1,521 matches
-
e sete de repaos).” (p. 16.) Eminescu este, pentru prima oară în literatura română, aducător „... fie al unui cântec ce a încifrat realitatea/.../ prin metaforă/..../fie a unui cântec ce descifrează Starea d’întîi ca Enigmă prin alegorie.”( p. 17.) Fenomenologia creației poetice pe care, poet ne-pereche, el a instaurat-o ca discurs („deja prezentă în spiritualitatea românească sub forma de folclor)” se configurează, potrivit lui Amăriuței, ca o estetică a „stărilor de dor și de urât.” Pentru poet, dorul este
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
este Casa Ființei’’, iar poezia - ,,glasul ființei’’. Versurile Marianei Didu reflectă că domnia sa stăpânește destul de bine specificul operei lui Heidegger, care - sub înrâurirea filosofiei vieții a lui Dilthey și a filosofiei existenței a danezului Soren Kirkegaard a plasat în centrul fenomenologiei sale ,,întrebarea privitoare la ființă’’, întorcând, așadar, știința promovată de el cu fața spre ontologie. Pornind de la galaxia de concepte din filosofia lui Martin Heidegger (,,Originea operei de artă’’, Ed. Univers, București, 1982), dar și de la studiile de rafinament benedictin
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
din lumea care-i este constitutivă. Prin ,,facticitate’’, Heidegger înțelegea viața ca desfășurare în proximitatea unei situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima tranșant termenii în care înțelegea să se plaseze la antipodul oricărei ,,fenomenologii pure a conștiinței’’. Peste timp, Mariana Didu îi dă o replică neașteptată, asmuțind ,,câinii conștiinței dureroase’’. Sunetul de o diafanitate celestă din ,,Cântarea cântărilor’’ îl regăsim, sprinten, în poemul ,,Cântă-mi frumusețea, iubite’’, care începe astfel: ,,încă din zori mi
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
însuși autorul în conferința Timp și Ființă, conferință ținută pe data de 31 ianuarie 1962 la Universitatea din Freiburg și care, tradusă în românește, a apărut la Editura Humanitas (împreună cu scrierile Sfârșitul filosofiei și sarcina gândirii și Drumul meu spre fenomenologie) în cartea intitulată Despre miza gândirii (miza gândirii - experiența lucrului însuși pe care ea îl gândește și care nu se lasă exprimată printr-un cuvânt sau altul, ci prin limba în întregul ei). N.B. Despre fenomenologie doar atât: Este filosofia
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
și Drumul meu spre fenomenologie) în cartea intitulată Despre miza gândirii (miza gândirii - experiența lucrului însuși pe care ea îl gândește și care nu se lasă exprimată printr-un cuvânt sau altul, ci prin limba în întregul ei). N.B. Despre fenomenologie doar atât: Este filosofia lui Edmund Husserl, fostul profesor al lui Heidegger, prin care nu trebuie vizate lucrurile în lume, ci modul în care ne sunt date lucrurile ca fenomene. Fenomenologia, vasăzică, avea ca scop analiza activității conștiinței intenționale. Din
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
altul, ci prin limba în întregul ei). N.B. Despre fenomenologie doar atât: Este filosofia lui Edmund Husserl, fostul profesor al lui Heidegger, prin care nu trebuie vizate lucrurile în lume, ci modul în care ne sunt date lucrurile ca fenomene. Fenomenologia, vasăzică, avea ca scop analiza activității conștiinței intenționale. Din conferința Timp și Ființă se desprind următoarele idei călăuzitoare: a) ” Ființa înseamnă, încă de la începuturile gândirii occidental-europene și până astăzi, ajungere-la-prezență”, care are rolul ontologic al liniuței de unire dintre timp
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
ne ajute Dumnezeu!” Apoi, profesorul Diaconescu a dăruit cu generozitate o parte din operele domniei sale: Speranța, Istoria Literaturii Dacoromane, Teologie ortodoxă și arta cuvântului, Istorie și valori, Adevărul retorului Lucaci, Culorile sângelui, Desparțirea și timpul, Marele cântec, Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative (autor preot prof.univ.dr. Dumitru Radu) si Mihail Diaconescu -Colecția personalități contemporane, Buc.2015 (autor Rodica Subțirelu). În semn de respect pentru președintele Romăniei Emil Constantinescu a invitat pe toți participanții să se ridice în picioare, mulțumind pentru onoarea ce
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
pentru limbajul non-verbal, pe care l-a transmis atât studenților cât și membrilor Catedrei de Dirijat, generând o nouă orientare în metodica predării la nivel universitar în Conservatorul bucureștean. Pornind de la semiotica saussuriană, lingvistica lui L. Hjelmslev și R. Jakobson, fenomenologia husserliană, adâncind mecanismul conștiinței, al intenționalității, a noesei și noemei, maestrul Crăciun s-a angajat în cercetările sale de tip semiotic, semantic și hermeneutic cu scopul definirii unor realități - cum sunt cele ale „limbajului verbo-muzical”, „limbajul dirijoral”, „gestul dirijoral cu
