401 matches
-
diploide. Studiile citogenetice riguroase și analizele RFLP au demonstrat că reexpresia tumorigenezei în segreganții hibrizilor HeLa × fibroblaste normale este consecința pierderii cromozomului 11, din fibroblastele normale. Utilizându-se tehnica transferului de microcelule s-a reușit transferul unui cromozom 11 din fibroblaste normale, translocat într-un cromozom X, în hibrizi tumorigeni segreganți HeLa × fibroblaste normale, obținându-se supresia tumorigenezei. Introducerea unui singur cromozom 11 induce numai o supresie tumorală parțială, o încetinire a creșterii tumorilor. Introducerea ambilor cromozomi 11 normali determină supresia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în segreganții hibrizilor HeLa × fibroblaste normale este consecința pierderii cromozomului 11, din fibroblastele normale. Utilizându-se tehnica transferului de microcelule s-a reușit transferul unui cromozom 11 din fibroblaste normale, translocat într-un cromozom X, în hibrizi tumorigeni segreganți HeLa × fibroblaste normale, obținându-se supresia tumorigenezei. Introducerea unui singur cromozom 11 induce numai o supresie tumorală parțială, o încetinire a creșterii tumorilor. Introducerea ambilor cromozomi 11 normali determină supresia completă a tumorigenezei. Pierderea informației genetice evidențiată prin decelarea unor deleții cromozomale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
hibrizii celulari nu sunt tumorigeni și continuă să exprime proteina 21 activată la nivel ridicat în locații corespunzătoare din membrana plasmatică. Și linia celulară umană EJ de carcinom de vezică urinară care conține o oncogenă c-Na-ras endogenă activată, fuzionată cu fibroblaste normale diploide dă naștere la hibrizi celulari care păstrează fenotipul transformat în cultură, dar sunt complet netumorigenici, ceea ce amintește de hibrizii HeLa x fibroblaste. Puțini segreganți tumorigenici au putut fi izolați. Toți hibrizii celulari, indiferent de potențialul lor tumorigenic au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
umană EJ de carcinom de vezică urinară care conține o oncogenă c-Na-ras endogenă activată, fuzionată cu fibroblaste normale diploide dă naștere la hibrizi celulari care păstrează fenotipul transformat în cultură, dar sunt complet netumorigenici, ceea ce amintește de hibrizii HeLa x fibroblaste. Puțini segreganți tumorigenici au putut fi izolați. Toți hibrizii celulari, indiferent de potențialul lor tumorigenic au exprimat nivele înalte ale proteinei p21 mutante Ha-ras. Rezultate similare s-au înregistrat în cazul hibrizilor celulari somatici. Oncogenele pot fi HT1080 × fibroblaste exprimate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
x fibroblaste. Puțini segreganți tumorigenici au putut fi izolați. Toți hibrizii celulari, indiferent de potențialul lor tumorigenic au exprimat nivele înalte ale proteinei p21 mutante Ha-ras. Rezultate similare s-au înregistrat în cazul hibrizilor celulari somatici. Oncogenele pot fi HT1080 × fibroblaste exprimate dominant în aceste cazuri, dar în mod clar nu acționează dominant în sensul că expresia lor nu este suficientă spre a conferi unei celule proprietățile malignizării. Pe de altă parte, genele supresoare de tumori apar a acționa dominant, dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celor umane, in vitro, la transferul oncogenelor virale sau al oncogenelor celulare umane: celulele de rozătoare se transformă malign ușor, dar imortalizarea spontană și transformarea malignă a celulelor umane se realizează extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și myc în fibroblastele umane normale, chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
malign ușor, dar imortalizarea spontană și transformarea malignă a celulelor umane se realizează extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și myc în fibroblastele umane normale, chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în reactivitatea celulelor murine și a celulelor umane la prezența oncogenelor celulare, ca datorându-se stabilității mai mari a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și myc în fibroblastele umane normale, chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în reactivitatea celulelor murine și a celulelor umane la prezența oncogenelor celulare, ca datorându-se stabilității mai mari a genomului uman față de genomul murin. Celulele umane normale imortalizate cu oncogene virale au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
