140 matches
-
a fost tocmai opusul unui astfel de gest și cei trei autori ai lui, Călin-Andrei Mihăilescu, Liviu Papadima și Rodica Zafiu, au ținut să precizeze acest lucru: ";A se mai ști că acest Calendar nu s-a născut din bîțîiala festivistă ce a eclectizat în acest an mica noastră republică, prinsă ca într-o menghină, între UNESCO și NATO, la 150 de caragiali putere. Nenea Iancu s-a făcut scăpat invocînd o criză de sciatică pentru a sta la Berlin și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
a noastră. Ce-aș mai putea spune eu mai bine ca autorul? Și de ce-aș ține să găsesc noduri într-o fibră atât de fină și de rezistentă? Cum l-aș putea lăuda oare pe autor fără să vulgarizez festivist învățătura primită? Singura soluție s-ar dovedi poate citarea inspirată și masivă, dar apucând pe această cale riști să rescrii, în cazul de față, întregul volum. Cel puțin descoperi satisfacții de copist medieval despre care habar n-aveai că există
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
ajunul căderii comunismului, a doua oară chiar când acesta se prăbușea. Cunosc deci împrejurările. Când scriam The Porcupine, m-au ajutat prieteni bulgari cu amănunte. Văd căderea comunismului ca pe o întâmplare fericită, dar mă îngrozește ceea ce a urmat - sentimentul festivist de victorie al Occidentului, pierderea ideilor bune și adevărate ale Stângii (opuse tendințelor totalitare), terorismul violent al sistemului capitalist în expansiune. 8 noiembrie 2000
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
strategii mai mici care se opun, la drept vorbind, aceleia de integrare. Nu presa e de vină totuși că în România ideea de strategie e confundată cu felurite tactici care se opun, de fapt, integrării. Dar dacă lăsăm deoparte accentele festiviste prilejuite de momente precum invitarea României la procesul de aderare, nu se poate spune că mass-media au luat mult mai în serios integrarea decît cei orbiți de interese de moment. Există ziariști care scriu că de vreme ce România a intrat în
Fierbințeli politice și de presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17188_a_18513]
-
și nu numai în ale ei) există și oameni de calitate excepțională din domenii în care nu se fac glorii cu una cu două. Atât timp cât nu ne vom asimila cu adevărat exilul și valorile lui vor fi preluate în mod festivist, capitalul de inteligență, pe care l-a înjumătățit Ceaușescu și continuă să-l înjumătățească Iliescu, nu va putea fi asimilat României și va fi o pierdere din ce în ce mai greu de acoperit. Fără îndoială, lucrul acesta nu e ușor de făcut. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
momente: Zilele Iașului - prilej de pupat moaște în fața blitzurilor și 1 Decembrie - ocazie ideală de exersat pupat între șefii de partide, repetiție generală pentru 24 ianuarie. Măcar din punctul ăsta de vedere, deraierile de tramvaie din Iași seamănă cu momentele festiviste: au loc cu o periodicitate demnă de Guinness Book și, în general, implică foarte mulți martori fără voia lor. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Aș fi vrut să scriu în așa fel... Emil BRUMARU Aș fi vrut să scriu în așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
obișnuitele exerciții de antre- nament. Deci, toată lumea a fost, pe drept cuvânt, mulțumită. A venit și ziua inaugurării. Sau a dării în folosință a noului sediu al Pompierilor. Ca toate inaugurările, cu multă bucurie, dar și cu olecuță de fast... festivist. Doar nu era vorba de un obiectiv oarecare, ci de unul de importanță strategică pentru urbe. Au fost de față, cum era și normal, și re- prezentanții Primăriei, s-a tăiat panglica, s-au rostit scurte cu- vântări, s-au
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Cultură a Senatului (din care fac parte Adrian Păunescu și Răzvan Theodorescu) a propus ca fiecare oraș al țării să primească, prin lege, un bust al „poetului nepereche“ în cazul în care „obiectul“ lipsește din „patrimoniu“. Dincolo de năzuințele de ordin festivist, Adrian Iorgulescu promite din nou investiții majore în infrastructura culturală din România. Ministrul a afirmat că în 2008 vor demara în sfârșit lucrările la clădirea Bibliotecii Naționale din România (BNR), la Sala Palatului sau la Palatul Culturii din Iași. Promisiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
