561 matches
-
unei naturi inospitaliere. Duelurile verbale de aici pornesc, iar fata devine fără voia ei un arbitru. Ea ține locul femeii absente din viața celor doi bărbați, fără ca șerifii să uite vreo clipă faptul că au de-a face cu o fetișcană. Amazoana câștigă respectul cuvenit într-o lume a bărbaților, acesta pare să fie marele premiu care-i încununează aventura. Este vechiul pariu american pus în joc, cel puternic rămâne în picioare până în ultima repriză așa cum o face Scarlett O’Hara
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
însă un nou centru de interes: un bărbat care împingea o roabă, strigînd: „Căpșuni proaspete de la țară, culese în dimineața asta, căpșuni de la țară proaspăt culese de dimineață...” Molly se uită la Anna, care încuviință din cap, rînjind ca o fetișcană. (Însă pe deplin conștientă și deloc încîntată să admită că zîmbetul de fetiță era menit să domolească reproșurile lui Molly.) - O să cumpăr și pentru Richard, zise Molly și ieși în fugă din cameră, luîndu-și poșeta de pe un scaun. Anna rămase
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
italienești sunt date uitării, Mourguet devenind creatorul acestui teatru în Franța. Curios cum, din orice și de oriunde, totul devine pentru mine subiect de nostalgie. De pe malul Ronului ajung, nu pot înțelege cum!, pe o plajă a Mării Negre, alături de acea fetișcană cu voce de copil și degete poznașe, actriță-mânuitoare la Teatrul de marionete din Constanța.
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
bucolic, sămănătorist, își zise, un model feminin coborât din pânzele românești pictate în veacul al nouăsprezecelea. I se păru că descoperă secretul armoniei acestui chip, luminat de puternica baterie electrică a scenei, și anume dilatarea la dimensiunile adulte a boiului fetișcanei - cu toată candoarea și dulceața rămase intacte” (p. 38). Sau astfel: „Toaleta tinerei femei era adecvată personalității, constând dintr-o fustă albă plisată, destul de scurtă, ca a tenismenelor, și o bluză de voal simplă” (p. 77). Registrul indirect liber e
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
și împărțiseră împreună aceleași nebunii necugetate ale tinereții. Îl vizita o dată sau de două ori pe săptămână în casa parohială a bisericii Sf. Dumitru de lângă piața mare. Biata coana preoteasă se pristăvise cu câțiva ani înainte și popa angajase o fetișcană să îngrijească de gospodărie. De câte ori intra în casa parohiei, îl întâmpina o boare aromitoare de mucegaiuri și tămâie. Era plăcut să stai întins pe una din canapelele părintelui, acoperită cu lăicere și perne moi, brodate de preoteasă cu mărgele de
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
de copil a țipat mai de departe: - Gena! Iar au scăpat porcii în cimitir! Foarte aproape cineva a călcat foșnind peste frunze și flori uscate, iar Cristina a întors capul înspre pom, chiar în clipa cînd alături a răsărit o fetișcană în rochie scurtă și decolorată de soare pînă la un alb fumuriu din care ieșeau goale și subțiri, mîinile, picioarele lungi, arse de soare și capul oval și mic cu trăsăturile sumare, rotund și dur ca o piatră șlefuită de
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
și capul oval și mic cu trăsăturile sumare, rotund și dur ca o piatră șlefuită de apă. Ea a zîmbit spontan, mai mult dintr-un fel de recunoștință față de grația puștancei, primind în schimb o privire curioasă, cam peste umăr. Fetișcana a bătut apoi din palme autoritar și a întors căpșorul alunecos într-o parte balansîndu-și părul galben și greu ca niște franjuri de perdea, peste umerii drepți, pe urmă a șters-o sărind peste valurile de pelin albicios, de unde peste
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
-n pod de serbările unde printre altfel de mame ea n-avea zi de naștere ea gătea prost, din ce în ce mai prost și genele-i aurifere și le încrunta între o ședință și alta între o frică și alta... mama era o fetișcană trăsnită și a rămas așa, o soră mai mică la care mă gîndesc des care-mi lipsește deși părul i s-a rărit deși s-a îngrășat... Știind Acolo, în registrele de sugativă în cărțuliile lor de muște strivite m-
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Marchidan, vânzătorul de iluzii frumoase Care apar când nu te aștepți Ca o erupție sau ca o eclipsă Întunericul, melancolia. * Teii își scutură cerceii. Parfumul florilor cu miros suav Iubindu-l, îl duc mai departe îndrăgostiții Unter den Linden. * Trec fetișcane cu vântul în plete Corăbii, Care nu știu ce le paște La întâlnirea cerului cu pământul Orizont pe care ar vrea să îl atingă Mai departe, tot mai departe. * Se apropie toamna Luna-i mai mică și somnul mai lung Trec griorile
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
ivit o frumusețe. Ea nu-l observase, stătea tristă la poalele unui măr și ofta. „De-aș știi și eu ce-o hi hrumos în lume! Hrunzele copacilor, hreamătul vântului nu-ș decât povești.” Grigore asculta chicotind la vorbelele stâlcite ale fetișcanei. Ea se tolăni visătoare și mușca cu pofta aceea cu care mușcă fete din poamele dulci și zemoase. Ofta uitându-se la lună, neplină încă. A doua noapte Grigore o salută respectuos pe străină, iar ea se prefăcu sfioasă și
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