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
un mod arhaic de conjurare, reziduul unui ritual magic. Nepăsarea, grimasa veselă, ironia nu compun o mască pe chipul celui înspăimîntat, incapabil a înfrunta fățiș primejdia maximă, nutrind însă gîndul a o "trage pe sfoară"? Neîndurîndu-se a se desprinde de fenomenologia vieții, de sancționarea morală curentă, de "bîrfă", autorul evită a purcede către groaznicul tărîm, face tot posibilul pentru a rămîne dincoace. Spre a crea iluzia cu pricina, nu se dă în lături de la cinism (probă certă a supraviețuirii): Ce se
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Klee a avut-o cu natura. Este luminată înțelegerea sistemelor, a mecanismelor de naștere, dezvoltare, de autoregenerare a entităților ce aparțin lumii înconjurătoare. Ne este revelată pătrunderea aprofundată a resorturilor ce condiționează evenimentele muzicii, iar aceasta drept parte inseparabilă a fenomenologiei sunetului, a naturii înseși. Pentru Klee muzica este acceptată drept un veritabil mentor, un călăuzitor în relația artistului cu lumea. Este un aspect magistral intuit și explicat de celebrul compozitor și dirijor francez care este Pierre Boulez. Ťîntr-o zi - nota
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
în lume? Întocmit cu gîndul de a fi citit în public în cadrul unei conferințe la Facultatea de Teologie de la Luasanne, textul cărții (datînd din 1985) este o mostră de claritate pedagogică, lucru mai greu de găsit la un gînditor aparținînd fenomenologiei franceze, știut fiind că mania terminologică pe care au arătat-o reprezentanții acestui curent îndreptățește părerea că, în materie de filozofie, se cuvine trasă o graniță între gînditorii de idei și gînditorii de cuvinte, cu expedierea răspicată a fenomenologilor francezi
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
măsură și datorită faptului că nu am facut nici un compromis. D. Av. - Nu ai fost angajat, nu ai fost lefegiul nimănui. Asta ți-a permis să ai o atitudine consecventă. Spre exemplu în ce privește analiza și studiul sunetului, cercetarea fenomenului sonor, fenomenologia sunetului și - pe de altă parte - realizarea unei creații care pornește de la valorile fundamentale ale sunetului. H. R. - într-un anume fel ne întoarcem la Pytagora. El ne-a spus cu șase secole înainte de Christos că în interiorul sunetului se află
Horațiu Rădulescu în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8150_a_9475]
-
Wendy Noica, Lydia Lax și S. Rivain) și definitivarea. O epistolă către Valeriu Bologa din 31 octombrie 1934 redă atmosfera de lucru și perspectivele autorului: "De un an lucrez nebunește la redactarea definitivă, în limba franceză a studiilor mele asupra fenomenologiei meditației indiene. E mai mult decât o carte de orientalistică sau de istoria religiilor. Este, sper, o lucrare de filozofie a culturii, deși are aparențe filologice și tehnice. Cred că am putut demonstra un lucru cu totul nou: tendințele către
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
Noica publicată în germană, la o editură germană. Cui aparține inițiativa editării acestor cărți? Cine face selecția lor? Ce știți despre receptarea acestora în spațiul cultural și filosofic germanofon? Un rol important, din partea românească, l-au jucat Societatea Română de Fenomenologie, precum și - în cazul lui De dignitate Europae - Editura Zeta Books (București), care achiziționase inițial drepturile de autor de la doamna Mariana Scherg, înainte de a le transmite lui Traugott Bautz Verlag. Istoria traducerii germane a Scrisorilor nu îmi este cunoscută; în ce privește De
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
inhibe îndrăzneala gîndurilor. Kierkegaard nu vrea învățătură și nici respectarea literei, ci vrea propovăduire din interior cu neglijarea detaliilor teoretice. Nu întîmplător discursurile poartă epitetul de „edificatoare”, termen cu proastă reputație în epocă din cauza verdictului cu care Hegel avertizase în Fenomenologia spiritului că „filosofia trebuie să se ferească să fie edificatoare”, ea trebuind să ocolească explicațiile terestre care, sub pretext că lămuresc o chestiune, de fapt o învăluie într-o ceață de generalități liniștitoare. Dar Kierkegaard cere filosofiei chiar edificare, prin
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
sunt încercări de cunoaștere metafizică. Nae Ionescu vorbise despre iubire ca instrument de cunoaștere încă din prelegerea sa inaugurală la Universitatea din București, în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate. Dar acestea erau tot
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