că totul va merge bine. Totul merge perfect. — Mie-mi spui? Sunt convins că te simți minunat. Mă așteaptă un viitor strălucit. Bill e corespondentul de presă din Londra al Box Office-ului, editat la Hollywood - de aici și tonul festivist Și totuși, cred că Bill nu prea avea chef de laude în dimineața asta. Preamărirea succesului meu părea o sarcină destul de dificilă. Dar, în fond, pentru asta e plătit. — Mai vinde-ne niște ponturi. Tu scrii scenariul? — Eu? Glumești? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin care își afirmă experiența și aspirațiile. A cataloga, așadar, produsele comerciale mass-media ale industriilor de cultură drept "cultură populară" înseamnă distrugerea distincției dintre două tipuri foarte diferite de cultură. Conceptul de "cultură populară" adaugă în plus și o strălucire festivistă asociată cu "Asociația pentru Cultură Populară", adesea angajată în promovarea lipsită de spirit critic a tot ceea ce este "popular". De vreme ce acest termen este asociat în Statele Unite cu persoane și grupuri care adesea evită abordările critice, politice și fundamentate ale culturii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
politică prezentă în formele mai timpurii ale studiilor culturale britanice. Studiile culturale ar putea ușor degenera într-un fel de populism eclectic de tipul celui ce apare în anumite lucrări ale Asociației pentru Cultura Populară, care sînt în mare măsură festiviste și lipsite de o atitudine critică față de artefactul textual la care se referă. Neglijarea economiei politice, valorizarea publicului și plăcerii produse de tot ce este "popular", omiterea ideologiei și factorului de clasă socială și eșecul analizei și criticii strategiilor textului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Top Gun în contextul unei serii de filme care au ca temă viața militară din acea perioadă (de exemplu, An Officer and a Gentleman, Iron Eagle, Heartbreak Ridge și altele) în care anumite filme tratează viața militară într-o manieră festivistă, iar altele oferă o viziune mai critică. În vreme ce filme precum Top Gun și Iron Eagle oferă o viziune utopică asupra vieții în armată, unele filme mai realiste precum Platoon, Full Metal Jacket sau Casualties of War prezintă consecințele reale ale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la experiența socială, să se ajusteze în funcție de orizontul social al publicului și, ca urmare, cultura media de factură populară se racordează la temerile, speranțele, fanteziile și toate celelalte aspecte ale momentului. Acțiunea din filme precum Easy Riders presupune o prezentare festivistă a personajelor pe motocicletă, personaje care întruchipează etosul și ideologia contraculturii legate de ideile de libertate și individualism din acea perioadă. Personajul Rambo, o adevărată mașină de război umană, întruchipează, dimpotrivă, discursul militarist și masculin al anilor 1980 deși, așa cum
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nazală, ca personajul de desene animate Betty Boop, pentru a ironiza textul. Pentru "La Isla Bonita" a fost aleasă o rochie de cabaret în stil spaniol, iar în "Holiday" ea poartă un melanj internațional de haine, indicînd atitudinea pozitivă și festivistă pe care dorea să o promoveze. Evitînd sexualitatea obscenă care a caracterizat turneul anterior "Virgin" și care avea să revină în forme chiar mai accentuate în turneele ulterioare "Blonde Ambition" și "Girlie Show", Madona este acum destul de reținută în promovarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a mijlocirii relației dintre scara orizontală și verticala divină. Forme ale discursului subversiv Ideologia totalitară implică la nivelul manifestării sale o retorică păguboasă, contraproductivă a discursului. Întreaga ei utopie s-a axat pe dimensiunea unei practici sui generis a discursului festivist, triumfalist, urmărindu-se, cu orice preț, impunerea unei noi ordini. Instalarea retoricii totalitare a culminat, efectiv, cu schimbarea de paradigmă. Fenomenul aplicării discursului subversiv se întâlnește la noi, în cadrul spațiului recluzionar, unde comunicarea între deținuții politici anticomuniști se derula sub
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un loc important și în cartea clasică a lui Raoul Girardet, mitul "cetății asediate", victimizarea românilor, supuși adversităților celorlalți etc.) se vor vărsa din paginile unor publicații de tristă amintire (gen Săptămîna și România Mare), din cenaclul "Flacăra", din sărbătorile festiviste ale "Cîntării României" în gihdirea colectivă, într-o lecție de artificialitate și prost gust cu îndelungi urmări. Din acestea este de așteptat să se iasă treptat, prin "mituri noi pentru vremuri noi". Pentru că, așa cum observa directorul "Centrului de istorie a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
