335 matches
-
243; M. Constantinescu, I. Muraru, Drept parlamentar, Ed. Gramar, București, 1994, p. 140. 73 A. Kreppel, "Understanding the European Parliament from a Federalist Perspective: The Legislatures of the USA and EU Compared", în A. Menon, și M. Schain (eds.), Comparative Federalism: the European Union and the United States in Comparative Perspective, Oxford University Press, 2006, p. 262. 74 B. Kerremans, De hoed van Uncle Sam. De federale politieke besluitvorming in de Verenigde Staten van Amerika, Leuven: Acco, 2001, p. 264. 75
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Parliaments in European foreign policy Debating on accountability and legitimacy, Office of the European Parliament in Barcelona, Barcelona, 2005, Chapter 6: www. uab. es-iuee. 109 S. Stavridis, op. cit., p. 15. 110 A. Lecours, When Regions Go Abroad: Globalization, Nationalism and Federalism in the conference Globalization, Multilevel Governance and Democracy: Continental, Comparative and Global Perspectives, Queens University, 3-4 Mai 2002. 111 Paradiplomația se referă la relațiile internaționale conduse de guverne subnaționale, regionale și necentrale, care urmăresc să-și promoveze propriile interese. Conceptul
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
exclusivă a acestora (art. 167 (3) din Constituția revizuită); Constituția SUA este mai restrictivă în acest sens, Congresul putând sancționa acte încheiate de State în domeniul paradiplomației ("An Explanatory Framework for the Study of Federal States as Foreign-policy actors", în Federalism and International Relations: The Role of Subnational Units, ed. H. Michelmann e Panayotis Soldatos, Oxford, Claredon Press, 1990. 112 R. Kaiser, "Paradiplomacy and Multi-Level Governance in Europe and North America: Subnational Governments in International Areas", în Participations, vol. 27, nr.
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
cronologie, de țări și de contingența istorică, de oameni (al căror zel regionalist nu se manifestă cu aceeași intensitate, datorită personalităților diferite). Dacă vrem să ne ocupăm de marile curente, trebuie să amintim preferința pentru descentralizarea administrativă. Este adevărat că federalismul catolic a eșuat cu neo-guelfism-ul lui Vincenzo Gioberti, care plănuia să facă din Papă suportul unui Stat italian federal. Programul creștin-democrat de la Torino (1899) prevedea "o largă descentralizare administrativă". La primul Congres lombard al democrației creștine de la Milano (1901) s-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1899) prevedea "o largă descentralizare administrativă". La primul Congres lombard al democrației creștine de la Milano (1901) s-a vorbit de "lărgirea activității municipale și regionale". Ulterior, raportul Gonella din 1946, care avea tendința să pună pe același plan separatismul și federalismul, propunea o reformă a comunelor și regiunilor pe baza unei largi autonomii în cadrul unui Stat unitar. Discursul lui Attilio Piccioni de la Adunarea Constituantă din 6 iunie 1947, consacrat instituirii regiunilor, legile Scelba din 1950 și Taviani din 1967 mergeau în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
comunelor și regiunilor pe baza unei largi autonomii în cadrul unui Stat unitar. Discursul lui Attilio Piccioni de la Adunarea Constituantă din 6 iunie 1947, consacrat instituirii regiunilor, legile Scelba din 1950 și Taviani din 1967 mergeau în direcția descentralizării puterilor. În federalism se vedea un risc de abandonare a regiunilor sărace din Sud în favoarea celor din Nord. În dezbaterile actuale din Italia, propunerile Ligii Lombarde, care a făcut din federalism calul său de bătaie, sînt abandonate în numele solidarității, în favoarea aprofundării autonomiilor regionale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din 1950 și Taviani din 1967 mergeau în direcția descentralizării puterilor. În federalism se vedea un risc de abandonare a regiunilor sărace din Sud în favoarea celor din Nord. În dezbaterile actuale din Italia, propunerile Ligii Lombarde, care a făcut din federalism calul său de bătaie, sînt abandonate în numele solidarității, în favoarea aprofundării autonomiilor regionale în cadrul Statului unitar. Dacă gîndirea regionalistă a fost aprofundată de Marc Sangnier (care dorea să facă din Senat o cameră reprezentativă atît pentru interesele profesionale, cît și regionale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anului 1936 au dus la o reorganizare a Partidului Catolic amenințat cu desființarea datorită puterii și forței de seducție pe care o exercita Rex asupra unei anumite părți din electorat. Uniunea Catolică care, în 1932, suferise o reformă, îndreptîndu-se spre federalism, a fost dizolvată pe 11 octombrie 1936 și înlocuită în primăvara anului 1937 cu Blocul Catolic Belgian, format din două mișcări: una flamandă, Katholieke Vlaamse Valkspartij (Partidul Popular Flamand), cealalată valonă, Partidul Catolic Social. Blocul traducea tendințele regionaliste belgiene. Conducerea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ianuarie 1946, dar alegerea la președinție a lui Hundhammer a fost o înfrîngere pentru Müller și o victorie pentru curentele particulariste. Partidul trebuia să fie, în principal, catolic și sensibil la reluarea temelor clasice ale catolicismului social, de la corporație la federalism. Această construcție fărîmițată și progresivă a CDU-ului în zonele de ocupație aliate 3 este importantă pentru a înțelege particularitățile regionale ale partidului constituit în octombrie 1950 în timpul primului Congres de la Goslar, pe o bază federală. CSU rămînea o formațiune
