313 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > NĂMOL Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului NĂMOL Soarele-i topit, iar cerul este gol, Apele-au secat, în smârcuri fetide, Iarba-n verde, azi, nu se mai deschide, Din puțuri mai scoatem doar negru nămol. Și inima, în piept, mereu se-nchide, Când nefericirea îi tot dă ocol Și se-ntinde ca o pată de petrol, Ca un mucegai, nespălat
NĂMOL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373596_a_374925]
-
Cea de a cincea se numește „Baladă fără sfârșit”. Lecturi agreabile, cantabile, stenice. Toate aceste simboluri - primăfvară-lumină-pace-tăcere-sfârșit pot fi pilonii trainici pe care autorul poate construi ori își poate rezema îndoielile, neliniștile, iubirile. O stranie predilecție însă, manifestă poetul pentru fetid, descompus, pentru baudelaire-ienele „flori ale răului” simbolizate prin: schelete descompuse, morți, „jertfe pe catarge rupte”, „umbre de ruină”, râs hidos, o lume care delirează, mizerie, mulțimi de cerșetori, câini vagabonzi ș.a. De altfel, așa cum notează, „noi construim o lume din
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
prezent de iască la care scăpăra pentru a aprinde pipa înecăcioasă a dejecției și pentru a evacua cu emfază, în rotocoale, fumul, ca pe niște limbi de foc încinse, nărăvite și otrăvite de atâtea ploconeli, mediu optim de pripas pârjolitor, fetid și nesimțitor, de două lulele cum își definea singur statutul și care pustia totul în preajmă. Perfecționase până la bijuterie arta cârtitului și tot i se părea că mai are de șlefuit până a-și fi demonstrat pe deplin calitățile fine
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în a ne dezavua, cîtă vocație (nou descoperită) în a ne adulmeca vintrele și a exulta în descrierea minuțioasă a zemurilor fetide. Nu știu alții cum sînt bulgarii, albanezii, rușii, sîrbii, care, probabil, nu stau nici ei strălucit în privința asta dar cu noi se petrece ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient? de o boală ce ne subminează permanent fibra profundă. Fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai inimaginabile orduri ale vieții. Un fel de plăcere masochistă îi fugărește, zi și noapte, pe asudații scormonitori spre vintrele rău mirositoare, în ambiția că arătîndu-ni-le fac terapia intensivă mai eficace, negîndindu-se că ne și putem sufoca în parfumurile ei fetide. Arătam că telejurnalul de la ora 20 (și nu numai el) este un fel de buletin zilnic al Poliției, în care agresivitatea mizeriei și violenței nu numai că ne strepezește spiritul, dar se și instituie în permanent model emulativ pentru cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu vrei. E o emulație malefică (de altfel, bine plătită) de a scormoni în fetid și în pagubă și de a ne fi expuse pe tarabă. Nu spune nimeni că nu e încă de arătat cu degetul, într-o țară ce a supraviețuit, pînă mai ieri, în anormalitate, iar acum vrea, se zbate, să iasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ți respirația. Parcurgîndu-le în relatarea sclipitoare a radiografului te întrebi ce-i cu farsa colosală pe care ne-o joacă azi această Americă unanim ademenitoare. Cum e posibil să ne lăsăm păcăliți noi, idolatrii celei mai strălucite democrații de mirosurile fetide ale subteranelor political-corectness-ului american? De altfel, dimineața, cînd vezi că radioul nu anunță implozia Americii, începi, tiptil-tiptil, în timp ce te razi și-ți dai cu after-shave autentic american, să te liniștești și să realizezi că opul închis aseară e doar un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
