464 matches
-
sfârșit, tânăra domniță Ruxăndrița coborî din așternut și începu să se îmbrace c-o lenevie studiată, prilejuindu-i bătrânului Vodă care-o privea pe sub gene câteva amare meditațiuni pe motivul „ubi sunt”. Apoi Ruxăndrița scoase de sub pat o ladă mare, ferecată și porni să îngrămădească în ea rochii, postavuri, șiace, cearceafurile de pe pat, odicoloane, văpsele, bijuterii, cupe, sfeșnicele din cameră. — Ce faci, dragă? - zise Vodă uimit. — Ce să fac? - răspunse Ruxăndrița. Iaca adun, că doară n-o să plecăm cu mâna goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voia. Era timp mai mult decât suficient, singura necunoscută fiind momentul când, efectiv, aveau să prindă animalul acela fantastic, iar după ce văzuse în curte, se părea că nu mai avea mult de așteptat. Urmase încă o noapte petrecută în spatele ușilor ferecate. Duseseră capcana sus, în împrejmuirea de lângă Râpa Dracului. Drumul nu fusese ușor și durase chiar mai mult decât estimase mercenarul șef. Era cât pe ce să îi surprindă noaptea pe munte. Abia reușiseră să ajungă acolo când înserarea începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth-Swanson să-l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care-l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să-i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngînase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fuga trăsurii ce ne duce, C-un sac de somn pe capră: ghebosul vizitiu. În limba țării tale mă necăjeam a spune Că ești supremul bine, înaltul meu regat, Că nu cuprinde altă dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apoi prin Renaștere, unde frunzele încep să acopere „adamic” penisul, bărbatul a fost reprezentat ca un atlet cu sexul estompat și cu cap de Adonis. Femeia apare artistic mai târziu, expunându-și sânii, brațele, coapsele, fesele, tălpile, cu vulva mereu „ferecată” și aproape fără pilozitate genitală. În schimb, părul îi evocă sexualitatea („semn secundar”), ca și privirea directă sau zâmbetul seducător. „Frumusețea” și „farmecul”, estetica și erotica derivă din obiectul artistic sexualizat. Nu este decât o chestiune de camuflare a părților
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
-mpușcă generalii Și-și dau viața pentru ele. Zâne bune, zâne crude, Și iubite neiubite... Noaptea spiritelor lude De fecioare neursite, De frigide paparude Când se vând pentru ispite Pustnici, regi, cristoși și iude. Zâne bune, zâne acre Libere sau ferecate... Noaptea patimilor sacre Și a sacrelor păcate Pentru văduve și soacre Când nu-s iaduri ferecate Pentru piazele din lacre. Zâne bune, zâne scorpii, Îndulcite, nărăvașe... Noaptea farmecelor gropii Cărnii dulci de sub cămașe În sudori prin porii proprii Când în
SÂNZIENE ŞI RUSALII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363867_a_365196]
-
spiritelor lude De fecioare neursite, De frigide paparude Când se vând pentru ispite Pustnici, regi, cristoși și iude. Zâne bune, zâne acre Libere sau ferecate... Noaptea patimilor sacre Și a sacrelor păcate Pentru văduve și soacre Când nu-s iaduri ferecate Pentru piazele din lacre. Zâne bune, zâne scorpii, Îndulcite, nărăvașe... Noaptea farmecelor gropii Cărnii dulci de sub cămașe În sudori prin porii proprii Când în pofte pătimașe Își pierd mințile toți popii. Referință Bibliografică: Sânziene și rusalii... Romeo Tarhon : Confluențe Literare
SÂNZIENE ŞI RUSALII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363867_a_365196]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TÂRZIU Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Eu nu am glas să te mai strig, limba îmi este de dinți ferecată, pân’ la tine șapte câmpii zac în frig, șapte straturi au crescut de zăpadă. Eu nu mai am glas de mult. Cuvintele mi s-au prăvălit moi în barbă, uite, în urma mea ochiul, dintele cresc mai frumoși în bulbii de
TÂRZIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363395_a_364724]
-
