158 matches
-
federaliștii" care preconizează crearea unei structuri puternice cu un guvern european avînd puteri depline și limitîndu-se suveranitatea absolută a statelor membre. Din 1945 pînă în 1947, se vor constitui astfel numeroase organizații pan-europene, cea mai importantă fiind Uniunea Europeană a Federaliștilor, în care figurează personalități ca Henri Frenay, Marc Alexandre, Altiero Spinelli, Eugen Kogon și Henry Brugmans și care numără pînă la 100.000 de membri. Altele s-au constituit pe o bază mai mult ideologică, cum este Mișcarea Socialistă pentru
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
nuanță democrat-creștină. În ceea ce-l privește pe contele de Coudenhove-Kalergi, care, reluînd ideea pe care o apărase alături de Briand la sfîrșitul anilor douăzeci, adună în jurul său o Uniune parlamentară europeană care reunește un număr important de reprezentanți ai poporului devotați federaliști, din majoritatea statelor Europei Occidentale. Din 1947, pentru majoritatea "unioniștilor" și "federaliștilor" a devenit clar faptul că, construcția europeană, orice formă ar căpăta, nu va putea să se realizeze cu includerea statelor intrate în sfera de influență a URSS și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ideea pe care o apărase alături de Briand la sfîrșitul anilor douăzeci, adună în jurul său o Uniune parlamentară europeană care reunește un număr important de reprezentanți ai poporului devotați federaliști, din majoritatea statelor Europei Occidentale. Din 1947, pentru majoritatea "unioniștilor" și "federaliștilor" a devenit clar faptul că, construcția europeană, orice formă ar căpăta, nu va putea să se realizeze cu includerea statelor intrate în sfera de influență a URSS și în consecință în așteptarea unor zile mai bune, proiectul trebuie să se
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de personalități aparținînd majorității țărilor din Europa Occidentală: oameni politici (200 de parlamentari, 12 foști primi miniștri), oameni de afaceri, ziariști, sindicaliști, intelectuali, cei mai numeroși fiind britanicii și francezii. Cu toate că divergențele de opinii dintre unioniști (mai ales britanici) și federaliști (reprezentați în primul rînd de francezi, italieni, olandezi și belgieni) s-au manifestat iarăși și aici, Congresul de la Haga se pronunță asupra necesității ca statele să-și unească o parte din drepturile suverane pentru a-și coordona și dezvolta resursele
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pot să facă legătura cu guvernele și cu opinia publică. Pe de altă parte, acțiunile numeroaselor mișcări europene care de la începutul anilor 50 nu s-au prea afirmat și care își regăsesc suflul după Conferința de la Messina: Uniunea europeană a federaliștilor, Acțiunea europeană federalistă, Liga europeană de cooperare economică și cea a înalților funcționari și oameni politici. Astfel în Franța, victoria "Frontului Republican" de la începutul anului 1956 și retragerea gaulliștilor permit afirmarea unei noi majorități europene, socialiști, radicali, Mișcarea Republicană Populară
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
reprezintă un trecut semifeudal și că împiedică exprimarea clară a "voinței poporului". Ei au tras concluzia că statele constituționale ar trebui să reducă și chiar să elimine influența grupurilor. Aceasta a fost, de exemplu, perspectiva lui Rousseau și a autorilor Federalistului (Rousseau, 1973; Hamilton et al., ediția 1981: Scrisoarea X). Destul de interesant, mulți lideri ai țărilor în curs de dezvoltare din a doua jumătate a secolului XX au avut aceleași motivații ca teoreticienii secolului al XVIII-lea. Aceste perspective au afectat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
găsi la L. Weinstein, "The group approach", în Essays on the Scientific Study of Politics, ed. H. Storing (1962: 153-224). Teoria democratică clasică este în mod tradițional reprezentată de J.J. Rousseau, în Contractul social (1762) și de Scrisoarea X din Federalistul. Teoria grupurilor a fost mai întâi articulată de A.F. Bentley în The Process of Government (1967). A fost dezvoltată ulterior de D. Truman în The Governmental Process (1951). Despre neocorporatism, vezi Patterns of Corporatist Policy-Making, ed. G. Lehmbruch și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca întreg". Întrucât Skinner nu sesizează distincția pe care o face Machiavelli între conflictul de clasă (pe care il aprobă) și conflictul facțional (pe care Machiavelli îl critica), rezultatul a fost un Machiavelli excesiv de apropiat de scriitorii care au dat Federalist și de Adam Smith așa cum arată Machiavelli al lui Skinner, în care el scrie (p. 66): "deși motivate complet de interesele lor egoiste, facțiunile vor fi astfel ghidate de parca o mană invizibilă [sic!] ar promova interesul public în toate actele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care să fie administrat de oameni peste oameni, marea dificultate constă în aceasta: trebuie să dai întâi mână liberă guvernului să îi controleze pe cei guvernați, iar al doilea pas este să îl obligi să se guverneze singur. (James Madison, Federalist, 51) Desigur, apariția unor corporații multinaționale, unele dintre ele mai bogate și mai puternice decât națiunile, sporește oportunitățile activităților interstițiale clandestine. În Regatul Unit, Cabinetul Laburist din 1997-2001, ales în parte pe baza unei liste ,,anticorupție", a legiferat totuși o
