104 matches
-
Nadia Comăneci încoace și, poate deveni în operă, ceea ce a fost Nadia pentru Olimpiade.” (Hollywoodprogressive) Citește și: Good Design Doesn't Date. Expoziție, conferințe și party aniversar dedicat designului românesc A cântat pe toate meridianele. În teatre lirice ca: „La Fenice” din Veneția, Operele din Roma, Zurich, Toulouse, Deutsche Oper Berlin, la New National Theater Tokyo sau Center of Performing Arts Beijing; în săli de concerte precum: „Wigmore Hall” din Londra, „Carnegie Hall” din New York sau „Musikverein” din Viena, la Oregon
Întâlnirile muzicale OPERA FANtastica: Luminița Arvunescu în dialog cu Roxana Constantinescu by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105917_a_107209]
-
Ambasadorului Spaniei, Don Nicolás Martínez Fresno y Pavía. În anul 1997, Carlos Vilán a realizat la Teatrul de Zarzuela coregrafia pentru spectacolele El Dúo de la Africană de Manuel Fernández Caballero, în regia lui Juanjo Granda și coproducția cu Teatrul La Fenice din Veneția, El Rey de Harlem de Hans Werner Henze, regizat de Manuel Gutiérrez Aragón. În același an, la Baletul Flamenco al lui Carmen Cortés colaborează la spectacolul Yerma, cu actrița Núria Espert. Cu ocazia redeschiderii Teatrului de Zarzuela, în
Premieră extraordinară la Opera Națională București, cu “Amorul Vrăjitor” și “Tricornul” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105910_a_107202]
-
Protagonist și creator al unor capodopere scenice, coregrafiile sale au intrat în repertoriul operelor din Paris, Lyon, Avignon, Hamburg, Roma, Cardiff, Wuppertaler Tanztheater, Teatrului La Fenice din Veneția, Teatrului Municipal din Sao Paolo etc. Continuă să predea tehnica sa specifică și să transmită stilul său original de dans contemporan sub formă de ateliere și master-class în cadrul unor instituții de prestigiu. Este decorat cu Ordinul Artelor și
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
e tot mai bine”, că primul tablou îmi dă o senzație reconfortantă de deja-vù - Unora le place jazz-ul - și că muzica lui Verdi și personajele libretului lui Piave care au văzut lumina rampei sub bolta aurită a Teatrului La Fenice în 1851 pot căpăta o viață nouă în 2014, undeva pe malurile Dâmboviței, tot într-o atmosferă de “care pe care”, dar cu pistoalele mai la vedere, așa cum stătea bine “ducilor” din America începutului de secol XX. Dacă pariul pus
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]