540 matches
-
de extremitățile distale (inferioare) ale ale tibiei și fibulei, care realizează o formațiune comparabilă cu o scoabă, formată în sus de fața articulară inferioară a tibiei, iar pe lături de fețele articulare ale maleolelor medială (de pe tibie) și laterală (de pe fibulă). Rezultă astfel o suprafață articulară concavă, în sens transversal, acoperită în toată întinderea sa de un strat de cartilaj hialin gros de 1,5-2 mm. În scoabă pătrunde trohleea talusului, care dă articulației o mai mare soliditate. "Față articulară inferioară
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
a tibiei" ("Facies articularis malleoli medialis tibiae") se află în continuitate cu față articulară inferioară a tibiei și formează cu ea un unghi obtuz deschis în jos și lateral; ea este convexă și triunghiulară. "Față articulară a maleolei laterale a fibulei" ("Facies articularis malleoli lateralis fibulae") este convexă și triunghiulară. Suprafața articulară tarsiană este formată de trohleea talusului, care este o proeminență articulară voluminoasă cu trei fețe: fața superioară a trohleei talusului, fața maleolară medială și fața maleolară laterală. "Fața superioară
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
un șanț antero-posterior și două margini, dintre care cea laterală este mai înaltă. Fața superioară a trohleei talusului se articulează cu fața articulară inferioară a tibiei. "Fața maleolară laterală a talusului" se articulează cu fața articulară a maleolei laterale a fibulei. Ea este concavă și triunghiulară, cu vârful în jos și baza în sus, care se continuă cu procesul lateral al talusului curbat spre exterior. "Fața maleolară medială a talusului" este ușor excavată și are forma unei virgule culcate, care are
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
fi prinsă între oase în timpul mișcărilor. "Sinoviala" (stratul intern al capsulei articulare) căptușește la interior fața profundă a stratului fibros, apoi se reflectă la nivelul de inserție al acestuia, și se termina la limita cartilajului hialin. Formează între tibie și fibulă două funduri de sac: unul anterior și altul posterior, și uneori un diverticul în partea superioară, între oasele gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară. Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale ("Ligamentum collaterale laterale articulationis talocruralis") este așezat pe fața laterală a articulației
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
un diverticul în partea superioară, între oasele gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară. Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale ("Ligamentum collaterale laterale articulationis talocruralis") este așezat pe fața laterală a articulației, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este constituit din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. Fasciculul anterior
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Fasciculul anterior sau "ligamentul talofibular anterior" ("Ligamentum talofibulare anterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian anterior sau "ligament entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
talusului are loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau "ligamentul calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
materiale romane. În vecinătatea punctului anterior, pe dealul „Pădurița“, săpăturile executate în 1900 au condus la dezvelirea resturilor unor clădiri constând din ziduri, cărămizi, țigle, bucăți de sticlă și a unui bogat inventar: unelte din fier, arme, o râșniță, două fibule fragmentare din bronz, oase de animale; o periegheză executată în anul 1988 a conturat mai clar aria sitului ce se întinde pe platoul larg de deasupra versantului de nord-vest al dealului pe o suprafață de 100 x 150m. Pe terasele
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
comună, s-a dezvelit, prin cercetări executate în anul 1913, o villa rustica cu două corpuri de clădire și mai multe încăperi. Materialele descoperite constau din: ceramică, două opaițe, obiecte și ustensile diverse din fier și os, o cataramă, o fibulă de tipul „cu piciorul întors pe dedesubt“ și câte un denar de la: Geta, Elagabal, Iulia Mammaea și Iulia Maesa. La sud-est de comună în zona numită „Valea Mărăloiu“, aproape de gardul livezii I. A. S., s-a descoperit, întâmplător, în anul 1987, un
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
