183 matches
-
de fapt, fusese obligat prin lege - să ne dea un camion pentru transport. Șofer era unul, Oaie, un om cu ciudățenii: de câte ori se apropia din sens opus vreun vehicul, el Își trăgea curul așa, spre dreapta, ca să fie mai la fereală În caz de ciocnire. Directorul urcase În cabină, lângă fricos. Noi, ceilalți, ne cățăraserăm În spate, că era timp frumos, iar Oaie mergea așa de Încet, Încât vântul produs de viteza lui nu ne-ar fi pus nicidecum sănătatea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum să-l bat?” „Bou e tac’-tu că te-a făcut, prostovane! Ia zi, de cine te-ai ferit de-ai rostogolit mașina? Te-oi fi speriat de vreun iepure și ai fugit de volan ca să te pui la fereală?” Oaie, furios, trăgea picioare În obloanele de lemn, Îl Înjura de mă-sa pe Hristu și-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În paie, se interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi fost mai desfătător pentru ei să meargă la zbor, și nu la circ. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, fusese și el de aceeași părere. Numai că nu știuse de obiceiul cu Înjuratul În timpul plutirii cu parașuta. Degeaba pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o singură caramea, a omorât trei ciute, că după ce le altoia cu ciocanu’, le-o scotea din bot, ca să nu facă risipă.” Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii. Aceștia, Însă, auziseră răstelile Înăbușite ale Directorului și zăngăitul, În câteva rânduri, al legăturii de chei. Mititelu se Întorsese Înnegurat și cu lacrimi În ochi. Nu voise cu nici un chip să spună celorlalți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață! O să fie vai de steaua ta! O să ajungi să cerșești, o să crăpi de foame și de mizerie! Ieși imediat, prostul planetei, boule ce ești, tâmpitule fără demnitate, ce stai acolo la fereală ca un limbric pe maț? Parazitule, vino imediat și pune mâna pe muncă!». Ai avut, ce-i drept, tăria de caracter de a nu-i da ascultare și ai rămas demn, În mijlocul canalului, plin de lipitori, dar cu spinarea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Întors, bate de zor potecile bisericii, că nu mai au loc babele de el să-și facă mătăniile și să pupe mâna părintelui. Deși câte unul dintre părinții fetelor care luaseră de la el lecții private Îi mai trage, cu fereală - ca să nu afle lumea că fusese făcut de rușine - câte o mamă de bătaie, conflictul Începe să fie uitat, iar nărăvitul capătă În ochii multora imagine de om cinstit, cuvios și la locul lui, care a greșit cândva, o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
--Părinte, stai liniștit. Eu am să sap o bucată, am să culeg cartofii și am să-i duc unde trebuie, iar sfinția ta să-i alegi pe cei buni de pus pentru iarnă. Călugărul a privit la mine cu oarecare fereală și a dat din cap într-un anume fel. Îi citeam pe față vorbele nerostite: “Uite ce zile am ajuns” și “Mulțumesc, dragule!” Și-a adus un scăunel lângă grămada de cartofi cărați de mine pe marginea gropii și până
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mănâncăăă!” unduia prin frunzișul des al sălciilor... Am înaintat încet, să nu-l tulbur pe cântăreț... Când bătrânul a dat cu ochii de mine, o frântură de melodie a rămas să plutească în văzduh, în timp ce el mă pivea cu oarecare fereală... M-am prefăcut nepăsător. Vorba ceea: „Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”... M-am așezat cuminte la locul meu și am cătat în jur... Într-o vârșă se zbăteau o mulțime de chitici... Călugărul a tăcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
loc, în buzunar, porcăria aia! făcu Rafael. S-ar fi cuvenit totuși să facă pe furiosul: ia vezi, nu te-ntinde cu mine dacă nu vrei să te arunc în gârlă! 10. În turele de zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum Înainte, Îngăduit; a nu bea vin era un semn clar al lipsei de credință. Când acestea fură rostite, relatează un istoric persan din epocă, adunarea se puse pe cântat din harpă și din flaut, și pe băut vin fără fereală, chiar pe treptele podiumului. Reacție excesivă, pe măsura exagerării practicate de Hasan Sabbah În numele Legii coranice. În curând, succesorii Mântuitorului se vor strădui să-i domolească ardoarea mesianică, dar Alamutul n-avea să mai fie niciodată acel rezervor de martiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
seamă că făcea semne, deși eu nu eram pe balcon și atunci mi-am zis că înghițisem destul. M-am târât afară în patru labe - imaginați-vă, o femeie la anii mei - iar de la marginea balconului m-am uitat cu fereală în sus și ce mi-a fost dat să văd? Deci, domnule Teodorescu, ce mi-a fost dat să văd?» Ce v-a fost dat să vedeți, doamna Ianu?» «Am văzut-o pe ipocrita asta care locuiește cu un etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
