174 matches
-
minte ce și cum a fost. Revăd doar un salon cu câteva fotolii, cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult decât scurtă, cu o bluză cu decolteu larg, lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit. Contururi pornite spre împlinire. În câțiva ani se va coace și va avea, bănuiesc, un trup frumos. Îi răspund prostește: „Acuși vine și iarna“. Zâmbește nedumerită, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ridicat Casa Poporului. Fusese ziua lui? Nu știu. Oricum, pe atunci frecventasem des podul. Beam, discutam literatură, citeau texte Gelu și alți prieteni, citeam des și eu din textele mele (scriam „Cade gheața“ pe atunci), jucam cărți cu câteva femeiuști fără noroc, amuzând literați și lucrând în ture la APACA. Nu rămâneam să dorm acolo. Oricât de târziu ar fi fost, preferam să mă retrag în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat, într-un târziu porneam spre casă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
resturi menajere. Fusese la modă cândva, pe la mijlocul anilor șaptezeci, după ce nu știu ce vedetă de cinema (Sarita Montiel? Dalida?) venise în București și fusese văzută plimbându-se prin Cișmigiu cu o asemenea poșetă. La „Victoria“ tocmai „băgaseră“. Repede s-a lățit între femeiuște zvonul că vedeta aceea își târguise poșeta de la „Victoria“. S-a făcut atunci un intens comerț pe sub mână cu modelul respectiv. Cu liste de așteptare, cu intervenții pe la Ministerul Comerțului Interior, la Miliție și în alte părți. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
3o, chiar acolo, în intersecție. Încă nu se instalase semaforul electric. Povestea cu haz fel de fel de întâmplări, despre lume cunoscută. Îi descria, mai ales, pe „gagiii de trotuar“. Un fel de berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din Întreaga țară. În timp ce se dedica trebii sale, Fermín arunca priviri pe furiș, făcînd din ochi precum proverbialul drăcușor șchiop. — Ai urechile roșii ca niște sfecle, Daniel. — Poate fiindcă ți-am auzit neroziile. — Sau din cauza Înfierbîntării. CÎnd te vezi cu femeiușca? — Nu-i treaba dumitale. Nu te văd prea bine. Te ferești de vorbele usturătoare? Vezi că-i un vasodilatator mortal. — Du-te Învîrtindu-te. Cum devenea din ce În ce mai obișnuit, am avut o după-amiază lentă și mizerabilă. Un cumpărător În Întregime cenușiu, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială unul din fundul vagonului. ― Ce ochi de hangiță, frate, dacă aceasta avea cogemite fecior? Mai zic și eu o femeiușcă în vârstă de vreun sfert de sută acolo, nu una cu ditai flăcăul - s-a auzit alt glas. ― Păi aici e tot chichirezul, oameni buni! Că hangița era a doua nevastă a hangiului, fiindcă prima îi murise. Și era o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mai bine o strângea de gât de atunci. Cum ar fi vrut Lenora! Acum o omoară ea! - Dar adevăratul cap de operă . . . Tu, Mini! Ascultă! Nu zău, dacă victima nu ar fi Elena mea, m-ar interesa exemplarul ăsta de femeiușcă răufăcătoare. Adevăratul cap de operă . . . Auzi, Mini? In tăcere, vocea liberă a lui Nory nu făcea, totuși, lui Mini nici o plăcere. Trecea și se muia prin acea ceață nocturnă ca o notă sonoră prin pedală. - Da! zise parcă de pe un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acolo, mamă, și răspunsuri ori doar întrebări, ca aici? Să nu uit, răutatea cu toate rudele ei scârboas e rămâne aici pentru viermii pământului ori se înșurubează și Sus? Dar tata ce mai face? l‐ ai iertat ? Îi cam plăceau femeiuștile bărbaților plecați la Combinat; Petrecăreț, da, dar și «afemeiat» după muncă. și ceilalți, fratele și surorile? Vă vedeți? O, Doamne, dar cu ce? Că doar ochii i‐ ați lăsat aici în țărână. Mamă, am început să primesc telegrame; Fă ceva
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
liniștiserăm înainte de culcare explicându-ne în detaliu cât de mult o uram pe Misty. —Ei, biata fată, a zis Chaquie melancolică. Toate lucrurile alea îngrozitoare care i s-au întâmplat! Nu-i de mirare că s-a transformat într-o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat, o pacoste cât casa și leneșă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mult mai tinere. Că asta o făcuse să sufere inimaginabil de tare și că, deși maică-sa îi repetase, în mod constant, că nu era adevărat, era convinsă că Julia fusese cea pe care taică-su o respinsese în favoarea unei femeiuști de douăzeci și șase de ani, cu picioare lungi și un apetit sexual vorace. De ce-a plecat? îl întrebase Julia pe fratele ei mai mare într-o noapte, la mai mulți ani după ce taică-su îi abandonase. Băiatul ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
