1,278 matches
-
cinetică proprietățile macroscopice ale unui sistem sunt definite ca "valorile cele mai probabile" ale mărimilor microscopice corespunzătoare, pe când în mecanica statistică ele sunt "valori medii" calculate într-un "colectiv statistic" (sau "ansamblu statistic") asociat sistemului. Termodinamica se ocupă cu studiul fenomenologic, la scară macroscopică, al fenomenelor care decurg cu schimb de lucru mecanic, căldură si substanță. Baza teoretică a termodinamicii o constituie un număr redus de "principii", derivate prin generalizare și abstractizare din fapte experimentale. Din aceste principii rezultă existența unor
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
se deschidă nici cel mai mic vad spre ea, dar interpusesem între noi o apă de netrecut, un cerc de foc de nestins, o pădure de nestrăbătut, un munte imposibil de escaladat. Pe scurt, aplicasem o metodă personală a reducțiilor fenomenologice, barând temporal în spate trecutul, în față viitorul, circumscriindu-mi un prezent continuu, un azi fără sfârșit, anulând, în spațiul interogațiilor despre sine, comparația cu ceilalți (de ce mie mi se întâmplă, și lui nu?), dar și cu mine însumi dintr-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Distance, Expanding Obligations, Cambridge University Press, Cambridge, 2012, p. 97. 12 Corneliu Bîlbă, "Memorie și ideologie. Problema reprezentării juste", în Colocviul "Reprezentarea trecutului: prezență, absență și anterioritate. Centenarul Paul Ricoeur", organizat de Societatea Română de Fenomenologie și Centrul de Studii Fenomenologice, 29 noiembrie 2013, Universitatea București. 13 "Criza timpului nostru și experiența lui centrală au produs o formă cu totul nouă de guvernare, care, ca o soartă și o primejdie mereu prezentă, va rămâne, cum e foarte probabil, cu noi de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din Republica. Cel puțin tot la fel de semnificativ, la acest capitol, ni se pare Cratylos, dialogul despre „dreapta potrivire a numelor”, în care își află rădăcinile ulterioara obsesie a Limbajului, a Cuvântului și, în conexiune cu aceasta, încrederea în capacitatea subiectului, fenomenologic activ, de a străpunge vălul aparențelor, ridicându-se, printr-o mișcare de transcendere a planului ontologic, în sfera semnificațiilor simbolice. Abordare ce va deveni tipică pentru cea mai mare parte a poeziei moderniste și se va prelungi chiar dincolo de ea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
A te întreba dacă fotografia este analogică sau codată nu e o direcție bună de analiză. Important este că fotografia posedă o forță doveditoare, iar ceea ce dovedește fotografia ține nu de obiect, ci de timp. Dintr-un punct de vedere fenomenologic, în Fotografie puterea de autentificare primează asupra puterii de reprezentare 130. E de prisos să mai insistăm asupra subtilelor corespondențe dintre magia provocată de „emanația realului trecut” și miracolul recunoașterii. Reprezentarea artistică (diferențele dintre arta fotografului și cea a scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
relevanța conceptului de realism poetic în cazul particular al literaturii contemporane, este fără doar și poate utilă și o investigare a contextului. Nu întâmplător, în ultima vreme au început să fie vehiculate insistent concepte ca acelea de realism magic, realism fenomenologic, mitic, psihologic ș.a.m.d. Toate acestea încearcă să cuprindă imaginea unei realități polimorfe, adeseori irevocabil scindată. Roger Garaudy plasa, încă din 1963, operele unor autori ca Saint-John Perse și Kafka sub semnul unui „realism nețărmurit”169, fapt îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sună ceasul?, în Caiete critice, nr. 1-2, 1985. 222. Spiridon, Monica, L’herméneutique des catégories de l’Occident et de l’Orient dans la culture roumains de XX-ème siècle, în N.E.C. Yearbook, 1998-1999. 223. Spiridon, Monica, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii, Editura Polirom, Iași, 2000. 224. Sportelli, Annamaria (a cura di), Generi letterari. Ibridismo e contaminazione, Editori Laterza, Roma-Bari, 2001. 225. Starobinski, Jean, Relația critică, trad. de Alexandru George, Editura Univers, București, 1974. 226. Starobinski, Jean
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară. Această Împerechere (Paarung) definește o experiență naturală referitoare la celălalt, considerat imediat ca un alt eu, pe când gestul cartezian, apoi cel husserlian, de reducere fenomenologică la un ego transcendental ar risca să ducă la solipsism. Pentru a contracara această obiecție, Husserl este obligat să distingă și apoi să izoleze regimuri particulare ale percepției, de la senzația propriului corp până la „perceperea asimilantă” care Îmi oferă cuplul ego