existența unei locuiri dispersate de epocă romană. Din locuri neprecizate se mai cunosc următoarele descoperiri: o monedă de bronz de la Antoninus Pius, câte un denar de la Septimius Severus și Iulia Domna, o monedă de bronz de la Gordian III și o fibulă de bronz, tipul „cu piciorul întors pe dedesubt“. Comuna este alcătuită din opt sate și este situată în nord-vestul Podișului Transilvaniei, pe dreapta Someșului Mic, la numai 13 km de Cluj-Napoca, urmând a fi încorporat în zona metropolitană. Este una
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuință are o încăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică. S-a găsit ceramică lucrată cu roata, dar și cu mâna, precum și o fibulă de bronz. Putem considera că aici era o comunitate sătească autohtonă continuatoare a comunității daco-romane. Cercetările efectuate in zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
hectare în anul 1950.) La est se mărgineste cu comuna Nocrich si Alțîna, la sud cu comunele Marpod și Hosman și la nord cu comunele Roșia și Vurpăr. Pe teritoriul localității se află un vicus roman. De aici provin trei fibule și alte obiecte mărunte. Așezarea se află pe valea Rotbavului, la aproximativ 4 km în amonte de vărsarea acestuia în Hârtibaci. Pe un promontoriu ce domină satul dinspre SE, se află în ruină vechea biserică numită biserica ungurească. Biserica „Cuvioasa
Țichindeal, Sibiu () [Corola-website/Science/301750_a_303079]
-
Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuința are o încăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică. S-a găsit ceramică lucrata cu roată, dar și cu mâna, precum și o fibula de bronz. Putem considera că aici era o comunitate săteasca autohtonă continuotoare a comunității daco-romane. Cercetările efectuate din zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
Scheletul membrelor inferioare este alcătuit din oasele centurii pelviene și din oasele extremității libere a membrelor inferioare. Centura pelviană este formată de cele doua coxale. Oasele estremității libere a membrelor inferioare sunt: osul femur care formează scheletul coapsei, tibia și fibula care alcătuiesc scheletul gambei, oasele tarsiene, metatarsiene și falangele care formează scheletul piciorului. Prin funcția de susținere a greutății corpului și deplasare în condițiile stațiunii bipede, oasele membrelor inferioare sunt mult mai voluminoase și au o arhitectonică mult mai complexă
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
anamneză atentă a mecanismului traumatismului poate ajuta mult la diagnosticarea rupturilor ligamentare severe. În timpul inversiunii, când se produce frecvent și flexia gleznei, primul ligament traumatizat este ligamentul talo-fibular anterior, urmat de ligamentul calcaneo-fibular. Ligamentul talo-fibular anterior leagă partea anterioară a fibulei de colul talusului. Distanța dintre centrul inserției fibulare a ligamentului și vârful maleolei fibulare este de 10 mm. Ligamentul talo-fibular anterior apare ca o îngroșare a capsulei articulare a gleznei. Ligamentul are o lungime de 20 mm, o lățime de
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
radiologic: 1) palparea să nu găsească durere pe traiectele și inserțiile ligamentelor talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior. 2) palparea să nu găsească durere la nivelul următoarelor repere osoase: maleola fibulară și cei 6 cm distali ai marginii posterioare a fibulei, baza celui de-al 5-lea metatarsian, navicularul, talusul, maleola tibială și cei 6 cm distali ai marginii posterioare a tibiei. 3) pacientul să fie capabil să meargă cu încărcare mai mult de 4 pași. Când diagnosticul unei entorse se
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
talusului, cât și pe cele ale tendoanelor peronierilor și ale tecilor lor. Dar nu poate da informații privitoare la instabilitatea cronică de gleznă. Se face cu următoarele afecțiuni: 1) fractura procesului lateral al talusului 2) fractura maleolei peroniere 3) fractura fibulei proximale (fractura Maisoneuve) 4) fractura bazei metatarsianului 5 ( sunt fracturi prin smulgerea stiloidei de către tendonul peronierului scurt. Semnele funcționale sunt aceleași ca și în entorsa laterală de gleznă. Palparea însă evidențiază localizarea durerii la nivelul bazei metatarsianului 5. Mobilizarea blândă
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