credem că și pe alte riviere, decît cea... bahluviană, se întîmplă lucruri demne de luat în seamă. Ba, am zice (numai să nu deranjăm prea mult patriotice estetici "bahluvioase") că aerul tare al depărtărilor face totdeauna bine atunci cînd halenele fetide ale apei "iașiote" ne sufocă. De regulă, intervențiile noastre se circumscriu, firește, ariei în care ne mișcăm cu oarecare onestă competență, ferindu-ne a ne da cu părerea acolo unde nu e cazul (cum aceiași esteticieni "bahluvioți", vreun prozonimeni de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liric bacovian se hrănește cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată, amestec de fetid și mosc, de durere și plăcere, indistinct îngemănate. Eul bacovian răsucește un tragic, un obsedant scâncet, suferința se clatină într-o semisomnolență în care instinctul vital alterat posedă nu știu ce încordată luciditate; materia în dezagregare are un fel de conștiință de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
aligatori, gândaci, păianjeni, șerpi și alte vietăți potrivite acestui mediu. Apa este stătută; nici un fel de apă proaspătă nu intră și nu iese de aici. Se pot vedea crescând ciupercile și mușchiul, iar mirosul greu este foarte agresiv. Apa este fetidă, plină de microbi și de vegetație în descompunere. Acum imaginați-vă transformarea treptată a acelei mlaștini întunecoase într-o minunată oază. Vedeți cum apa stătută este drenată, mlaștina începe să se usuce, apa proaspătă începe să curgă, astfel încât apele treptat
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
patafizică” ale lui P. pot părea expresia unui răsfăț gratuit și „evazionist”, dar, în pofida aparențelor, ele nu sunt lipsite de o gravitate subiacentă. Titluri de cărți ori de eseuri precum Sentimentul românesc al urii de sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid al devenirii noastre întru ființă, sfidător-polemice, atestă acest filon autodenigrator, identificat de Cornel Moraru ca fiind un „complement negativ la noicianul sentiment (românesc) al ființei”. Deși funciar polemic și, în felul lui, angajat, demersul eseistic al lui P. rămâne unul
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat. La nivelul fragmentelor există o anume coerență
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
pentru o afecțiune urologică; - hematuria macroscopică intermitentă poate fi întâlnită în nefropatia cu IgA; - urinile roșii-brune pot fi o expresie a hematuriei macroscopice, dar și a hemoglobinuriei sau mioglobinuriei masive; - urina spumoasă poate fi întâlnită în sindromul nefrotic; - urina tulbure, fetidă, este caracteristică infecțiilor urinare; - urina matinală decolorată sugerează un defect de concentrație (IRC, nefropatii tubulo-interstițiale, tubulopatii ereditare, diabet insipid); - prezența fragmentelor tisulare în urină indică prezența necrozei papilare. • Pacientul prezintă tulburări micționale? Polakiuria și micțiunea dureroasă sunt sugestive pentru o
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de cucuvea, răspândind un miros fetid cu toate că „se scaldă zilnic” în apă de colonie, Die Goia nu rostește nici o propoziție fără să o pigmenteze cu măscări. Emite, fără jenă, sonorități intestinale în prezența oricui, ba le și comentează. Protagonistă și factor coagulant al romanului, Augusta nu
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
basilica Sfîntului Petru. Unii neguțători de vinuri picură cîțiva stropi de ambră în licorile lor, pentru a le parfuma. Cine ar putea crede că niște doamne și niște domni atît de simandicoși se desfată cu o esență găsită în mațele fetide ale unei balene bolnave? Și totuși așa este! Potrivit unora, ambra este cauza dispepsiei balenei, potrivit altora ea ar fi, dimpotrivă, efectul acestei boli. Cum ar putea fi tratată această dispepsie, e greu de spus - poate administrîndu-i balenei niscaiva pilule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adolescenți (în Blos, 1962/ 1967). Joyce reușise să-și mortifice toate cele cinci simțuri: vederea, ținându-și ochii în jos și abținându-se să întâlnească privirea vreunei femei; auzul, neevitând nici un zgomot neplăcut; simțul olfactiv, silindu-se să inspire mirosuri fetide; gustul, impunându-și frugalitatea. El își mortifica până și simțul tactil, căutând poziții inconfortabile și neluptând nici împotriva mâncărimilor, nici împotriva durerii. Contrar altor mecanisme de apărare, ascetismul adolescentului nu este deloc prezent în tehnicile proiective. Totuși, Andronikof-Sanglade (1993) a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
