361 matches
-
Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului. Soarele se cățăra acum undeva peste clădiri începând să-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de dușumea. Între ferestruică și podea, oblic în jos, se formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roșu, oranj, galben, verde... Benzile alternau din ce în ce mai distincte. Soarele i se înfățișa acum în totalitate
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roșu, oranj, galben, verde... Benzile alternau din ce în ce mai distincte. Soarele i se înfățișa acum în totalitate, ca un disc orbitor, în centrul ferestruicii. Un culoar de lumină albastră se desfășura static... La picioarele lui, dușumeaua își pierduse consistența. Îi era teamă, se lupta cu sine, nu era hotărât... Și, fiindcă dintotdeauna fusese un om reținut și precaut, s-a expus... Referință Bibliografică: Mozaic
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
două capete de copii. De speriat ce eram, mi s-a părut că aveau coarne și că erau pline de păr. - Ce faceți, dom’ profesor, v-ați speriat? zise unul dintre copii. Noi venim aici în fiecare zi, intrăm pe ferestruica din spate. - Jos sunt oase multe și glăvățâni de oameni morți. Mi-a zis bunicu’ că aici a fost gropnița din timpul războiului, a adăugat celălalt. I-am recunoscut și mi-a mai trecut groaza ce mă cuprinsese. Erau niște
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
Pavel și Mihai Mitucă. Mi-au arătat și niște cartușe găsite în subsolul clădirii, rugându-mă să le duc eu la Miliție. Așa am și făcut, erau vreo două cutii pline. Am astupat bine chepengul ce ducea în gropniță, precum și ferestruica, păzind astfel obiectele valoroase, de patrimoniu, strânse cu grijă, timp de peste trei decenii de preoții Ion Radomirescu și Grigore Venescu, ultimul ferindu-le mulți ani, ascunzându-le de furia comunistă. Cele două muzee au devenit în curând ținta vizitatorilor din
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
sale soții. În sala de așteptare a gării nu părea să se fi schimbat ceva. Stăruia aceeași lumină difuză, același miros greu de mahorcă, până și mantaua de ceferist, trântită pe bancheta de la intrare, rămăsese la locul său. Pe neașteptate, ferestruica unuia din ghișeele pentru vânzarea biletelor se luminase. În dreptul ei se conturase brusc silueta unei femei. Nu mă îndoiam că este ea. Se apropiase de mine cu bucuria unei îndrăgostite care-și revede iubitul după o îndelungată absență. Ce bine
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
văd, se amărâse Berni, oprindu-se des și scoțând precipitat aburi pe nări. Lasă, că se vor întoarce poate lucrurile, îl liniștise, ceva - ceva se mișcă în lumea asta, că, uite, rusu' ăla cu pată în frunte o deschis o ferestruică, sau cum mama naibii îi zic, către libertate. Te pomenești că m-oi sătura de stat până la urmă pe unde mă duc și oi veni să îmbătrânim aici împreună, mai adăugase pe un ton vesel. Ținea minte că, după ultimele
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
evidență îngrijorare pe chip. -De ce trebuie să îi așteptăm chiar aici,tata? Nu era mai bine în birou? -Termină,Tom.Daca mă faci de râs de față cu inspectorul aici te inchid.Sa vedem atunci cum e! Privind pe ferestruica îngustă,îi văzu pe cei doi apropiindu-se.Tom se așeza pe scaunul de lângă victima,degajat de parcă ar fi dormit între timp. -Sper că nu ne-ați așteptat mult,domnilor.Dumnealui este inspectorul Arthur.A venit să ne ajute să
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
când închisoarea e liberă, neavând vreun arestat, doar nu trebuie amestecați alții în afacerea noastră. Când închisoarea e goală, ușa de la intrarea în biroul șerifului stă deschisă, doar pe căldura asta e bun ceva curent între ușa de la intrare și ferestruica închisorii. - Și cum ajung la închisoare. - O să-ți spun imediat. - Și acolo ce fac? - Mă aștepți pe mine. Voi veni în plină noapte, împușc paznicul, tu deschizi ușa cu gratii și apoi atacăm amândoi o cămăruță secretă din acel birou
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
ești în stare de asta? - Sunt. Dar cum găsim ușa secretă? - Păi tocmai acesta e rolul tău în închisoare: să te uiți discret când vine omul băncii și să vezi unde e această ușă. Și când ai aflat, arunci pe ferestruică un ghemotoc de hârtie, că acolo poți citi ziare, iar eu intru în acea noapte după ce arunci ghemotocul. Dacă omul băncii nu vine o zi, două, înduri acolo până vine, nu avem ce face altfel. - Dar cum deschidem seiful? - Asta