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
drept semeni de-ai lor. Desigur, fiecare Îl percepe pe celălalt În calitatea sa de...: bărbat sau femeie, prieten sau rudă, necunoscut etc., Însă Întotdeauna și În calitatea sa de semen. Ar fi exagerat să asimilăm această experiență democratică experienței fenomenologice legate de celălalt. Putem Însă percepe, așa cum ne invită să facem Robert Legros, o dublă mișcare de democratizare (pe care Tocqueville o numește „egalizare a condițiilor”) și de recunoaștere sensibilă. Mișcare prin care se prăbușesc pseudo-castele, stigmatizările, excluderile. O atare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
rom. Tropice triste, București, Ed. Științifică, 1968. REY Jean-François (coordonator) (1998), Altérités: entre visible et invisible, Paris, L’Harmattan. SARTRE Jean-Paul (1943), L’Etre et le néant, Paris, Gallimard ă trad. rom. Adriana Necșulescu, Ființa și neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Paralela 45, 2004. THEUNISSEN Mickael (1986), The Other, trad. americană, Cambridge, The MIT Press (prima ediție germană: 1977). Φ Alienare, Dialog (principiul Î), Recunoaștere (politică de Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie" Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Înspre gulaguri, pentru disidenții tratați În mod fals drept psihopați, paraziți sociali sau criminali Înrăiți. În lumea acelor vremi, războiul rece ă bazat pe echilibrul terorii nucleare ă nu a exclus conflictele locale. Înscriindu-se În această descendență hegeliano-marxistă și fenomenologică, Sartre recunoaște confruntarea Înscrisă În realitatea pentru-sinelui ca proiect de nimicire a celuilalt. Conflictul este pentru el sensul original al ființei-pentru-celălalt. Aceste teorii globalizante nu clarifică Însă prea mult degenerarea În insulte, ironii și Încăierări a opoziției Între grupuri concurente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1. Noțiuni de bază privind deformarea plastică Prelucrarea prin deformare plastică la rece a elementelor componente ale utilajelor industriale a fost intens reabordată în ultimii ani, din punct de vedere al îmbunătățirii continue a acestei tehnologii și al argumentării științific fenomenologice, a comportării micro și macrostructurale a stratului superficial modificat în timpul prelucrării. O serie de argumente ce susțin importanța aplicațiilor de deformare plastică, sub calificativul de procedeu modern de tratament mecanic al suprafețelor, sunt enumerate în cele ce urmează. Trebuie avut
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
mai greu în crize. Societățile moderne și oamenii care trăiesc destul de agitați în ele se confruntă adesea cu stări de criză. De la concentrata argumentare a ultimei propoziții raportată la principiile mai înalte de metafizică propuse de R. Guénon, la descrierea fenomenologică a "crizei umanității europene" lăsată de Ed. Husserl. Mecanismele crizei conștiinței europene dintre 1680-1715 le găsim demontate în instructiva scriere a lui P. Hazard. Din cartea lui A. Bloom înțelegem cum "criza spiritului american" s-a manifestat prin "trădarea democrației
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Ambii autori au analizat problemele modernității în perspectiva intuitivă a rolului determinant al principiilor spirituale în întreaga existență (Guénon) ori a intuirii esențelor (Husserl). Ei au pus în antiteze, dar au și pledat prin critici mai aspre (Guénon). Prin filosofia fenomenologică, intențională, se reface încrederea în spirit și în lupta cu decăderile vieții. Ambii au susținut ridicarea cunoașterii din planurile "de jos" ale materialității, utilității, bunului-simț în cele ale spiritualității sprijinită pe forme de științificitate. Guénon susținea plasarea în planul metafizic
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
provin atât din interiorul, cât și din exteriorul lor. În numele nevoilor de înțelegere, evaluare și interpretare a vieții, am decis să cercetăm unele concepte și susținerile lor de către promotorii de filosofie hermeneutică. După cum se știe, ei au reapărut după exercițiile fenomenologice antebelice și existențialist-literare postbelice. La mijlocul secolului trecut, hermeneutica se prezenta ca un factor de echilibrare spiritual- umană în fața tot mai numeroaselor proiecte de înlăturare a dezamăgirilor umane atât de grave produse de marele război, genociduri și tragedii desfășurate în Europa