niște mașini de-alea cum avea atunci miliția. S-a-ntors doar unu’, după cinci ani. Era galbîn ca pămîntul ăla de cimitir. L-au omorît plămînii după doi ani. Și mai povestea uneori femeia lui p’in sat, așa mai cu fereală, că ce-a văzut bărbatu-su pe unde-a fost deținut. Că de nu mureau de bătaie și muncă, mureau de foame. Hă-hă-hă, mai cu fereală, de-a aflat toată lumea! Că se ducea vorba. Povestea tata poveștile ăștilea, ne spunea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi ani. Și mai povestea uneori femeia lui p’in sat, așa mai cu fereală, că ce-a văzut bărbatu-su pe unde-a fost deținut. Că de nu mureau de bătaie și muncă, mureau de foame. Hă-hă-hă, mai cu fereală, de-a aflat toată lumea! Că se ducea vorba. Povestea tata poveștile ăștilea, ne spunea că ce le face comuniștii la oameni nu face nici dracu’ la păcătoși. Hă-hă-hă! — Păi și-atunci...? Să nu fure? Fu-tu-le casa-n cur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
știe? Bănuiala noastră nu a fost fără temei. Câțiva nemți au intrat în ogradă și apoi în casă. Restul au plecat mai departe. După ce au cercetat casa, doi dintre nemți au venit să vadă grajdul. Au intrat, au privit cu fereală în dreapta și în stânga, apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cum un popă bătrân de când lumea dă târcoale mereu curții noastre domnești. Știe careva dintre voi ce caută acest popă? Apoi, măria ta, am cam oblicit eu ce caută popa Ioil - că așa îl cheamă - a vorbit logofătul cu oarecare fereală. Ce caută popa, logofete? Ce ai oblicit? a întrebat vodă dând semne de nerăbdare. Vrea să ajungă în fața măriei tale și a divanului. Spune că el...Nici nu știu cum să grăiesc, măria ta, pentru că mie mi se pare puțin cam... anapoda
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce v-am poruncit. A patra zi - după cum a hotărât - Ștefan vodă a intrat cam vijelios în sala tronului, unde îl așteptau marii boieri. Bine v-am găsit! Să trăiești, măria ta! au răspuns boierii într-un glas, cătând cu fereală la chipul lui vodă, pentru a vedea cam ce făină se macină la moară... Nu le-a fost greu să bage de seamă că domnul este hotărât să nu lase lucrurile nelămurite în ce îl privește pe popa Ioil. Vreau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o anchetau pentru droguri. Cu siguranță era o înscenare - orice puteai spune despre orfană: că fusese o prostituată a Islamului, că avusese un frate tudeh, dar nu o afacere cu stupefiante. Șeful proiectului din AIOC i-a transmis cu multă fereală, când Omar ajunsese la Teheran, că Nooshin atârnase sub pod o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Fii liniștit, fac ce mi-a spus Cracco. În spatele meu oștenii longobarzi își scoseseră deja săbiile să mă apere. Le-am ordonat să rămână unde se aflau și să nu facă nimic, indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Cu mare fereală, l-am urmat pe preot, după ce-mi ascunsesem la piept privilegiul dat mie de Heraclion din Bizanț. M-a condus într-o sală luminată de zeci de lămpi care atârnau din tavan și iată-mă față-n față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al celor care au tras prea mult la măsea. Și pricepu ce se Întîmplase cu cartea lui. - Ei, scriitorule! Tu trebuie să știi ce vrea să Însemne asta! Avea vocea cleioasă, duhnea a alcool. Ryan Își reprimă o mișcare de fereală. - Ce vrea să Însemne ce? - Un pescăruș care vine să-și dea duhul Într-un văl de mireasă, tu cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O banderolă roșie semnala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rășchirate. Râzând ca un prost, i-am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aia. Da de aialantă? Mai fugise și Tomnea ăla și Goncea pusese de răsturnase orașul. Aici nea Trandafir a fost ochei. Jos pălăria, m-a deșteptat. Mi-a zis: „Bă, Gentimire, ai grijă ce discuți cu ăștia, ține-i la fereală. Mai spui și tu că o păți, că vedeți, că nu știu. Fă-te că pricepi greu, că-ți fluieră trenul lângă ureche, dă-o scăldată, dar nu spune niciodată ceva expré anume, că nici nu știi după aia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai ales cum a fost la noi, cu transmisie la televizor de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ori de când l-am arestat ultima dată. — A Încercat să vă atace cu foarfecele atunci, nu-i așa, domnule? Întrebă Rossi. — Ei bine, n-a prea dat pe-afară de bunătate, iar Peppino a fost acolo s-o oprească. Zâmbi fără fereală amintindu-și asta, cu siguranță unul dintre cele mai absurde momente ale carierei sale. — Pe deasupra, nu erau decât niște foarfece de surfilat. — E-o mare panaramă signora Concetta. — Chiar așa, fu de acord Brunetti. Și pune pe cineva s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]