granulocitare cronice Wainer (1965), sau la indivizi cu sindrom Down, cu simptome clinice atenuate (Ilberg și colab., 1961; Dent și colab., 1963). Cromozomul Ph1 este întâlnit numai în celulele măduvei roșii hematopoietice. Acest cromozom marker lipsește din limfocite și din fibroblaste. S-a constatat că în cuplurile de gemeni monozigotici, numai individul bolnav prezintă cromozomul Ph1, ceea ce este o dovadă că restructurarea cromozomală care conduce la geneza Ph1 este postzigotică, și nu reprezintă o rearanjare ereditară în gametogeneza părinților, apariția sa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
monozigotică sănătoasă, acest cromozom marker lipsea, ceea ce denotă că cromozomul suplimentar din grupa A este rezultatul unei mutații cromozomale postzigotice, dobândite în cursul vieții individuale. La pacientă, cromozomul marker W a fost prezent în celulele sanguine, dar a lipsit din fibroblaste. După Patau (1963), „markerul W” apare prin endoreduplicare selectivă a unui cromozom din grupa A, probabil A2, după care extracopia este supusă unor procese ulterioare de remaniere cromozomală, prin inversie pericentrică și formare de izocromozomi. În boala Waldenström mai pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
suprafamiliei de proteine HMG. Aceste gene sunt înalt conservate, ele se întâlnesc la numeroase specii de animale și intervin in procesele de dezvoltare. Studiile in vitro au demonstrat că produșii acestor gene sunt capabili de a induce transformarea malignă a fibroblastelor. Supraexprimarea și amplificarea genelor Sox sunt asociate cu o mare varietate de tipuri tumorale in vivo (Dong și colab., 2004) . Prin modificarea arhitecturii cromatinei, proteinele HMG pot contribui la reglarea diferitelor procese care, în ultimă instanță, afectează fenotipul celular. Studiul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lucrat cu liniile celulare UM-UC-2, UM-UC-3, UM-UC-6, UMUC-9, UM-UC-14, T24 și RT4 care au activitate telomerazică pusă în evidență cu ajutorul protocolului amplificării repetiției telomerice (TRAP). Această activitate telomerazică a fost evidențiată în toate liniile celulare tumorale, pe când în linia celulară fibroblast W38 nu apare o asemenea activitate enzimatică. În culturi de celule a fost evidențiat efectul citotoxic al tratamentului cu spA4-anti-hTR sau cu specii de A4 anti(M6)hTR. Pentru aceasta au fost inoculate 5 × 103 celule din fiecare linie într-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
internă standard (ITAS) a fost detectată în extractele din toate liniile celulare, ceea ce exclude posibilitatea unor rezultate fals negative, datorate inhibitorilor Taq polimerazei. Când s-a examinat efectul 2-5A-anti hTR asupra celulelor canceroase de vezică urinară s-au folosit celulele fibroblaste WI38 în calitate de martor, cu valoare de celule negative pentru telomerază. Într-un alt experiment, cele șapte linii celulare de cancer de prostată au fost tratate cu un ARN antisens de 19 mer, împotriva componentei ARN a telomerazei, desemnat spA4-anti (MG
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în cazul celui cu erori de împerechere (Koga și colab., 2001). Autorii trag concluzia că aceste rezultate atestă faptul că tratamentul cu 2-5A anti-hTR este eficient în tratarea celulelor canceroase de vezică urinară, dar nu afectează dramatic viabilitatea celulelor normale (fibroblaste) în care nu se evidențiază o activitate telomerazică, în condiții normale, ceea ce constituie un argument privind declararea acțiunii specifice a ARN antisens față de componenta ARN telomerazică și a specificității tratamentului cu 2-5A-anti-hTR asupra celulelor tumorale din cancerul de vezică urinară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
puține lucruri se cunoșteau atunci despre factorii care induc o asemenea reprogramare. Cercetările recente, efectuate de savanții japonezi Kazutoshi Takahashi și Shinya Yamanaka (2006) au demonstrat posibilitatea diferențierii de celule stem pluripotente din celule embrionare de șoarece sau chiar din fibroblaste adulte, prin introducerea în ele a patru factori genetici simbolizați Oct , Sox2, c-Myc și Klf4 și păstrarea acestor celule transgenizate în culturi celulare specifice celulelor stem embrionare, constatându-se că nu era nevoie de prezența factorului Nanog, condiție restrictivă pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care sunt exprimate în mod specific în celulele ES. Takahashi și Yamanaka (2006) au examinat dacă acești factori ar putea induce pluripotența în celulele somatice, obținând celule pluripotente induse (iPS) direct din culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au fost selectați dintr-o gamă largă de 24 asemenea factori exprimați în celulele stem embrionare. Autorii au utilizat formele active ale b-cateninei, c-Myc și Stat 3 desemnate S33Y- β-catenina, T58A-c-Myc și Stat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de 0,3 mg/ml. Takahashi și Yamanaka (2006) se așteptau ca o activare chiar și parțială a genei Fbx15 să confere rezistență la concentrații normale de G418. Cele 24 de gene candidat au fost introduse prin transducție retrovirală în fibroblaste embrionare de șoarece (MEF) prelevate din embrioni Fbx15βgeo/ βgeo (Morita și colab., 2000) după care, celulele transduse au fost cultivate pe celule hrănitoare STO în mediu pentru celule ES care conține 0,3 mg/ml de G418. S-a constatat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