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
Necazul era că bandiții nu știau de această modificare în program, iar omul lor din închisoare nu-i putea anunța. Și mai era un necaz: nu apărea omul de la bancă..., deși câte unul din bandiți își tot făcea drum pe la ferestruica închisorii căutând ghemotocul de hârtie... Iar dacă nu știau unde e ușa secretă, degeaba se duceau acolo!... Da, însă omul lor stătea închis, mă rog, pe drept, doar făcuse scandal, distrusese bunuri și-l lovise pe șerif... Afacerea s-a
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
scandal, distrusese bunuri și-l lovise pe șerif... Afacerea s-a lungit o săptămână, cel de la bancă tot nu venea, iar ceilalți căutau ghemotocul de hârtie. Iată însă că un altul din închisoare a aruncat un ghemotoc de hârtie pe ferestruică, așa, de amuzament, însă omul de pază a dat alarma, iar noaptea au năvălit cei din bandă. N-au apucat să-l împuște pe șerif, acesta fiind mai rapid și împușcând doi din bandă. Cel închis a deschis ușa, au
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
mai întunecate încăperi din turn. Cândva, în acel loc erau închiși trădătorii de neam osândiți la moarte. Străjerii observară că de fiecare dată la miezul nopții o umbră hidoasă trece prin poartă, se cațără pe ziduri și dispare printr-o ferestruică în turn. Cei ce o zăriră amuțiră până spre ceasurile dimineții când, după cel de-al patrulea cântat de cocoș, umbra misterioasă se retrăgea pe unde venise. În a treia noapte, spre revărsatul zorilor, un nechezat straniu se aude la
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Mă ofer să scanez și eu una. Sunt 132 de ouă pe o sită, un ou are circa 65 de grame, cu totul sita are vreo nouă kilograme. Mă opintesc în ea și abia reușesc să o disloc din raft. Ferestruica de control e un portal spre lumea nouă: în stivele de lăzi din grilaj de plastic alb, printre ouă câte‑un pui se clatină etilic, încearcă să se ridice sprijinindu‑se de coajă, lipicios și străveziu. După trei zile în
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
grele se aude piuit, pionieri care le dau și celorlalți semnalul. Înăuntru e întuneric și oamenii aprind lumina doar dacă e musai, fiindcă puii s-ar îngrămădi spre ea. Acum fac o concesie, câteva minute de lumină, până sună alarma. Ferestruica de control e un portal spre lumea nouă: în stivele de lăzi din grilaj de plastic alb, printre ouă câte‑un pui se clatină etilic, încearcă să se ridice sprijinindu‑se de coajă, lipicios și străveziu. După trei zile în
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
-nțelese nici el rostul gândului, dar îl slobozi fără să mai chinuie ăl cap... Ce-ți este și cu foamea?! Naște-nchipuiri! Ajuns la casa fetei, fu mirat cât de mică era. N-avea-mprejmuire. Zidurile cernite păreau ca date cu cenușă, ferestruicile, fără sticle... Și tot așa... Ce-nseamnă casa fără om! Lipsește mâna de bărbat! rumegă în cap firoscos. De, nu era el cruce de voinic?! În coasta casei află coșarca pomenită, adevărată vedenie de basm! Înaltă cât statul de om
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
altoit în prmul rând noțiunile morale de bine și rău, de bunătate, cinste și onoare. De când o țin minte pe mama ovăd cu furca de torsîn brâu și cu o carte de povești s-au de poezii pe genunchi lângă ferestruica cuptorului din care ne citea poveștile lui Ion Creangă (pe lângă mine mai ascultau două surioare,mai mici: Alexandra și Raisa)s-au din poeziiile clasicilor români moldoveni Mihai Eminescu, Alexandru Donici,chiar și străini... Mi-aduc aminte, că la o
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
răbdători și cuminți șase persoane ce se înfruptau din ciorba aburindă de fasole, în străchini mari de lut și din turtele calde ce alcătuiau un prânz dumnezeiesc! Câte un căpșor curios și îndrăzneț se ițea din când în când prin ferestruica strâmtă a ușii, zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți pe scaunele lor, îndemnați sever de autoritarul lor bunic să-și vadă fiecare de strachina lui. Aparițiile drăgălașe ale iezilor, stârneau chicoteli înfundate și zâmbete duioase