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
2008, 598 p. 10. a) Ed.Husserl, Criza umanității europene și filosofia, în Ed. Husserl, volum cu același titlu, traducere, note și comentarii de Al. Boboc, Editura Paideia, București, 2003, 205 p. b) C. Petrescu, Husserl. O introducere în filosofia fenomenologică, în C. Petrescu, Doctrina substanței, vol. II, Editura științifică și enciclopedică, București, 1988, pp. 261-319. 11. P. Hazard, Criza conștiinței europene (1680-1715) (prima ediție în 1934), traducerea ediției franceze din 1989 de Sanda Șora, Editura Humanitas, 2006, 496 p. 12
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
reducerea umanului la impersonalitate și, în caz extrem, la mecanismul analitic al structurii. Formele de analitică în care se articulează o bună parte a gândirii contemporane și despre care am făcut doar câteva exemplificări mai semnificative, trimit la o considerare fenomenologică a realității ca și condiție comună a lor. Fenomenologia este baza folosirii metodologice a analiticii. Aceasta din urmă, de fapt, se poate organiza orizontal, poate clarifica conexiunile și evidenția raporturile doar dacă contextul la care se referă este oferit de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de clarificare totală. Fenomenologia este în special o metodă, o atitudine, un fel de a privi lumea. Pentru a-i indica propriile procese s-a folosit uneori expresia sugestivă de «purificare a privirii». Ideea de bază ce susține întregul discurs fenomenologic este convingerea că adevărul, sau cel puțin condițiile riguroase ce sunt necesare în vederea căutării acestuia, nu se află în construcțiile gândirii, întotdeauna afectate de subiectivism, ci în reîntoarcerea la starea pură de a fi prezent. Prin intermediul suspendării oricărei judecăți, se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la construirea sistemelor, se manifestă acum ca angajament de reînnoire, ca o rigoare mai mult decât carteziană, pură și total deschisă la captarea fenomenului în manifestarea sa cea mai autentică, ce se lasă observată doar după parcurgerea exercițiului reductiv. Cercetarea fenomenologică, în ciuda metodei sale riguroase, nu scapă de o ambiguitate, după părerea noastră, salutară: pe de o parte este baza neutră a analiticii, pe de alta oferă o complexitate de date care cer să fie interpretate. Hermeneutica, filosofia interpretării, este o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Despre interpretare a lui Aristotel, dar și mai înainte, la mitul platonic. În epoca patristică s-a dezvoltat ca tehnică a interpretării textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică interesează îndeaproape, în afară de teologi și exegeți, pentru căutarea unui sens transcendent al acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor, sau pe analiștii limbajului care caută să-i înțeleagă direcțiile semantice subînțelese în diferitele sale articulații, ca și propriile ambiguități. Cercetările analitice, metoda fenomenologică, ipotezele hermeneutice în complexitatea lor, desemnează cadrul și modalitățile în care, și după care, se mișcă gândirea contemporană, în continuitate cu descoperirile filosofiei clasice în domeniul structurilor principale care stau la baza gândirii omului, dar și care marcau, până acum
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
eliberate de orice fundament. Nu mai este vorba, așadar, de căutarea fundamentului, ci de o raționalitate lucidă în vederea unor clare alegeri operaționale. Mirarea din care își trage originea filosofia pare să reapară sub două fațete ce reies din ambiguitatea raportului fenomenologic, pe cât de ambiguu pe atât de liber de orice fundament și abandonat faptului pur de a fi prezent, și care cere să fie interpretat. Prin această instanță hermeneutică, filosofia, în sensul tare, va putea probabil să se reîntoarcă la viață
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și-ar putea regăsi credibilitatea. Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
regăsi credibilitatea. Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa, în stadiul abia apărut. Antonio Rosmini - evident că înainte ca metoda fenomenologică să fie formulată de către Husserl - elaborase cu grijă doctrina «sentimentului fundamental corporal
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]