deosebită În a adăuga elemente surpriză În flacoanele ei cu medicamente și În cutiile cu tutun de prizat. Caca d’oie, adunat din străfundurile cotețului de gâște, era unul dintre ingredientele lor favorite pentru că reunea trei caracteristici ale lucrurilor scârboase: fetid, vâscos și de un verde dezgustător. Când Îmi povesteau cu ce se ocupaseră mă tăvăleam pe jos de râs. Ah, cât Îmi lipsesc frații mei! De cele mai multe ori, Însă, frații mei nu erau acasă să mă salveze de asalturile Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
te odihnești. Mă ocup eu. Coborî și bătu la ușa gălăgioșilor. Îi deschise un bărbat cu ochii roșii, a cărui parte superioară a trupului se legăna de parcă tocmai ar fi primit câțiva pumni. Din gura Întredeschisă se simțea un miros fetid de alcool. Harry văzu că erau cinci bărbați. Jucau cărți. Alcoolemia lor probabil că avea tot atâtea grade cât rachiul de palmier, iar creierele le erau Îmbibate. Peste câteva minute, Harry era Înapoi În cameră. Îi auzea pe bărbații beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
moară ca un câine jigărit, uitat de toată lumea, într-o garsonieră mizerabilă de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva s-au scălâmbăit ca niște clovni de prost gust în fetidul circ de tristă amintire numit Piața Universității. Cum îl chema pe boschetarul cu pricina, am uitat și nici nu cred că vreodată voi face vreun efort de memorie ca să mi-l amintesc. Mă luasem un pic și de ploșnițele acelea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în viața pe care o duc. În inima Capitalei, în inima României, la câțiva pași de Primăria Generală, se răsfață împuțeala mizeriei depline. Trec, trecem pe lângă ea cu pași grăbiți, zorind spre himerele unei vieți care ne alintă cu miasme fetide. Nu știu dacă-i neapărat nostalgie. Mai mult mi se pare o părăsire. Sentimentul că, inevitabil, odată cu schimbarea Bulevardului, îmi simt tot mai aproape Moartea. Vârstele se pierd în nimic, dintr-odată. Lumea nouă care începe, o simt, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la ureche. Am șovăit, Însă m-am supus condițiilor lui. — Îmi puteți spune unde o găsesc pe doamna Jacinta Coronado? am Întrebat eu pentru ultima oară. Mi-am apropiat urechea de buzele internatului, pînă cînd i-am putut simți răsuflarea fetidă și călduță pe piele. M-am temut să nu mă muște, Însă, pe neașteptate, el Începu să emită o vîntozitate de o contundență formidabilă. Tovarășii săi Începură să rîdă și să bată din palme. M-am retras cîțiva pași, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tinerețea trece și nu Întotdeauna știm să profităm de ea. Se așeza pe marginea mesei mele de lucru și mă privea țintă. Uneori se plasa În spatele meu și rămînea acolo cîteva minute, iar eu Îi puteam simți În păr respirația fetidă. Alteori Îmi punea mîinile pe umeri. — Ești Încordată, femeie. Relaxează-te. Eu tremuram, voiam să țip ori s-o iau la goană și să nu mă mai Întorc În locul acela, Însă aveam nevoie de slujbă și de salariul mizerabil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau de la Departamentul de Sănătate? Danny simți cum soarele și duhoarea îi agresează pielea afectată de mahmureală. Își simți pielea aspră ca șmirghelul. — Sunt detectiv la LASD, la Omucideri. Sunteți Thomas Cormier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]