168 matches
-
modul de a fi al artelor. Pentru a delimita obiectul de artă trebuie să recurgem la ontologie care trebuie înțeleasă ca știința necesară pentru a răspunde la problemele existențiale ale obiectului artei. Dar modul de analiză nu va putea înlătura fenomenalitatea obiectului artelor care dirijează cercetarea către esența obiectelor artelor. Opera de artă ca simplă apariție se caracterizează printr-o fenomenalitate care se manifestă într-un anumit fel și poate oferi o experiență estetică. Deosebirea dintre opera de artă ca fenomen
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca știința necesară pentru a răspunde la problemele existențiale ale obiectului artei. Dar modul de analiză nu va putea înlătura fenomenalitatea obiectului artelor care dirijează cercetarea către esența obiectelor artelor. Opera de artă ca simplă apariție se caracterizează printr-o fenomenalitate care se manifestă într-un anumit fel și poate oferi o experiență estetică. Deosebirea dintre opera de artă ca fenomen și fenomenul în general este tocmai faptul că prima are o caracteristică estetică. Chiar dacă în procesul de apariție a operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ei. Urmând ideile prezentate mai sus, cercetarea ontologică a operei de artă va cuprinde două părți principale. În prima parte se va discuta despre înțelegerea obiectului artei și despre jocul liber al imaginației din cadrul artelor. Explicarea entității artei și a fenomenalității ei. Înțelegerea trăsăturilor fundamentale ale artei și a procesului de raportare dintre entitățile artelor. În partea a doua, analiza pleacă de la stratificarea ingardiană pentru a determina o stratificare specifică artei, una care nu elimină experiența estetică. Totodată, voi propune o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o formă de reprezentare al cărui scop final se află în sine însăși. Însă conceptul de "artă" nu duce lipsă de scepticism prin intermediul căruia putem vedea lărgirea operei de artă ca formă de expresie liberă. De exemplu, pentru Wittgenstein 9, fenomenalitatea artei este, prin natura sa, prea diversă pentru a se admite o unificare cu scopul de a oferi o definiție satisfăcătoare sau o definiție completă a artei, deoarece ar limita creativitatea. În acest sens, forma liberă de expresivitate a imaginației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sa. Înțelegerea existenței înseamnă consimțirea prezenței. La nivel ontologic nu există nicio diferență între existență și prezență, între reprezentare și prezență, în timp ce manifestarea presupune o modalitate sau mai multe de a fi a unei opere de arte împreună cu efectele sale. Fenomenalitatea prezenței are la bază o diferență exprimată prin existența sau aparența a ceea ce este prezentat. În cadrul artei, diferența nu e o retrimitere la permanență ca în cadrul unui sistem de semne, ci la diferitele moduri de reprezentare a unui anumit tip
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă este o aparență a unei idei prime. Sau, cu alte cuvinte, imaginea pe care o avem despre obiectul de artă este o imagine mentală diferită ontologic de obiectul perceput. Cele două stadii ontologice ale obiectului de artă demonstrează fenomenalitatea la care este supus în cadrul experienței estetice. Experiența estetică duce la înțelegerea obiectului estetic ca aparență. Aparența ca stare ontologică este definitorie pentru obiectele obișnuite alături de calitățile lor, cu spațialitatea și temporalitatea lor. Prin intermediul aparenței obiectului (de artă) ia ființă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
interioară proprie ontologiei obiectului. Structura apariției ține de modul de percepție a obiectului în cauză. Pentru a fi o apariție, obiectul trebuie să fie sesizat; sesizarea are loc fie prin intermediul simțurilor, fie prin experiența estetică care implică sentimentul de plăcere. Fenomenalitatea obiectului de artă este, astfel, dovedită imediat, în timp ce valoarea experienței estetice necesită o explicație. Apariția obiectului de artă duce la posibilitatea experienței estetice ce are loc cu ajutorul actului intuirii. Întregul proces poate avea loc doar în actul contemplării doarece sinteza
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
contemplării doarece sinteza apariției este posibilă prin contemplare. Se creează un echilibru între experiența estetică și apariția obiectului. Rolul pe care îl are percepția în cadrul apropierii de obiectul de artă este unul de lărgire a dimensiunii înțelegerii artei în general. Fenomenalitatea obiectului care jubilează între apariție și aparență este redată de atributele ontologice constituiente obiectului în sine, a imaginației și modului elastic de existență al artei. Astfel, putem spune că percepția este o dimensiune activă a deschiderii a ceea ce este evident