18,6 ore, ceea ce este echivalent cu acela al celulelor ES tipice, care este de 17 ore. Aceste celule au fost desemnate „iPS-MEF24” acronim derivat de la „pluripotent stem cells induced from MEF by 24 factors” = celule stem pluripotente induse din fibroblaste embrionare de șoarece prin acțiunea a 24 de factori. Analiza de revers transcriere PCR (RT-PCR) a evidențiat faptul că aceste clone iPS-MEF24 au exprimat markeri celulari specifici ES printre care Oct3/4, Nanog, E-Ras, Cripto, Dax1, Zfp296 și Fgf4
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu a afectat semnificativ numărul de colonii și a condus la identificarea combinației necesare și suficiente pentru adoptarea fenotipului ES. Astfel s-a ajuns la identificarea combinației de gene-candidat, care atunci când sunt cotransduse asigură convertirea celulelor embrionare diferențiate de tip fibroblast de șoarece (MEF) în celule cu fenotip specific celulelor stem embrionare (ES). Această combinație este Oct3/4, Klf4, Sox2 și c-Myc. Combinația doar a acestor patru gene-candidat a produs un număr de colonii rezistente la G418 echivalent cu acela obținut
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumora, spațiul pleural în caz de chilotorax). Se practică excizia chirurgicală care conferă un prognostic bun [37] (fig. 7.63, 7.64). Tratamentul sclerozant sau cel radiant sunt ineficace. Tumori cu origine în țesutul fibros Fibromul mediastinal Are origine în fibroblaști; tumora nu metastazează, dar poate recidiva în caz de rezecție incompletă. Tratamentul este deci excizia chirurgicală completă. Fibrosarcomul Este simptomatic: tuse, dureri toracice, dispnee, disfagie, crize de hipoglicemie [79]. Invadează structurile mediastinale și metastazează rar. Tratamentul se face prin excizie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
de creștere) participă și alți factori chimici care nu sunt sintetizați de neuroni (cum este cazul tubulinei, al proteinelor asociate microtubulilor MAP și al N-CAM), ci sunt sintetizați de așa-numitele celule ale tecii, reprezentate de celulele nevroglice și fibroblaste, precum și de unele celule ce acced temporar (macrofagele și leucocitele). Aceste celule sintetizează șase tipuri de proteine solubile, diferite ca greutate moleculară: de 70 kDa, 54 kDa, 51 kDa, 39 kDa, 37 kDa și 30 kDa, denumite cu un termen
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatico-parasimpatice, sau la nivelul plexurilor prevertebrale și previscerale. Capsula internă a ganglionului se extinde spre interior sub formă de septuri interneuronale, realizând dispoziția în „cuiburi” a majorității neuronilor. Fiecare neuron este înconjurat de o matrice intercelulară de colagen cu puține fibroblaste și vase capilare. Celule gliale satelite încapsulează corpul neuronal și prelungirile sale dendritice, protejându-le de contactul cu matricea extracelulară. Neuronii multipolari prezintă o mare varietate a dendritelor (cel puțin 13 dendrite pe celulă la cobai), ramificarea acestor dendrite în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sulfurat) rezultat din metabolizarea L-cisteinei, s-au constatat efecte mediatoare sau modulatoare similare cu ale monoxidului de carbon. Cantități dozabile se găsesc atât în ser, cât și în diferite țesuturi și organe (tub digestiv, ficat, creier, cord, vase, rinichi, fibroblaste, leucocite etc.) la mamifere și om (Meyer și colab., 2001). În creier se produc concentrații de 2-3 ori mai mari decât în teritoriile vasculare periferice, prevăzute cu proprietăți neuromodulatoare centrale reglatoare a circulației cerebro-vasculare. Pe plan funcțional s-a precizat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adult, delimitarea dintre țesutul endocrin și cel exocrin este dificil de identificat, fiind uneori reprezentată de membranele bazale de care celulele insulare se atașează. Cel mai ades, insulele sunt delimitate de o „capsulă” parțială, alcătuită din fibre de colagen și fibroblaști. Absența unei structuri solide de delimitare a insulelor față de țesutul acinar creează probleme mari în obținerea unui număr mare de insule intacte prin prelucrarea pancreasului prelevat de la cadavre, în vederea utilizării lor pentru transplant. Delimitarea insulelor poate fi uneori schițată de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]