopedică i-a apropiat seducția zărilor cu vraja lor ademenitoare, în consonanță cu firea lui de mare cărturar. Într-un substanțial studiu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga evidențiază sintetic marile teme ale creației eminesciene: revolta byroniană și faustică împotriva ordinii sociale și cosmice, fantasticul de influență kantiană sau schopenhaueriană, eterna poveste a dragostei, gloriosul trecut medieval al țării. Asemenea altitudini nu puteau fi abordate decât de către un geniu, geniul lui Eminescu. Dacă lecturile eminesciene le simțim chiar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
îi produce spaimă lui Viziru, determinându-l să semneze un contract creator. Antipa apare și că arhetip, nu doar ca element malefic:,,Avea în mână hârtia gata scrisă, o caligrafie frumoasă de arhivar din alte vremuri.”. După semnarea contractului, motiv faustic, se realizează un transfer de personalitate, de la Viziru către Antipa:,,(...) simțeam cum o parte din mine trece în el.”. Ființă imateriala, de dincolo de spațiu și de timp, Antipa se strecoară prin zid. Viziru, în urma pactului, este obligat să scrie într-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să scruteze o clipă viitorul ipotetic (și imposibilă al poetului: "...opera lui neîmplinită conține premise din care ar fi înflorit o spectaculoasă dramă lirică a personalității"; poetul "se îndruma etic către piscuri morale inaccesibile și literar către poemul de tip faustic." Având în față doar primele două volume ale creației soresciene (parodiile reunite sub titlul Singur printre poeți și Poemeă, Vladimir Streinu dă unul din cele mai exacte diagnostice critice. Sugestiile cuprinse în amplul citat de mai jos sunt de găsit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
privea în iaz moara lui Călifar. [...] Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazdă cu coarnele". Sugestia diabolicului este augmentată prompt, într-o rescriere răsăriteană, din perspectiva ortodoxismului, a pactului faustic: "În Alăutești, în nopțile de vreme rea, torcătoarele spuneau, înviind focul, că moș Călifar își vânduse sufletul Satanei pentru nu știu ce veacuri de viață; că Ucigă-l-Crucea întinsese, în iazul morii, sufletelor creștinești, un laț vrăjit; și că morarul procopsea, cu bogățiile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sterilizante, inaugurează una dintre cele mai profunde atitudini lirice din poezia românească a secolului al XX-lea. Studiul Tudor Arghezi, poetul (1961) își propune să identifice și să urmărească „axa dramei argheziene”, creionată, în opinia criticului, de opoziția dintre „tendințele faustice” ale temperamentului scriitorului și „forțele negative ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
conștiințe comunitare. Ființarea omului prin conștiință, concept preluat de Eminescu de la confluența "Upanișadelor" cu filosofia lui Kant, este lamura vieții sau Tat twam asi (Tu ești această ființă), dătătoare de sens. Eul postkantian din poezia "Ca o făclie ..." este spirit faustic, creator intramontabil ca și timpul imaginației. Întâlnindu-se peste timp, prin frecventarea mitologiei vedice, cu T. S. Eliot, Eminescu dă în "Scrisoarea I" "o sinteză subînțeleasă între cosmogonia vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Poemele și prozele poetului vor fi tot atâtea probe de înălțare peste bolgia lungii sale captivități, ceea ce nu a exclus pătimașa sa reactivitate, în calitate de gazetar, la eveniment, la patimile nației supuse strâmbătații și convulsiilor caruselului politic. Etic până la suferință, cugetător faustic în sfera sublimului, Eminescu și-a plătit cu viața opțiunea însingurării în numele forței propriului suflet. Pe care n-a pregetat să și-o trăiască totuși în chipul cel mai pozitiv și uman, dar și în lumina unui angajament total, am
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în fragmentele sale fantastico-filosofice, ci și de ancora aruncată peste timp și spațiu prozatorilor postmoderni ce metabolizează cu succes repertoriul romantic, adică imaginarul gotic, fantasmatic, evaziune onirică, regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
arădean lucrează la un proiect prodigios, fără pereche în istoria literaturii și de o mare amplitudine, care începe cu generația lui Moise, izbăvitorul Evreilor, și continuă cu un lanț al generațiilor până în zilele noastre. E un proiect utopic, un pariu faustic, cu timpul și cu propriul destin, o asumare dramatică devenită obsesie. Obsesia de a scrie zilnic pentru a-și termina opera. Asemenea unor mari spirite, autorul duce o viață dublă, tot mai tensionată, viața sa și viața personajelor sale. El
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
de lipsită de calitate (literară) era, chiar și pentru simplul motiv că era o expunere versificată, poezia lui A. Toma era o dovadă că producțiile literare au o natură subversivă, dat fiind că, citind-o, te puteai întreba: Cât de faustic este Poetul?, Cât de mefistofelice sunt cele două Genii (care, de altfel, formează un continuum, dat fiind că nu sunt despărțite nici măcar de virgulă)? Intenția mitologizantă, registrul religios sunt evidente în această poezie care avea menirea de a injecta esențele
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
neașteptat de imagini disparate care acum converg într-un crescendo dramatic către un sens unificator. Rupturile de ritm, pauzele de respirație, sincopele crude și flashurile tulburătoare sunt menite să reflecte, să proiecteze emoțiile fără să le explice. Imnul cu accente faustice, amintind pe alocuri opera lui Carl Orff, Carmina Burana, - "Și de-aș avea darul profeției/ Și tainele toate de-aș cunoaște/ Iar dragoste nu am, nimic nu sunt." - pare să developeze vertiginos filmul vieții în absența unei ierarhii ordonatoare într-
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
cu un comic versatil închise în retorica hamletiană ca un mesaj aruncat într-o sticlă. Filmul reușește să redea dimensiunea complexă a ceea ce înseamnă film, de la ideea curajoasă la riscul total al realizării ei, mergînd pînă la nebunia unui spirit faustic, precum cel al lui Leon Negrescu amintind de Aviatorul (The Aviator, 2004) lui Martin Scorsese. Aș zice că cinematografia modernă înseamnă deopotrivă și obiectivitate, și calcul, însă marea cinematografie nu se poate despărți de "nebunia" celui care a văzut idei
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]