precaută, susținând doar că a fost „impusă“ de „dezbaterea problemei“ pe mai multe pagini în cartea d-nei Underhill. Mai întâi, trebuie precizat că Underhill abordează cele două dogme - trinitatea și întruparea - din punctul de vedere al teologiei mistice și al fenomenologiei actului mistic. Nae Ionescu se ocupă de ele, în mod declarat, din perspectivă filozofică. Underhill pleacă de la opinia unor mistici - începând cu Augustin - că întruparea este un perpetuu proces cosmic și personal. El a avut loc o dată în plan „fenomenal
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
prelegerile XV-XXII el tratează patru teme corespunzătoare capitolelor III-VII ale primei părți a cărții acesteia: mistică și psihologie, mistică și magie, mistică și teologie, mistică și simbolism. 3. Cele patru teme nu sunt abordate din perspectiva teologiei mistice și a fenomenologiei actului mistic precum la Underhill, ci în mod explicit filozofic, cu instrumentele și limbajul metafizicii. 4. Discursul lui Nae Ionescu își are propria lui logică și consistență internă. 5. Pozițiile sale filozofice sunt diferite de cele ale lui Underhill, față de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
originalității. Astfel, după ce va vorbi prin 1921-1922 despre Logische Untersuchungen ca despre o carte epocală, Nae Ionescu nu va ezita să recunoască, în cursul de logică din 1927-1928, că metoda pe care o întrebuințează în acel an e înrudită cu fenomenologia lui Husserl. Totuși, el recomandă foarte rar cărți, și acest lucru îl repetă studenților săi, iar atunci când o face e vorba doar de autori esențiali. În răspunsul său la ancheta asupra filozofiei contemporane, lansată de revista clujeană Societatea de mâine
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor desființa ; darul limbilor va înceta ; știința se va sfârși... Și acum rămân acestea trei : credința, nădejdea, dragostea” ĂImnul dragostei al Sf. Apostol Pavel I Corinteni). Eroina nu este atrasă de fenomenologie, în ciuda unei aparente superiorități. Ea se joacă de-a iubirea ca o fată răsfățată ce nu-și mai primește porția de femeie. Se simte feminină, chiar prea feminină, de aceea este atrasă de imaginea Magdalenei pe care o vede despletită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
utilizate. Cuvântul "poezie" derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea, iar la anticii elini recitarea poeziilor era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile cântului, ale muzicii. Care sunt aceste virtuți ? Fenomenologia muzicii se desfășoară în trei momente; sunet, stingerea sunetului, nașterea unui sunet nou din energia dezvoltată și indusă de sunetul precedent, acest lucru la indefinit, astfel că Platon a putut afirma că muzica este "vecinicie în mișcare". Și fiind melodioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gânditoare", cea care "dă în floare pe înălțimile sofiei", cum proclama profetic Pindar și cum recunoaște Martin Heidegger după mai bine de două milenii. Într-un poem recent, Armonia poetică, poetul de înaltă viziune, Leonida Maniu, surprinde în mod măiestrit fenomenologia necesității poeziei, și anume, pentru întoarcerea în armonia dintâi, scurtcircuitând astfel neizbutita lume a di zarmoniei pulverulente. Căci această întoarcere nu poate avea loc decât prin magia orfică: Cuvântul Prim, când a sosit momentul Să zămislească ce va fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice Sublimul adevăr noi l-avem din cer. Eminescu O problemă esențială a poeziei, a artelor în general, este mecanismul creației, fenomenologia izbucnirii spontane, incontrolabile a viziunii, a ideației și a înfăptuirii actului creator: cum se explică faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice Sublimul adevăr noi l-avem din cer. Eminescu O problemă esențială a poeziei, a artelor în general, este mecanismul creației, fenomenologia izbucnirii spontane, incontrolabile a viziunii, a ideației și a înfăptuirii actului creator: cum se explică faptul că o "voce" dictează poemul sau o piesă muzicală, o "mână" conduce mâna sculptorului în a modela marmora sau a pictorului în a orândui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ah! în lume o stea./ Mi-s arse mâinile de ea." Universul poetului este o pagină albă, fecioară, care "suferă" o săgetare iluminatoare, un dicteu care este totodată revelarea unei armonii (floarea) și a unei arderi spirituale (foc). Vorbind despre fenomenologia inspirației, Nietzsche afirmă în Ecce homo despre poetul gânditor și gânditorul-poet, că aceștia nu sunt altceva decât "încarnarea, portavoce, mediumul unor puteri superioare." Inspirația "este o revelație în sensul că dintr-odată "ceva" ni se relevă cu o precizie indicibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]