devreme în acest proces de globalizare să știm dacă o „influență europeană” se va relansa, dacă și în ce măsură ea se va adăuga celorlalte. Despre „influența franceză”, mi se pare destul de clar, nu prea se mai poate vorbi, în ciuda ofensivei „francofone” - festivistă și ipocrită atunci când nu e pur și simplu deschis antiamericană. Pe de altă parte, cărțile de la care pornesc nu sunt obiectul exclusiv al intervențiilor mele; de multe ori, cărțile însele nu sunt prezentate în detaliu, ci mai degrabă „date”, considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele” (pe muzica unor arii celebre) și în comentarii publicistice despre rolul acestor spectacole în impunerea limbii române, în „declamație”. A. debutează în literatura dramatică originală în 1834, cu scenete ocazionale, festiviste: Serbarea păstorilor moldoveni și Dragoș, întâiul domn suveran al Moldovii. Valorifică filonul teatrului istoric într-o serie de piese, scrise cu o imaginație dramatică precară, dar cu mesaj patriotic: Petru Rareș, Voichița de Românie (1863) - un simbol „unionist” ce răzbate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit de hiperbolizarea trecutului național și supradimensionarea realizărilor istorice ale poporului român; iii) caracterul său aniversativ, conferit de patosul celebrativ și istoria festivistă. Unitatea. Faza internaționalismului proletar și a patriotismului socialist destrămase mitologema unității naționale, acoperind locul lăsat liber de dispariția acestei structuri mitoistorice a conștiinței identitare românești cu ideea coeziunii proletare, a solidarității de clasă și a unității sindicale patronate de Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
polemică pe această temă chiar în paginile României literare. Este absolut evident că G. Dimisianu avea dreptate. 2) Pe o treaptă ascendentă, mai înaltă, se află refuzul discret, dar conștient, asumat, de a scrie la comandă, de a semna articole festiviste, de a colabora la Omagii etc. Și această formă de rezistență este tot pasivă. Ea rămâne la fel, doar în domeniul strict literar. Dar ea implică riscuri mai multe: note proaste, admonestări, voturi de blam și alte asemenea sancțiuni tipice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al cultului personalității familiei Ceaușescu. Mulți oameni de cultură din țară, ca de altfel și din străinătate, nu se asociază acestui cult grotesc. Ei fac tot ceea ce le este omenește posibil să i se sustragă. Nu se alătură nici unei manifestări festiviste, consideră umilitor și ridicol un cult al personalității care este străin și de tradițiile poporului român și chiar de esența marxism leninismului. El nu are echivalent în nici una din țările socialiste, cu excepția Coreii de Nord. Brejnev, Kadar sau Jivkov au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și venalitatea de care dă dovadă. Duplicitatea sa este totală și caracteristică. Animator al Cântării României (ridiculizat de altfel, ca atare, recent la o ședință a studenților de la Arhitectură), el elimină din volumele pe care le publică toate poeziile omagiale, festiviste și patriotarde. El are, deci, încă vie noțiunea artei, a poeziei neangajate, a libertății inspirației. Ba mai mult, recent, în numărul din octombrie al revistei Familia, Adrian Păunescu publică poezia Gramatică și diatriba împotriva Analfabeților, altfel spus contra activiștilor culturali
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este binecunoscută: cultura de masă, riguros dirijată și controlată, pur propagandistică și represivă. Ea este o derivație a tezei leniniste a celor două culturi, interpretată în stil festivist, grotesc și terorist. Totul pus sub emblema cultului personalității. La data redactării textului, fenomenul aberant al Cântării României nu se cristalizase încă. Dar toate notele sale sunt surprinse în germene: suprimarea culturii profesioniste și specializate, desființarea culturii clasice și a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
edita și finanța Istorii la mari edituri europene și în mai multe limbi și la București nu? Răspunsul a fost dat, în esență, mai sus. Sunt necesare și alte precizări. Toate nu mai puțin iritante, nu ne îndoim, pentru psihologia festivistă, propagandistică și birocratică dominantă, încă, din păcate, în cultura oficială. Cultura română are nevoie, în primul rând, de un alt tip de organizator, de un alt gen de manager. Cu tenori, baritoni, bași, actori, lipsiți total de experiența cărții, scrisului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]