Ion Antigel - cine n-a iubit salcâmii primăvara - mai ales când o bate bruma-n toamnă n-o să aibă de cules fetele ce-au dat În pârguri vin de printre vii - mirese cine a iubit salcâmii le culege pe alese fetișcanele mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sandale băiatului? Cu poezii vrei să te duci în piață sau la supermarket? Se răsuci cu totul înspre ea. Zâmbi blajin și îi șopti: - Există o singură soluție. Nu e cea mai romantică, dar... - Dar? întrebă ea jucăuș, ca o fetișcană. - Grevă! șopti Menașe. Să facem grevă! - Du-te-n colo! rosti sever Rozica și chiar îl împinse supărată. Numai probleme economice, revendicări sociale, materialism și iar materialism până și în pat! Nu mai ce să vorbești cu nevastă-ta? Ori
SCHIŢE UMORISTICE (64) – DOLEANŢE ROMANTICE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373723_a_375052]
-
dezvăluind, poate, enigme! Secretul adînc al unei crăpături într-un perete galben! Taina cutiilor goale, strălucitoare, cu puțină apă-n ele, ale conservelor aruncate-n gunoaie imunde! Străduțele întortocheate, subțiri, cu nume incredibile! Să ai un amor înfocat c-o fetișcană deocheată de pe strada Pompei (nu Pompéi, ci Pómpei!). Mirosind a gaz lampant! Cuiele ruginite, rufele nemișcate-n aerul alb, o minge de cauciuc, spartă, un burlan rupt, marginea înverzită a unui trotuar făcut din bolovani, acoperișurile cu țigla stinsă, hîrtiile
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
ascuns? Unde-mi sunt iubirile Ce-mi plâng amintirile? Unde-mi este tinerețea, Puterea și frumusețea? Unde-mi sunt cărările Pe care-mi zburau tălpile? Unde-mi sunt copilăria, Cântecul și poezia, Păduri ce cutreieram, Dealurile ce-alergam, Visele de fetișcană, Iarba verde din poiană, Cireșe și poame verzi Ce furam de prin livezi, Seri târzii și nopți de vară, Halca veselă de-afără? Unde oare-o fi plecat Tot ce-am avut altădat'? Spune-mi, lac de sub apus! Spune-mi unde
FRUMUSEȚI APUSE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385277_a_386606]
-
în nuanțe de auriu și brun vârtos, catarame grele și maramă cu portă, tronează în mijlocul galeriei, furând privirile vizitatorilor. Mireasa care l-a purtat în urmă cu vreo 80 de ani zâmbește galeș dintr-o fotografie îngălbenită de vreme: o fetișcană de nici 15 ani, aproape copil, lângă un mire căruia abia-i dau tuleiele. „Soacră-mea și socru-meu la nuntă“, ne dezvăluie doamna Maria Vuia, autoarea expoziției. Adevărat tezaur moștenit din familie, de la prieteni și vecini, colecția cuprinde costume
Agenda2005-29-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283944_a_285273]
-
Reperaj: femeia nud ce-a tras săgețile și le-a înfipt în gâtul dușmanului și-n brațe, de fericire exultă. Sunt foarte puternice viețile celor care pentru a trăi, de tot și de toate disperă să se agațe. 65. Reperaj: fetișcana blondă cu cozi de rândunică ce mândră a îmbrăcat bluza roșie cu mâneci scurte, surprinsă, cu mult curaj se apără, gonind lupii fără frică, cât mai departe de copii, de reni și iurte. 66. Reperaj: veșmântul femeii, deschis ca o
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
-ntâmplă? Cunoști povestea cu găina care n-a mai vrut să ouă c-a băgat până la urmă și ea de seamă că roșcatul cocoș, în aparență - repet, în aparență! - nu prea face nimic? N-o cunosc, părinte - spuse cu sfială fetișcana. — S-o înveți! - se enervă tot mai tare bunul Metodiu. S-o înveți și să le-o citești și celorlalte! Că nu citiți nimic și umblați brambura toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de cincizeci și cinci de ani și nu știu o grămadă de lucruri pe care le știe orice fetișcană. Trebuie să se ivească un prilej ca acum - o internare În spital, un concediu Într-o stațiune, o simplă oră sub cască la coafor - ca să afli imediat telefoanele caselor de comenzi sau adresele cîtorva pensionari care-ți procură cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alb. Ei bine, după ce am vorbit cu ea am trimis după Strickland și i-am zis: — Strickland, e timpul să te așezi și tu la casa ta. Un om de vârsta ta n-ar mai trebui să se joace cu fetișcanele din port. Alea sunt niște stricate și cu ele nu ajungi la nimic bun. Tu n-ai bani și nu ești în stare să păstrezi nici o slujbă mai mult de o lună sau două. Acum nimeni n-o să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pasă! Ne faci praf viețile! ROSALIND: Fac ceea ce e Înțelept, unicul lucru Înțelept. AMORY: O să te măriți cu Dawson Ryder? ROSALIND: Nu mă mai Întreba. Știi că În unele privințe sunt bătrână; În altele... ei bine, nu-s decât o fetișcană. Îmi plac soarele, lucrurile frumoase și veselia. Nu pot să sufăr responsabilitatea. Nu vreau să fiu obsedată de oale, de bucătărie și de mături. Vreau să mă preocupe bronzarea picioarelor mele zvelte vara, când Înot. AMORY: Dar mă iubești. ROSALIND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Oameni v-ați face. Comandantul și pilotul se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ați renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a prins un extramediocru căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întrebă Amărășteanu. — Nimic, răspunse bătrânul. A predat aritmetica la școala de lângă lotul de căpșuni. A predat până-a murit. Fu adusă, pe un cărucior cu roți din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar Ori la sfinții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]