186 matches
-
în celula sa, se mai ruga, probabil că spunea în gând o rugăciune. Uneori, la apelul de dimineață sau de seară, deținutului i se citeau pe buze cuvinte, șoptea o rugăciune, poate se auzea nedeslușit un Doamne, cuvânt spus cu fereală, poate și un scurt Doamne, apără-mă! sau Doamne, ajută-mă! Iar gardianul, vigilent, venea peste el cu pumnii și cu picioarele și zicea: Ce faci, bă, te rogi?, și urma înjurătura.” Explicația e interesantă. Să notăm în plus că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
având o maladie, oprea des limuzina și, pe marginea șanțului, se elibera... în acest timp, ceilalți, suita, se opreau și ei, respectuoși, înșirându-se pe marginea aceluiași accident de teren, unul lângă altul, și urinau și ei, cu respect, cu fereală, mai încolo de ochii șefului... Dacă astăzi comisia având sarcina să cerceteze cine și cum, și de ce a fost comunist în țara românească; și dacă morții ar avea privilegiul de a vedea și ei, din când în când, ce se
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
E clar că nu citesc cărți sau că, poate, citesc cărți cu vocabular la fel de sărac și de previzibil. De fapt, îmi spun, foarte rar mai văd pe cineva deschizând o carte într-un autobuz. Din ce în ce mai rar și cu din ce în ce mai mare fereală, ca și cum ar face un gest desuet și reprobabil. Ca și cum ochii s-ar fi dezvățat să vadă literele scrise și mintea s-ar fi dezvățat să mai citească texte literare. Câteva stații mai încolo năvălește un grup (sau, mai degrabă, o
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie Fără sobă și fără peretele către celarul Cu două butoaie din care exală Damf de podgorie. Cu straturi de var fără număr. Busuioc uitat în grindă Pipăit de mine cu fereală, mirosit cu evlavie Cînd ploaia fu să mă prindă În cătunul Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
fi avut și ea un har ascuns de romancieră?... Soarta, până acum, m-a pus deseori la încercare în legătură cu persoanele feminine de care am fost mai apropiat. Cei ce mă cunosc, înțeleg. Prima încercare, dură, directă, macabră, lipsită de orice fereală, a fost scena de la morga din Ploiești de pe ziua de 12 iulie 1979. Stabilimentul orășenesc nou, abia construit... Aleea de asfalt, proaspăt turnată... Rampa dând spre una din sălile morgei, plină de coridoare, ca un labirint. Șeful sălii nr. 4
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant îl constituie universul personajelor dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate liber, bunăoară Raskolnikov: "Spaimă delirul cu ochii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi// Spre-a merge cu ele-n amurgul/ Zărit printre casele-adânci./ Cu mâna mijlocu-ți strângându-l,/ Mereu îți șopteam să nu plângi.// Și sufletul moale, din pieptul/ Ascuns în fereli de mătasă,/ În rouă-l topeam pe încetul./ Erai atât de frumoasă!" (Caligrafiile acelorași cuvinte, 1); "Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră,/ A celor ce-și păstrează suflețelul/ De mari și mici
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
aer de superioară detașare. Nu am întâlnit încă pe cineva care să nu fi fost ușor dezamăgit, sau, dacă nu, surprins atunci când a văzut pentru prima oară o fotografie a scriitorului înfățișându-l - aproape invariabil - trist, chinuit, cu o oarecare fereală în privire și în întreaga lui ființă. Altminteri, toți cei care l-au cunoscut de-adevăratelea vorbesc despre proverbiala discreție cu care Ștefan Bănulescu și-a asumat ori și-a trăit destinul. L-am cunoscut pe Ștefan Bănulescu atâta cât
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
a lui Dan Constantinescu să rămînă necunoscută. Poemele inedite și cele șase mostre din Lao-Tse publicate acum în "Arhipelag" ne fac să cerem editorilor să pună capăt ingratei uitări așternute de atîția ani pe numele unui scriitor de valoare. Dezmințiri, fereli și controale Într-un interviu acordat ziarului ZIUA, ministrul Justiției, dl Valeriu Stoica declară următoarele despre Corneliu Vadim Tudor: "Minciună și calomnia fac parte din arsenalul politic al lui Vadim Tudor. Este regretabil însă că în România nu se înțelege