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
vicioase prin care sunt adesea întreprinse alegerile, iar sufragiile oamenilor fiind mai libere, va fi mai probabil ca acestea să se centreze pe oamenii care posedă meritul cel mai atractiv și caracterele cele mai exuberante și mai solide. (James Madison, Federalist, 10) În istoria britanică veche și la începutul celei moderne, corupția, etimologic asociată (prin rumpere, a rupe) cu ruptura [engl.: rupture, n. t.], avea două înțelesuri statutare distincte. Primul era ,,sperjur", definit în linii mari ca implicând mituirea juraților, martorilor
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
în cadrul acestui program, în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(7). După caz, Oficiul European Antifraudă (OLAF) efectuează anchete, reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului(8). Apendice - Secretariatul internațional al Uniunii federaliștilor europeni - Consiliul municipalităților și regiunilor europene - Acțiunea și serviciul cetățenilor europeni - Institutul European pentru studii avansate în management - Centrul pentru studii europene din Strasbourg - Colegiul Europei din Hamburg - "Un suflet pentru Europa" - Fair Trials Abroad (acțiuni echitabile în instanțele străine
32004D0100-ro () [Corola-website/Law/292262_a_293591]
-
molitand pentru izolaționism. În 1796, John Adams a fost ales că președinte Constituția din 1797 a dus la apariția a două orientări politice. Pentru a-i lămuri pe oameni de binefacerile Constituției, Alexander Hamilton a scris articole publicate în volumul „Federalistul” - o pledoarie la Constituția din 1797, în favoarea organizării unui stat centralizat după viziunea să și crearea unei Bănci Naționale. Apar două grupări: Federaliștii (de la numele lucrării lui Hamilton) și Democrat-Republicanii. Federaliștii aveau concentrări mari în nord, în zonele industrializate, iar
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Pentru a-i lămuri pe oameni de binefacerile Constituției, Alexander Hamilton a scris articole publicate în volumul „Federalistul” - o pledoarie la Constituția din 1797, în favoarea organizării unui stat centralizat după viziunea să și crearea unei Bănci Naționale. Apar două grupări: Federaliștii (de la numele lucrării lui Hamilton) și Democrat-Republicanii. Federaliștii aveau concentrări mari în nord, în zonele industrializate, iar Repulicanii aveau concentrări în sudul proaspăt colonizat. Primul stat ce a fost admis în uniune a fost Kentucky în 1792. John Adams era
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Constituției, Alexander Hamilton a scris articole publicate în volumul „Federalistul” - o pledoarie la Constituția din 1797, în favoarea organizării unui stat centralizat după viziunea să și crearea unei Bănci Naționale. Apar două grupări: Federaliștii (de la numele lucrării lui Hamilton) și Democrat-Republicanii. Federaliștii aveau concentrări mari în nord, în zonele industrializate, iar Repulicanii aveau concentrări în sudul proaspăt colonizat. Primul stat ce a fost admis în uniune a fost Kentucky în 1792. John Adams era federalist, în timp ce vicepreședintele ales , Thomas Jefferson, era republican
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
care permitea președintelui să expulzeze străinii considerați periculoși pentru SUA și să interzică textele considerate amenințătoare, fiind aplicată asupra jurnaliștilor republicani. A fost votată Legea Naturalizării ce punea limite în privința obținerii cetățeniei, căci cetățenii naturalizați erau atrași de partea republicană. Federaliștii erau filobritanici, reprezentând mediul de afaceri și industria, preferând un război cu Franța. Republicanii, în frunte cu Thomas Jefferson, erau filofrancezi și împotriva britanicilor, reprezentând populația lucrătoare. În 1793 s-a inventat mecanismul care facilita recoltarea bumbacului, comerțul cu bumbac
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
a întâmpinat mari greutăți. În calitatea sa de prim președinte care a urmat unui altuia, Adams nu avea experiență în organizarea cabinetului așa că a decis să păstreze cabinetul mediocru al lui George Washington, parțial pentru că dorea să-i reconcilieze pe federaliști și pentru că știa cât de greu este să găsești oameni buni care să facă servicii. Cabinetul era federalist și chiar mai mult Hamiltonian în ceea ce privește loialitatea. Adams nu și-a dat seama pe deplin de pericolele inerente ale acestei situații pănă
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
vasele americane. În ianuarie 1798 el a propus crearea unui departament naval și a cerut fonduri pentru a pune armata pe picior de război. Reprimarea de către Adams a capturării de către francezi a navelor Americane a fost populară o perioadă și federaliștii au căștigat alegerile pentu Congres in 1798. Deși Congresul nu a declarat război Adams și-a continuat pregătirile militare, alegăndu-i pe George Washington, Henry Knox, Charles C. Pinckney și Alexander Hamilton să fie generalii armatei. Dar în timp ce Adams vizita Quincy