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
normal ca sfîrșitul să înceapă acolo unde a fost începutul, adică în Grecia ? Vecina noastră e în faliment, iar eurolatrii se încăpățînează să o mențină în zona euro, ceea ce nu face decît să-i crească și mai mult datoria. Adîncirea federalismului european este o utopie, iar utopiile ucid. Ar trebui, după părerea mea, ca toate țările GIPSI (Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Irlanda) să iasă ordonat din Euroland și să-și regăsească fostele monede. Ar fi mai bine pentru toată lumea, iar Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
seama de foarte mulți factori. Pentru a reuși, procesele de integrare trebuie să fie spontane și autentice. Mă tem deci că miza reușitei este mai mult una culturală decît economică. Și mă mai tem că elitele europene nu știu ce este adevăratul federalism, care presupune o realitate solidă, așezată pe valori comune, pe limitarea și controlul puterilor, echilibru de forțe, respectarea drepturilor tuturor subiecților, inclusiv politici asimetrice față de regiuni, garanții, modalități de protejare etc. și vor crea o formă fără fond. Viitorul său
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
echilibru, el este în realitate un autocrat. Un alt personaj deosebit de interesant este primarul Moscovei, Lujkov. Conduce Moscova cu o mînă de fier și cu metode nu tocmai ortodoxe. Lui îi este atribuită paternitatea unui foarte ciudat concept, acela de "federalism corporativ" sau, într-o altă formulare, de "federalism bugetar corporatist". Trecînd peste remanențele colectiviste conținute, peste anumite ca-dre mentale ce nu pot fi încă depășite, ce vrea totuși sa spună acest incitant concept politico-economic așezat la baza unui nou federalism
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
alt personaj deosebit de interesant este primarul Moscovei, Lujkov. Conduce Moscova cu o mînă de fier și cu metode nu tocmai ortodoxe. Lui îi este atribuită paternitatea unui foarte ciudat concept, acela de "federalism corporativ" sau, într-o altă formulare, de "federalism bugetar corporatist". Trecînd peste remanențele colectiviste conținute, peste anumite ca-dre mentale ce nu pot fi încă depășite, ce vrea totuși sa spună acest incitant concept politico-economic așezat la baza unui nou federalism rus? Se știe că nu poate exista un
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
federalism corporativ" sau, într-o altă formulare, de "federalism bugetar corporatist". Trecînd peste remanențele colectiviste conținute, peste anumite ca-dre mentale ce nu pot fi încă depășite, ce vrea totuși sa spună acest incitant concept politico-economic așezat la baza unui nou federalism rus? Se știe că nu poate exista un succes al democrației fără o reușită economică. Ceea ce "se în-tîmplă" în cîmp politic este doar vîrful aisbergului, nici acela tot timpul vizibil. Adevărata bă-tălie se dă pentru cucerirea puterii economice și aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
reaprinde vechile nostalgii. Pe acest fond, instabilitatea politică ar avea un efect negativ multiplicator. O altă circumstanță agravantă o constituie fluctuația prețurilor pe piața mondială a petrolului, gazelor naturale, lemnu-lui ș. a., 80% din exportul rus bazîndu-se pe aceste produse. Invocatul "federalism corporatist" apare astfel drept încă un element insolit în acest univers kafkian, în acest Babel interetnic. Enigmatica Rusie se reașează convulsiv, stropindu-și bine rănile cu vodcă. Dar poporul rus e un popor vital, totul e ca această vitalitate să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
teritoriu pe care îl puteau cuceri, invada și controla. Ea urmărește consecințele acestei interacțiuni în Oceaniaxe "Oceania", mai precis impactul pe care l-a avut asupra instituțiilor politice, și sugerează că reacția Oceaniei la globalizare, descentralizarea sa și încrederea în federalism, precum și legăturile sale puternice cu comunitatea internațională pot fi o lecție pentru restul lumii, în termeni de gestionare a celui mai recent val de globalizare. Simmsxe "Simms, Marian" remarcă faptul că, în societățile coloniale, imigranții au adus cu ei regimul
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
susținută de istoria Australiei (și nici de cea a Statelor Unite). Ipoteza că dezmembrarea națiunilor puternice duce, în mod inevitabil, la anarhie și decădere este de asemenea incorectă (Giddensxe "Giddens, Anthony", 1998). Experiența „societăților coloniale ale lumii noi” arată, dimpotrivă, că federalismul a permis mai multă democratizare, un mai bun echilibru al forțelor în cadrul statului național și mai mult spațiu politic de manevră pentru femei. Bhiku Parekh (1998, p. 274) a susținut în mod convingător că ideea statului național nu se impune