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
ceară Partidului Democrat să-și retragă din Parlament oameni care sunt sub anchetă penală, așa cum ne-au cerut nouă sau de-ar fi chiar condamnați. N-a ieșit niciodată să-i spună domnului Băsescu, domnului Boc, cuiva, furați mai cu fereală, nu vă mai bateți joc de banul public pentru că e furt și am niște legi severe! Monica Macovei trudește ca un călugăr benedictin la un manuscris, presupun, al unui cod de integritate pe care o să-l aplice Daniel Buda cu
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
lui în istoria Bucureștilor, aceea pe care au uitat-o pietrele, dar o mai știu oamenii. Oameni și case, nume și străzi, dealuri și vii fac identitatea orașului, de june berbant și, mai pe urmă, de bătrîn păstrîn-du-și "hîrburile" la fereală, printre blocurile "noii or-dini". Istorisirea începe cu Domnul Tudor, în 19 martie 1821. Mersul pe poduri, casele unde a poposit (fotografia uneia dintre ele, aparținînd în epocă stolnicului Giani Oră-șanu, e reprodusă în carte) dau prilej de incursiuni în viața
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
dar asta nu-l face mai puțin periculos. Ca o halebardă mânuită, chipurile, stângaci, lovește întotdeauna cu muchia cealaltă. Câte personaje, atâtea secrete, câte familii, atâtea drame. De la cele care omoară pe loc, într-o bruscă izbucnire, după ani de fereală (ca în Păcat sau Năpasta), la cele care toacă mărunt, veritabile picături chinezești. Ceea ce e, la urma urmelor, îngrozitor e că și copiii au secrete. Și prin asta, lumea lor e, așa cum s-a remarcat, una care de-abia așteaptă
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
un ceas de buzunar, cu lanțul rupt. Un ceas elvețian de aur. Portofel a fost eliberat a doua zi dimineața. A venit la restaurant să bea o cafea, în așteptarea primului tren spre București. Ionică i-a întins ceasul, cu fereală. L-a refuzat: nu era al lui, dar de ce n-ar fi putut fi al lui Ionică?
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
generic "Piața Universității". Posturile de televiziune, cele de radio și presa scrisă au comentat, analizat și mai ales au evocat acele zile și evenimente. Cu puține excepții nu s-a prea vrut să se pună "degetul pe rană". Motivele acestei fereli sînt diverse și multe. Cele mai întemeiate țin de poltronitatea comentatorilor, analiștilor sau mărturisitorilor. Toamna care vine ar putea aduce la putere în România exact pe aceia care au fost dușmanii declarați ai "fenomenului" cît și autorii ascunși ai violențelor
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
cunoscuților și necunoscuților, prietenilor și nesuferiților... O expediție bahică în boxa părinților lui Paganel este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de confrerie adolescentină în decor gospodăresc: "Când la Văru' era groasă, mergeam la Paganel în boxă. Mai cu fereală, să nu ne bunghească vecinii, niște moșnegi bășinoși, pârâcioși ca la grădiniță, foști conțopiști de tot căcatul, deh!, bloc select, ce mizda pă-sii, ca să vorbim frumos. Acolo era al naibii de mișto, că Paganel ăl bătrân era om gospodar. Stăteam frumușel
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
aici?” vorbi cu voce ridicată, dând impresia că legătura e cam proastă. „Da, da, continuă, cu convingere, prost, ăsta-i cuvântul, să moară mama, săraca, dac-ar vedea, da io zic să-i lăsăm să vorbească și să stăm cu fereală, c-asta e o boală care se ia, ca râia...” - Ce faci? se întoarse Pârnaie, uitându- se la el cum se aprinde, vorbind și însoțind cu mișcări largi ale brațului. - Iaca, vorbesc la telefon. Ce treabă ai tu? - Cu cine
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ușa subiectivității sale, a o invada din tainice, înspăimîntătoare, incomensurabile imensități. Stihiile istoriei care frisonează actualitatea vădesc o barbarie venind din infinit: "îngenunchiați pe/ două dale de piatră de rîu în/ dreptul scaunului la/ care te închini și azi cu fereală și te rogi: apără Doamne și/ păzește. îngenunchiați la// strigătul soldaților care au/ asigurat dintotdeauna libertatea noastră în fața/ unui pahar cu vin, îngenunchiați/ la zgomotul/ produs de diferitele instrumente de tortură, emisie/ galactică. Spectacol,/ în sine, al degradării și ororii