ascuns pe fila de calendar târzie Scăldat în frumusețe sub braț de Dumnezeu, Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburind Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în decoruri albe ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Așează nemurirea în sufletul măicuței. PAULA DIANA HANDRA Referință Bibliografică: SUFLET DE COLINDĂTOR
SUFLET DE COLINDĂTOR de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362301_a_363630]
-
mugete de vite, Maria naște Pruncul, pe Isus, Pe-un braț de paie vechi, mucegăite, Cu dragoste de mamă a fost pus. O, Betleeme, Cas-a Pâinii, iată, Ai fost ales locaș, pentru Cel Sfânt, Dar poarta ai ținut-o ferecată, Căci n-ai crezut ce scrie în Cuvânt. Așa s-a împlinit ce-au spus prorocii... Dumnezeu tare, Sfetnic, Minunat, Părinte-al veșniciei, Domn al păcii, Umil în lumea noastră a intrat. Pe al Său umăr a purtat domnia Și
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
ascuns pe fila de calendar târzie Scăldat în frumusețe sub braț de Dumnezeu, Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburind Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în decoruri albe ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Așează nemurirea în sufletul măicuței. PAULA DIANA HANDRA ... Citește mai mult SUFLET DE
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
cules mereu -Rămas ascuns pe fila de calendar târzieScăldat în frumusețe sub braț de Dumnezeu,Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie.Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburindCoruri de îngeri veseli ce preamăresc minuneaîn taine ferecată și-ncep să te colind.Și în decoruri albe ecou sublim răsunăDin plânsetul de cetini și zâmbetul fetițeiColind cu toată ființa când picuri de luminăAșează nemurirea în sufletul măicuței.PAULA DIANA HANDRA... XI. TE-AȘTEPT CU DRAG, IUBITE!, de Paula
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
tremură trupul în tristul amurg.// Deodată potopul din jur se oprește/ Dar stau nemișcată timid-așteptând/ O rază de soare s-apară râzând/ Căci ploaia din mine căldură-și dorește.// Speranțe de bine-mpletesc în cununi/ Și doruri aștern în tăceri ferecate/ Cărări de lumină râvnesc, din păcate,/ În liniști se-ascund blestemate furtuni...” (Ploaia, Săcuieu, 7 august 2010). Un oarecare fior de revoltă socială răzbate din poemul „Sufletul nostru nu-i de răstignit” dar totul e de un bun simț proverbial
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Să fi român..e o menire sfântă, Nu-i doar un gând ce te încântă, Nu-i vorbă-n vânt, sau searbădă, Nu e simțire fadă ce doar treacătă..! Să fi român.. viață așa încercată, Unde nu-i nicio simțire ferecată.. Toate sunt vechi de la străbuni, Î’s mii emoții române să le aduni! Să fi român..nu-i deloc o joacă, Să fugi de greu s-ajungi-n cloaca Ce-ar fi mai ușoară și-așa facilă, Dar, te-ar duce pe
SĂ FI ROMÂN.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368067_a_369396]
-
celeilalte emisfere La multe mii de ani Mai târziu și care Se săpunesc cu pasta Verde de chihlimbar Culeasă din scorburi răscoapte De pini și sequoia Niagara - trâmbițând Adunarea duhurilor plutitoare De pe luciul lacurilor Superior Michican, Hudson și Erie Ce ferecat-au încrâncenarea “Pieilor roșii” în fața răutății “Feței palide” a omului alb În ochi de apă Și de veac sângerii Niagara, locul tihnei Celei de pe urmă Și a ofrandei de sudoare Într-o competiție acerbă A industriei nord-americane Cu centrele dimprejurul
NIAGARA (POEM ÎN PROZĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367306_a_368635]
-
stăruiești cu astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca peste ani să-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
ruină și mormânt Prăpăd au făcut inimi speriate Ajută-ne că am sărăcit foarte Izbăvește și curățește pe noi Scoate-ne din acest blestemat război Să nu ne ducă păgânii în moarte Răzbunarea sângelui vărsat de neam În fața Ta cei ferecați suspină Pe fiii celor morți ruga-i alină Lauda Ta vom vesti din neam în neam Poporul oile pășunii Tale Mărturisi-ne-vom pe orice cale PSALMUL 79 Cel ce vrea pe Israel ia aminte Cel ce șezi pe Heruvimi