desigur, de plâns să se pună la mintea ei. Într-un târziu, ar fi ajuns să înțeleagă, poate, că plânsul ăla i-a deschis ochii. O iluzie și o amăgeală era și mila lui. Ți-e milă de cine? Fetița, femeiușca asta de douăzeci și ceva de ani... Ar fi mâncat-o de vie, mă rog, i-ar fi făcut un bine. Ar fi avut de profitat unul de pe urma altuia. Oricum, ei doi aveau multe să-și spună. Ea se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai mult ca sigur, aș arăta ca o balenă și mi-ar lăsa la vedere semnele de bună purtare de pe picioare. Pot să jur că designerii au creat genul ăsta de pantaloni din răutate, ca să-și bată joc de toate femeiuștile prostite de reclamele din Elle sau Vogue, care se și grăbesc să-i poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se creează colecții de modă ca să ne stârnească lăcomia, și noi mușcăm imediat momeala și găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama spiritului ei de Gică contra. Enunțam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales că el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când voi vedea cu certitudine o preferință, dragostea mea se va nărui fără nici o șovăire. Îmi spuneam că, dacă Maitreyi nu poate opune magiei lui Uday Shankar mistica dragostei noastre, nu merită decât să fie părăsită ca cea din urmă femeiușcă. Am ieșit întîmplător pe coridor și am văzut-o pe Maitreyi șezând lângă Uday, întrebîndu-l foarte sfioasă lucruri pe care nu le puteam auzi. M-a mirat cât de senin priveam spectacolul acesta. Peste câteva minute mă întîlnesc cu Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi urmări privirea și zâmbi ridicând ochii spre el. N-a căzut de la mine. Eu ce-mi pică în gheare nu scap! amenință ea în glumă. Dragoș găsi atât de absurd contrastul dintre Alexandra cea ponderată de toate zilele și femeiușca mondenă și dezmățată ce încerca să pară acum, după câteva înghițituri de vin, că izbucni în râs. Alexandra râse și ea. Vreo două capete zâmbărețe se întoarseră spre ei, dar nimeni nu se apropie. Scuză-mă, spuneai ceva mai înainte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de ucenicie În filaturile morții!, cînd luam de unde era prea mult ― iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un pat, odată, pe o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
făcut, cum să ies din acest îngrozitor impas. E adevărat, o jignisem destul de grav pe Mihaela părăsind-o fără nici un motiv, după ce îmi dăduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reproșase, dar, desigur, gândea că o luasem drept o femeiușcă ușoară, căreia, după ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Și cine îndrăznise să comită această fărădelege? Cine îi amăgise simțirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine s-a înduioșat cu ipocrizie de tragedia ei familială
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nădăjduiam să-mi găsesc liniștea, cu atât îl ceream mai imperios de la partenera mea. Eram, așadar, silit să fac făgăduieli din ce în ce mai explicite și să pretind inimii mele un sentiment tot mai adânc. Am făcut astfel o falsă pasiune pentru o femeiușcă nostimă, care citise cu atâta sârguință revistele pentru femei, încât se pricepea să vorbească despre dragoste cu siguranța și convingerea unui intelectual vestind societatea fără clase. Această convingere, știți prea bine, e molipsitoare. Am început și eu să vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
slăbănoage ale domnului ce ținea hățurile, apoi la cuconița oacheșă, uscată ca un tipar, ce-și avea toată carnea în ochi. Cu așa cal zvăpăiat, cu așa bărbat lingav, dog-cart-ul se putea lesne trezi într-un șanț, numai că o femeiușcă pipărată ca aceea chiar de se răsturna nu era primejdie să-și facă vreun rău. ,,Ce gașperiță!" își zise Lică, oprit pe trotuar, uitîndu-se după dog-cart. Ridică apoi ochii în sus și băgă de seamă că cerul e albastru, văzu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era o adevărată plăcere să stai de vorbă cu el. Un om fin și un excelent jucător de golf. N-avea accentul Îngrozitor al nord-americanilor și picase foarte bine la clubul de golf. Și la Lima. Soția lui părea o femeiușcă oarecare, cum sînt cu miile În America de Nord, dar după cîteva clipe de conversație Îți dădeai seama că era inteligentă și că avea o educație aleasă. Cu venirea lor s-a completat un grup perfect de oameni bronzați, de sportivi bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Pepe, sumbru și Manolo, alături de el, Îi oferea cu o mînă tremurătoare un chibrit aprins, deși țigara lui Pepe era aprinsă. Cecilia se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o femeiușcă grozavă Cecilia asta; o picătură grea se desprinse Îndată din părul ei ud și se opri o clipă pe nas, ca să alunece apoi urmînd curba rebelă care dădea atîta grație profilului ei, căzu În cele din urmă pe buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săptămîni Maruja Îl ținea sub papuc; totuși Bobby tocmai Împlinise șaptesprezece ani și, de fiecare dată cînd lăsa să-i cadă poza pentru ca s-o descopere ceilalți, nu că avea o nouă iubită, ci că ieșea În lume cu o femeiușcă clasa-ntîi, descoperea că arde de nerăbdare să meargă s-o vadă. Într-o după-amiază cînd n-a găsit-o (uitase că ea avea o Întîlnire la televiziune. Chiar el Îi fasificase o scrisoare de recomandare pentru șeful emisiunii, imitînd semnătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și urmele. Daniel, vânătorul expert care știa să stea nemișcat și să se facă nevăzut, o ajută. Reconstitui haosul lui Mark, așa cum și-l amintea. Împrăștie CD-urile. Cumpără alt poster cu o femeiușcă, să-l înlocuiască pe cel pe care-l distrusese: o blondă într-o rochie vărgată puțin sfâșiată, care ținea în mâinile unsuroase o cheie franceză și se sprijinea de o camionetă roșie ca sângele. Habar n-avea cum să procedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]