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
în cînd îndreaptă cu ciocanul cîte un cui rebel ieșit în afara cu floarea ruginita de ploi, de zăpadă; așa dar, el își va petrece ultimii ani privind nemișcat de pe banca să lumea, oamenii care-l salută din mers, desi cu fereala, știind care era cazul lui, - salutînd, așa, pe furiș, la repezeala, putin aplecat, să nu fi fost văzut de vreun ochi rău, că erau mulți ochi din aceștia; salutînd deci să trăiești moș sau bade, după vîrsta, și să fii
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
treptele unde se adăpostise Hamilcar, o voce de femeie se auzi În noapte. Oare Hamilcar al nostru ce-o face? Recunoscu glasul femeii stăpânului său. Se bucură. De două zile Îi căuta, iar acum Îi aflase. Ieși de sub trepte cu fereală, Întră pe ușa de la intrare În bloc și Începu să zgârie ușa de unde mirosuri cunoscute Îi aduceau aminte de stăpân. Ușa se deschise, iar În pragul ei apăru cu o lumânare În mână el, bărbatul și stăpânul casei. Oare mă
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
moș Pâcule. Așa că m-am ținut de făgăduială și în sara asta ai să mănânci plăcinte pe săturate - i-a răspuns Măriuța, râzând așa cum n-a mai făcut-o de ceva vreme... Hliboceanu a întors capul spre ea, dar cu fereală parcă. De când Pâcu i-a spus să se liniștească, pentru că nu face bine ceea ce face, lui Hliboceanu i se năzărea că toți ochii sunt îndreptați spre el. Cât despre Costache, i se părea că acesta îl urmărește pas cu pas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul de când au început să mănânce și până la terminarea vinului din ulcele, nu s-a auzit o vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către ușa odăiței unde zăcea Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de Diego Alatriste și, cu o mișcare a bărbiei, Îi arătă doi indivizi care se țineau la distanță, În mulțime. — Te urmăresc pe dumneata, căpitane? Întrebă Încet, dând impresia că vorbea de cu totul altceva. Sau pe mine? Alatriste, cu fereală, aruncă o iute ocheadă spre perechea aceea. Păreau a fi potere, sau spadasini năimiți. Simțindu-se observați, se Întoarseră pe jumătate, fără grabă. — Aș zice că pe mine, don Francisco. Dar cu domnia voastră și cu versurile domniei voastre, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ar duce să muncească, vor să cîștige la loterie! Bagă ea de seamă că nu intru în duet cu remarcile ei critice și-mi pune o întrebare de control: Tu joci la loto? Recunosc că da, fără nici un fel de fereală. Bietei fete - vorba vine, spre 30 de ani cu mai multe logodne ratate - nu-i pică bine răspunsul meu. Și-mi pune o întrebare extraordinar de interesantă. „Dar nu-ți dai seama că dacă ai avea ghinionul să cîștigi, s-
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
nu fi îngropată de vie, motiv pentru care conjura pe toți să n-o înmormînteze înainte de cele trei zile rituale. Apoi se ruga ca groparii să nu arunce pământul repede, să n-o sperie, să-l presare mărunțel și cu fereală, ca nu cumva să se rupă capacul sicriului. Luase toate dispozițiile să i se facă parastasele la soroc, temîndu-se că, fără aceste formalități, ar întîmpina mari mizerii pe lumea cealaltă. Avea nevoie de documente de călătorie în cer. Hagienuș, își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sovietici, nici lozincile cu Stalin și poporul rus Libertate ne-au adus sau noul imn al țării cu Înfrățit va fi veșnic al nostru popor Cu poporul sovietic eliberator nu le schimbaseră convingerea, și o spuneau mereu, chiar dacă uneori cu fereală: "Nemții, dom'le, cum era ei, era oameni de treabă. Da' să te ferească Dumnezeu de urgia rusului..." Un ofițer german (Maria-și amintea că-l chema Klaus) fusese încartiruit o vreme în gospodăria Badislavilor. Stătea în odaia de dincolo de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]