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
Dr. Ștefan C. Pop Secretar prezident Tot în ziarul Românul din Arad, nr. 17 / 1918, în articolul Golgota, întâlnim aceste zguduitoare cuvinte: Batjocoriți am fost și scuipați, defăimați, căci n-aveau ochi să ne vadă. Și ne-au prins și ferecat, ne-au închis și judecat, căci drept n-aveam să ne plângem. Când ceream apă, ne dădeau oțet, când ceream aer nu ne încăpeau temnițele, iar când ceream lumină, astupau și cea din urmă ferăstruie, căci cutezam să cerem. Trupurile
ARAD-ALBA IULIA-1918 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367255_a_368584]
-
tău Orbecăind , năuc , în întuneric Dar iar te-mpiedici de ce-i rău Și cazi în hăul luciferic ! Sunt obosită ! Asta-i tot ! Aș vrea să caut vieții antidot . Dar mă izbesc de-un zid de piatră, De mine-n lanțuri ferecata! Aș vrea să pot să rup acea strânsoare Să mă înalt din nou spre al meu soare Dar lantu-i greu , mă ține la pământ Ploi mă lovesc , si ger și vânt . Cuvintele ce le șoptesc sunt pale Sunt ape reci
UN JOC MESCHIN de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368641_a_369970]
-
am săturat de himere, inima mea a obosit prea plecată în rugi și durere pentr-un zâmbet coclit... Nu mai plec, vreau să trec în cuvinte, creanga-mi să scuture dor de iubire fierbinte. Prea mult am plecat pe la porți ferecate, mi-e sete de vis, de iubire, de vioara ce cântă pe struna-i subțire doruri curate. Prinde-mi inima, iubito, și fă-o cântec de floare, fii tu lăuta și-arcușul cu care să cânt lumile noastre solare Voi
PRINDE-MI MÂNA de LEONID IACOB în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364729_a_366058]
-
logică mai acătării, mă trezii față în față cu un chip care nu-și izgonise frumusețea, timpul parcă o conserva înnobilând-o, ridurile și suferința interioară refuzau să se arate, erau strunite și păstrate într-un sipet daurit, tainic, bine ferecat. O întrebare țâșnise, mi se păruse mie, nemilos, iar conținutul ei descurajant, ca o avertizare nedevoalată: „Băiete, te-a văzut cineva intrând încoace? „ ... ”!!! Auzisem, dar credeam că nu mi se adresase mie. Încă insistam în stabilirea detaliilor, nu mă dezmeticisem
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
ridică pereți de himeră țurțuri conturează tapetul luna vibrează peste case spartane răscoală de fulgi, de suflete pierdute intră și ies din case albastre la galop, persoane apretate pe ață, oarbe cu mâini efemere, fantome electrice măscărici adormiti în lumi ferecate Iarna II Albul mărșăluiește în bătătura cea veche zăpada se sfărâmă în himere de plumb voci se fac auzite în foișoare și ziduri la banchetul fantastic țurțuri atârn-apretați la Poarta de la Răsărit în Turnul de Veghe turniruri de sărbători la
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
-n minute Și pâcla înghițea orizontul El le îngrijea tinerețea fărâ bătrânețe Dintr-un hotel indiferent din Eureka. Visul al unsprezecelea: Julia May în iatac Stol de vise-i zboară peste casă Casa ei fără ferestre Casa ei cu uși ferecate Casa ei, la răscruce de drumuri Între paranteze de timp Stol de tăceri îi trece peste casă. În întuneric lipitori Iau cu asalt dușumele Meșterite din lemn plutitor Și coajă de ouă stricate Pașii lui tăbăcesc scândurile. În iatacul cu
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
îi trece peste casă. În întuneric lipitori Iau cu asalt dușumele Meșterite din lemn plutitor Și coajă de ouă stricate Pașii lui tăbăcesc scândurile. În iatacul cu pian și divan Chei sâcâie zgomote Să prindă-n ghiare absolutul Între pereții ferecați. Visul al doisprezecelea: Fotografia Documentu-i sosise cu poșta-n toamna trecută - Silueta-n pantaloni bufanți și cizme din piele de bou a cărei fermă moștenită coboară colina muiată în orzuri În depărtare zgomot de camioane Utilaje pornite să strivească confuzia
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]