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
și ai unor membri din cabinet. În cele din urmă comisia a încheiat un tratat cu Franța pe 30 septembrie 1800. Adams reușise să preîntâmpine un război cu Franța și să păstreze neutralitate țării. Negocierile tratatului au divizat partidul și federaliștii au considerat efectul acestor divizări în alegerile din 1800. Când doi membri ai cabinetului și-au arătat neloialitatea față de Adams el le-a forțat demisia fără nici o delicatețe politică. Acțiunea sa dură i-a înfuriat pe Hamiltonieni care și-au
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
demisia fără nici o delicatețe politică. Acțiunea sa dură i-a înfuriat pe Hamiltonieni care și-au clamat sentimentele în public alăturânduse comportamentului nediplomatic al președintelui. Republicanii conduși de Jefferson și Aaron Burr s-au bucurat de acestă situație dificilă a federaliștilor. Adams a fost incapabil să-și asume reseponsabilitățile de șef de partid. Rezultatele alegerilor au reflectat această slăbiciune. Federaliștii au pierdut președinția în favoarea lui Jefferson și a republicanilor cu opt voturi electorale (73 la 65) și deasemenea au pierdut Congresul
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
public alăturânduse comportamentului nediplomatic al președintelui. Republicanii conduși de Jefferson și Aaron Burr s-au bucurat de acestă situație dificilă a federaliștilor. Adams a fost incapabil să-și asume reseponsabilitățile de șef de partid. Rezultatele alegerilor au reflectat această slăbiciune. Federaliștii au pierdut președinția în favoarea lui Jefferson și a republicanilor cu opt voturi electorale (73 la 65) și deasemenea au pierdut Congresul. Adams a pierdut președinția în favoarea vieții private în Quincy; și-a regăsit simțul umorului și și-a servit țara
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, era o practică normală ca articolele politice să fie semnate cu pseudonime. Cel mai faimos exemplu american este pseudonimul "Publius", folosit de Alexander Hamilton, James Madison și John Jay în lucrarea "The Federalist Papers". Luptătorul pentru drepturile civile Malcolm X, (născut Malcolm Little), a adoptat numele 'X' pentru a reprezenta numele sau necunoscut original african. Mulți evrei au readoptat numele evreiești ale familiilor lor odată cu venira în Israel, renunțând la numele occidentalizate care
Pseudonim () [Corola-website/Science/298577_a_299906]
-
teritoriul federal nou înființat aproape 40 de ani mai târziu. Orașul Alexandria, din statul Virginia, fondat în 1749, a fost de asemenea inclus în District. James Madison a expus nevoia unui district federal la 23 ianuarie 1788 în prezentarea lui, "Federalist No. 43", argumentând cu faptul că această capitală națională avea nevoie să fie distinctă față de celelalte state în scopul de a-și asigura întreținerea proprie și securitatea. Un atac la adresa Congresului din Philadelphia cauzat de o mulțime de soldați furioși
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
februarie 2008, în urma fuziunii Partidului Social-Liberal cu Partidul Democrat din Moldova, a fost ales prim-vicepreședinte al PDM, funcție din care a demisionat în iunie 2010, după numirea sa ca Ambasador al Republicii Moldova în Franța. Oleg Serebrian este un militant federalist european, membru al Uniunii Federaliștilor Europeni. În 1997 a fondat Institutul de studii europene din Moldova, prima organizație neguvernamentala moldoveneasca specializată în probleme de integrare europeană. Din 1997 este membru al Consiliului Centrului Internațional de Formare Europeană, iar între 1999
Oleg Serebrian () [Corola-website/Science/299275_a_300604]
-
Social-Liberal cu Partidul Democrat din Moldova, a fost ales prim-vicepreședinte al PDM, funcție din care a demisionat în iunie 2010, după numirea sa ca Ambasador al Republicii Moldova în Franța. Oleg Serebrian este un militant federalist european, membru al Uniunii Federaliștilor Europeni. În 1997 a fondat Institutul de studii europene din Moldova, prima organizație neguvernamentala moldoveneasca specializată în probleme de integrare europeană. Din 1997 este membru al Consiliului Centrului Internațional de Formare Europeană, iar între 1999 și 2010 a fost președintele
Oleg Serebrian () [Corola-website/Science/299275_a_300604]
-
Law Review. A absolvit cursurile în 1979 cu mențiunea specială Magna cum laude. Roberts este membru al următoarelor instituții profesionale: Este membru activ al Federal Appellate Rules Advisory Committee. Deși contestă că ar fi membru al Societății Federaliste (în engleză Federalist Society), Roberts este prezentat ca leader al acesteia în anul 1997 - 1998. Roberts este căsătorit cu Jane (Sullivan) Roberts, avocată și fostă consilieră legală a organizației Feminists for Life. Locuiesc în Washington, DC, în suburbia Bethesda, Maryland. Sunt membri ai
John G. Roberts, Jr. () [Corola-website/Science/299394_a_300723]