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
și a fost mai puțin studiat de specialiștii în relații internaționale. Conform acestui model, suveranitatea e împărțită între două sau trei niveluri diferite de guvernământ în cadrul aceluiași teritoriu. Acest din urmă sistem e cunoscut în afara relațiilor internaționale sub numele de „federalism”. La fel de cunoscut este și faptul că multe dintre „noile societăți” au ales federalismul. În Statele Unitexe "Statele Unite", ideea de federalism se potrivea idealului de guvernare limitată din secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Canadaxe "Canada" și apoi
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
model, suveranitatea e împărțită între două sau trei niveluri diferite de guvernământ în cadrul aceluiași teritoriu. Acest din urmă sistem e cunoscut în afara relațiilor internaționale sub numele de „federalism”. La fel de cunoscut este și faptul că multe dintre „noile societăți” au ales federalismul. În Statele Unitexe "Statele Unite", ideea de federalism se potrivea idealului de guvernare limitată din secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Canadaxe "Canada" și apoi Australiaxe "Australia" au ales și ele federalismul. În ambele cazuri, motivele care au
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
trei niveluri diferite de guvernământ în cadrul aceluiași teritoriu. Acest din urmă sistem e cunoscut în afara relațiilor internaționale sub numele de „federalism”. La fel de cunoscut este și faptul că multe dintre „noile societăți” au ales federalismul. În Statele Unitexe "Statele Unite", ideea de federalism se potrivea idealului de guvernare limitată din secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Canadaxe "Canada" și apoi Australiaxe "Australia" au ales și ele federalismul. În ambele cazuri, motivele care au stat la baza acestei alegeri au fost
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
multe dintre „noile societăți” au ales federalismul. În Statele Unitexe "Statele Unite", ideea de federalism se potrivea idealului de guvernare limitată din secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Canadaxe "Canada" și apoi Australiaxe "Australia" au ales și ele federalismul. În ambele cazuri, motivele care au stat la baza acestei alegeri au fost mai curând de ordin practic decât filosofic. Politologul și politicianul colonialist Reevesxe "Reeves" (1902, capitolul 4) a alcătuit o listă a motivelor de ordin practic pentru care
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
motivele care au stat la baza acestei alegeri au fost mai curând de ordin practic decât filosofic. Politologul și politicianul colonialist Reevesxe "Reeves" (1902, capitolul 4) a alcătuit o listă a motivelor de ordin practic pentru care a fost ales federalismul, listă care includea frica de atacuri străine și dorința de a șterge frontierele din calea comerțului între colonii. Tot el a notat că federalismul are și un aspect conservator, așa cum se vede din comentariul său, care va oferi „o influență
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
capitolul 4) a alcătuit o listă a motivelor de ordin practic pentru care a fost ales federalismul, listă care includea frica de atacuri străine și dorința de a șterge frontierele din calea comerțului între colonii. Tot el a notat că federalismul are și un aspect conservator, așa cum se vede din comentariul său, care va oferi „o influență stabilizatoare” (p. 150) împotriva exceselor partidelor laburiste nou-create. În treacăt fie spus, partidele laburiste erau prea puțin reprezentate de fondatorii Statelor Unite și ai Australiei
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
federație. diversitatea constituțională și juridică pe plan intern. Fiecare stat federal are în mod normal propriul său sistem constituțional, instituții guvernamentale, propria legislație, sistemul de organizare judecătorească. suplețea raporturilor dintre federație și statele membre. În ceea ce privește organizarea competențelor în statul federal, federalismul veritabil se bazează pe două principii complementare: principiul autonomiei și principiul participării. Principiul autonomiei Fiecare stat federal își construiește structura de guvernare și își stabilește raporturile dintre autorități în mod liber, își precizează o politică socială proprie, își stabilește taxe
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
competențelor statului federal în cadrul federației și în raporturile acesteia pe plan internațional, în Constituția statului federal sunt prevăzute expres competențele exclusive ale acestuia, iar toate celelalte atribuții revin statelor componente ale federației. Principiul participării Acest principiu este complementar principiului autonomiei. Federalismul autentic presupune participarea statelor federale, pe baze de egalitate, la elaborarea deciziilor aplicabile pe teritoriul întregii federații. Statul federal are caracterul unui stat unitar (un singur teritoriu, o singură cetățenie a populației sale, o singură capitală). Din perspectiva dreptului constituțional
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]