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
mărgelele. Numai că era atât de întuneric în poiată, încât nu se vedea nimic, iar cocoșul știa lucrul acesta. Și povestea s-ar fi repetat la nesfârșit. Numai că, într-o seară, curcanului îi veni ideea să se culce lângă ferestruica poieții. Trezit, ca de obicei, de cântecul cocoșului, la miezul nopții, curcanul, până să adoarmă din nou, trase cu ochiul pe ferestruică să-și mai omoare timpul. Abia atunci, pentru prima dată în viață, cunoscu splendoarea nopții, cu foșnetul molcom
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
ar fi repetat la nesfârșit. Numai că, într-o seară, curcanului îi veni ideea să se culce lângă ferestruica poieții. Trezit, ca de obicei, de cântecul cocoșului, la miezul nopții, curcanul, până să adoarmă din nou, trase cu ochiul pe ferestruică să-și mai omoare timpul. Abia atunci, pentru prima dată în viață, cunoscu splendoarea nopții, cu foșnetul molcom al frunzelor, cu cântecul păsărilor de noapte și al greierilor, cu vocile brotacilor, cu suspinele oilor, cu tăcerea lunii și alte și
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
viață, cunoscu splendoarea nopții, cu foșnetul molcom al frunzelor, cu cântecul păsărilor de noapte și al greierilor, cu vocile brotacilor, cu suspinele oilor, cu tăcerea lunii și alte și multe frumuseți. Și, din noaptea aceea, curcanul se culcă numai la ferestruică, iar la miezul nopții, când cocoșul îl trezea cu cântecul său, nu-i mai spunea cuvinte urâte. „Uite”, se gândi curcanul, „el ne trezește să cunoaștem frumusețile nopții, iar noi îl mai și certăm”. Și pe zi ce trecea, curcanul
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
evreu ucrainean fugar. - Nu se face nici o deosebire în ce privește gradul de cultură. Toți vor munci. Evreul este evreu! Ați înțeles? Ne întoarse spatele și părăsi țarcul. După plecarea sa, Anișoara îmi atrase atenția asupra câtorva capete care se iviseră la ferestruicile grajdului. În acel moment o santinelă deschise poarta către grajd. O priveliște sinistră: în prag apărură umbre de ființe omenești, îmbrăcate în zdrențe. Camarazii noștri. Am aflat că erau evrei ucraineni din Teplik și Uman, aduși în acest lagăr cam
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
ridicară retrăgându-se cu spatele. EXT. / BORDEI / NOAPTE De bordei se apropie o siluetă într-o mantie neagră. Se oprește și bate cu pumnul de câteva ori în ușă. INT. / CAMERĂ BORDEI / NOAPTE La razele lunii ce pătrund printr-o ferestruică în singura încăpere a bordeiului se vede o mogâldeață care se ridică speriată din pat. BABA:(în șoaptă) Aoleu, bărbate, cine o fi la miezul nopții? Bătrânul sare speriat în picioare. MOȘUL: (în șoaptă) Dacă-s părinții băiatului?... Ne omoară
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
orizont. De acolo, de sus, își lăsă privirile în voie, în zare, pe deasupra pădurii de foioase. Admiră cu plăcere și satisfacție această priveliște minunată. Treptat își reveni din halucinație. Se retrase și se deplasă în partea opusă, unde era altă ferestruică. Spre surprinderea sa privirile i se opriră pe peretele abrupt al muntelui ce se ridica impunător. „Oare nu-i îngropată vreo comoară între aceste ziduri de peste un metru grosime?” Cu palmele pipăie pietrele, iar unde acestea se mișcau, trase de
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir I Trofeul În Munții Sălbatici era o colibă construită din trunchiuri de copaci și nuiele. Coliba avea o singură încăpere cu o ușă îngustă că abia puteai să intri pe ea și-o ferestruică prin care abia pătrundea lumina zilei în încăpere; astfel că, în colibă era veșnic întuneric. Stăpânul colibei era un om cărunt, scund de statură; era un om singuratic, retras în coliba sa, în munți, încă din anii tinereții. Aproape că
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
aflat într-un sat nu prea depărtat, Roxette plângea zi și noapte, speriată de soarta ei. Zilele treceau cumplit de greu. Nici hrana care i se aducea nu-i tihnea, și îi era cumplit de sete. Privea mereu afară prin ferestruica murdară și cu pânze de păianjeni atârnând în jos, aflată tocmai în vârful turnului. Era disperată, căci nu știa dacă va mai scăpa de-acolo. Dar iată, vede prin geam un semn alb ce apare în zare, de peste copacii unui
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]