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în înțelegerea operei de artă Opera de artă este determinată de simbol. Prin intermediul simbolului putem înțelege și descifra toate formele de artă. Simbolismul este o funcție primară caracteristică minții ce este angajată în toate expresiile artistice: prin intermediul simbolului pătrundem în fenomenalitatea artei. Deoarece relața subiectului cu lumea artei se face prin intermediul experienței și contemplației, înțelegerea operei de artă este posibilă doar prin apropierea față de ea ca trăire estetică. Simbolul ia ființă prin și în fenomenalitatea ideii de joc. Orice formă de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
expresiile artistice: prin intermediul simbolului pătrundem în fenomenalitatea artei. Deoarece relața subiectului cu lumea artei se face prin intermediul experienței și contemplației, înțelegerea operei de artă este posibilă doar prin apropierea față de ea ca trăire estetică. Simbolul ia ființă prin și în fenomenalitatea ideii de joc. Orice formă de joc se concretizează doar prin intermediul imaginației. În toate formele artei, în special în literatură, pictură, sculptură și muzică, simbolul face trecerea de la realitate la lumea magică. De exemplu, în cadrul idolatriei, un simbol este identificat
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezintă ceva doar prin însușirile care pot fi generalizate ca simboluri. Mătura nu devine un obiect ce face parte din aceeași clasă cu caii, ci simbolizează o anumită creatură pe care noi o numim cal. Simbolul funcționează doar la nivelul fenomenalității obiectului de artă. Ceea ce reprezintă un obiect de artă, prin calitățile sale, poate reprezenta un obiect real. O sculptură ce reprezintă un leu oferă imaginea unui leu nu prin asemănarea dintre sculptură și leul adevărat, ci prin intermediul calităților ce sunt
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este specific magicului. Metamorfozarea timpului face să înțelegem fotografia și filmul ca forțe ce pot crea o conștiință a magicului ce se opune conștiinței istorice. Abstractizarea lineară a suprafețelor imaginii se poate face numai prin gândirea conceptuală care extrage din fenomenalitatea imaginii ceea ce corespunde conștiinței istorice. Astfel, imaginea se opune scrisului întrucât imaginea este specifică imaginației, iar decodarea imaginilor înseamnă înțelegerea simbolurilor care, odată transpuse în cuvinte, dețin metacodul. Prin intermediului metacodului, putem intra în specificitatea filmului. Filmul este înțeles ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică a straturilor fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele dobândesc straturile ontice ale realității. Obiectul estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate depăși realul doar plecând din el. Clasificarea straturilor ontice de Hartmann în straturi ontice superioare și straturi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțeleasă doar prin experiența estetică. Frumosul, sublimul, urâtul nu sunt proprietăți ale obiectelor și nici caracteristici fizice ale operei, ci sunt caracteristici metafizice exprimate prin transformarea naturii operei literare din obiect real în obiect ideal, ridicând-o la nivel de fenomenalitate. Calitățile metafizice au valoare pozitivă sau negativă ce pot fi exprimate numai prin ajutorul contemplației de către lector. Greutatea înțelegerii lor survine în urma eliminării unui conținut rațional din forma lor unică. Înțelegerea lor ține de înțelegerea funcționalității operei în general. Scopul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
electronică] Chicoutimi, Quebec, 2003, 9. 77. 4 Jean Baudrillard, Simulare și simulacra, traducere de Sebastian Big, Editura Idea Design&Print, Cluj-Napoca, 2008, p. 6. 5 Un termen tehnic va reprezenta întotdeauna limba de proveniență. 6 Deleuze examinează modul în care fenomenalitatea timpului se arată doar prin dimensiunea semiotică a cinematografiei. Identifică trei sensurii complet diferite de timp cinematografic: timpul ca mișcare a imaginii, mișcarea timpului imaginii și apariția timpului în sine. Al treilea sens corespunde ideii de imagine-cristal. Cf. Gilles Deleuze
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fenomenologiei spiritului”. Dacă undeva se află El și, mai ales, dacă noi avem o „cale” spre „incomensurabilitatea Sa”, pare a spune filozoful de la Heidelberg Împreună cu prietenul său Schelling, atunci ea poate fi numai În noi, și anume În procesul și fenomenalitatea gândului!... Chiar și numai pentru acest „lucru”, faptul că Întreaga școală romantică germană, a „idealismului subiectiv sau obiectiv” a lui Kant „mută” cercetarea, „contemplarea” În „interiorul” ființei umane, „descoperind” sediul Celui Prea Înalt În intima și miraculoasa noastră „subiectivitate” și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
printr-o "facultate sufletească", anume "gândirea" (în sens psihologic și logic) sau "conștiința" (în sens fenomenologic), facultate care înlesnește constituirea unor "dispoziții habituale" (héxis, deprindere căpătată prin învățare, dar stabilă, după conceptul aristotelic), anumite modalități ale gândirii, înglobând, formal, întreaga fenomenalitate sufletească, au căpătat preeminența de care aminteam. Aceste modalități ar putea fi interpretate, provizoriu, ca fiind tot una cu ceea ce în condițiile logicii constituite vor fi schemele logice bazate pe principiile gândirii (mai cu seamă pe identitate și noncontradicție) și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine proprietatea sa, a omului, asupra lumii este dovada cea mai clară a reflexivității sale constitutive. Faptul de a gândi, devenit formal și constrângător pentru faptul de a rosti și pentru făptuire, dar și pentru gândirea însăși, care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce înseamnă că aceasta din urmă nu este epuizată, în potențialul său de existență, de un asemenea fenomen constând în autonomia formală a gândirii, constrângătoare pentru practici fel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine a conștiinței (constituante), iar pe de altă parte, ca un exces al acesteia, care îl cuprinde, totuși, chiar și atunci când se sustrage în condiția datului sau se retrage în aceea a nimicului. De aici lipsa de semnificație a unei "fenomenalități" pure în privința surprinderii fenomenului (veritabil sau retras) și, în compensație, semnificația totală a unei "fenomenologii" pentru condiția de "fenomen". Aceasta înseamnă, în ultimă instanță, că în afara logos-ului nu putem vorbi despre fenomen. La drept vorbind, regula aceasta este valabilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și posibile răspunsuri la aceste întrebări, firești în urma prezentării, în capitolele anterioare, a unor elemente primare și a unora secundare ale dictaturii judicative. De altminteri, unul dintre scopurile mele principale, până aici, a fost să prezint o cât mai largă fenomenalitate a dictaturii judicativului, pentru ca, pe baza bogăției acesteia, să capete deschidere operarea unei reducții judicative asupra înseși dictaturii judicativului. Analitica și dialectica pun la lucru structura logică originară S P. Dar ele nu se substituie logicii, construcțiilor formale ale acesteia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unele precizări cu privire la modalitatea acestei interpretări și la anumite "stiluri" de preluare a acestei probleme. Rostul subcapitolului de față este același ca și al capitoleleor anterioare: pregătirea terenului pentru reducția judicativă a dictaturii judicativului, prin descrierea cât mai amănunțită a fenomenalității judicative. Din când în când, prezentarea strict istorică și critică a fost completată cu cea fenomenologică, pentru a fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amănunțită a fenomenalității judicative. Din când în când, prezentarea strict istorică și critică a fost completată cu cea fenomenologică, pentru a fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie făcută după un plan, potrivit unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează, anume de reducția judicativă. Deschiderea problemei aristotelice a căutării mediului face parte din această ordine de interpretare, prin care trebuie pusă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau relativ, după reguli (necesare în mod absolut sau relativ). Dat fiind faptul că primele trei niveluri de condiționări au fost puse în discuție, în acest subcapitol despre logica aristotelică, dar și în subcapitole anterioare, care au avut ca temă fenomenalitatea judicativului constitutiv, firesc este să ne îndreptăm, acum, către regulile de constituire a silogismului. Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție și modalitățile de participare a judecății la constituirea silogismului. Această îndreptare nu are decât rolul de a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
desemnează "facte" din structura (existențială a) Dasein-ului, ceea ce înseamnă că ele îl "arată" pe acesta ca atare și, în urmare, ei desemnează fenomenul Dasein. De fapt, fiecare îl desemnează ca fenomen întreg, așadar ca o existență constituită întocmai, împlinită în "fenomenalitatea" sa, chiar dacă nu este desăvârșit în privința posibilităților sale de a fi. De aici șansa de a regândi atât statutul celor trei termeni, cu tot cu ceea ce ei desemnează, precum și cele trei "fenomene" despre care a fost vorba mai sus: ceva-ca-ceva, ca și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se mișcă în două direcții, cea întru ființare fiindu-i proprie, cealaltă fiindu-i adăugată prin accident. Acestea sunt sensuri posibile prin reducție non-judicativă, întrucât depășesc limitele operaționale ale reducției judicative; pentru a le descoperi, nu se trece doar de la fenomenalitatea dictaturii judicativului (ansamblul ei de elemente, caracteristici, fapte, aspecte, "poziții" etc.) la timp, luat el însuși ca element al aspectului alethic al judecății și judicativului, ci de la timp identificat cu ființarea reflexivă (temporal) și deschisă (către Celălalt) la unitatea ontologică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]