nivelul orificiului lateral al lui sinus tarsi). 9) ruptura sindesmozei tibio-fibulare distale: ea poate apărea și ca traumatism izolat. În cazul gleznei normale, spațiul tibio-fibular este rareori > 4 mm. O separare > 5 mm sau un spațiu clar între tibie și fibulă la individul adult este semn sigur de diastazis, necesitând reducere și fixare cu un șurub până la vindecarea ligamentelor. 1) "Leziunile cartilaginoase" 2) "Instabilitatea cronică a gleznei:" (cea mai frecventă este instabilitatea cronică laterală) 3) "Instabilitatea subtalară:" este foarte greu de
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
ANDERSON (neanatomică) - modificarea GOULD (anatomică) - modificarea SJOLIN (anatomică) Tehnica Brostrom modificată Karlsson: În entorsele severe ligamentele talo-fibular anterior și calcaneo-fibular de obicei sunt elongate și deșirate și mai rar rupte. De aceea, autorul recomandă scurtarea ligamentelor și reatașarea lor pe fibula la nivelul originii lor anatomice. - incizia longitudinală este folosită în special pentru inspectarea tendoanelor peronierilor la pacienți cu durere posterioară de fibulă. - pentru păstrarea mobilității subtalare și evitarea morbidității legate de folosirea tendonului peronierului scurt pentru reconstrucția ligamentară. - instabilitatea cronică
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
sunt elongate și deșirate și mai rar rupte. De aceea, autorul recomandă scurtarea ligamentelor și reatașarea lor pe fibula la nivelul originii lor anatomice. - incizia longitudinală este folosită în special pentru inspectarea tendoanelor peronierilor la pacienți cu durere posterioară de fibulă. - pentru păstrarea mobilității subtalare și evitarea morbidității legate de folosirea tendonului peronierului scurt pentru reconstrucția ligamentară. - instabilitatea cronică de lungă durată (mai mulți ani). - reparații anatomice anterioare eșuate. - laxitate ligamentară generalizată. Acești pacienți beneficiază de reconstrucția potențată cu grefă tendinoasă
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
se izolează. Se localizează ligamentul tibio-fibular anterior, cu scopul de a ajuta la localizarea ligamentului talo-fibular anterior, apoi se identifică și ligamentul calcaneo-fibular. 4) pasul 4: inspecția și eventuala reparare a tendoanelor peroniere. Se rezecă cu atenție complexul ligamentar de pe fibula, ca un singur lambou, împreună cu o pastilă osoasă. Se inspectează glezna în partea ei laterală, inclusiv trohleea talusului, în timpul unei flexii/extensii complete a gleznei. Dacă se suspectează ruptura tendonului peronier sau subluxarea lui, va fi deschis pe toata lungimea
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
fi făcute mișcări ample de gleznă și subtalare pentru a observa rezultatul. Apoi se tensionează retinacolul peroneal prin avansarea lui pe sub lamboul osteoligamentar fibular distal, după reconstrucția ligamentară. 5) pasul 5: reconstrucția ligamentului talo-fibular anterior. Se identifică marginea anterioară a fibulei. Se face un șanț pe partea ei antero-laterală cu ajutorul unui burghiu sau a unui fierăstrău oscilant, care este adâncit ulterior cu o chiuretă. Apoi se fac trei găuri cu burghiul în partea postero-laterală a fibulei, pentru trecerea firelor de sutură
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
Se identifică marginea anterioară a fibulei. Se face un șanț pe partea ei antero-laterală cu ajutorul unui burghiu sau a unui fierăstrău oscilant, care este adâncit ulterior cu o chiuretă. Apoi se fac trei găuri cu burghiul în partea postero-laterală a fibulei, pentru trecerea firelor de sutură. Ținând piciorul în eversiune, se trec fire neresorbabile de sutură prin complexul capsulo-ligamentar, apoi prin găurile făcute în fibula postero-laterală și se aduce complexul capsulo-ligamentar în șanțul săpat pe partea antero-laterală a fibulei și se
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
adâncit ulterior cu o chiuretă. Apoi se fac trei găuri cu burghiul în partea postero-laterală a fibulei, pentru trecerea firelor de sutură. Ținând piciorul în eversiune, se trec fire neresorbabile de sutură prin complexul capsulo-ligamentar, apoi prin găurile făcute în fibula postero-laterală și se aduce complexul capsulo-ligamentar în șanțul săpat pe partea antero-laterală a fibulei și se leagă sub tensiune. 6) pasul 6: reconstrucția ligamentului calcaneo-fibular. Constă în avansarea și fixarea în aceasta poziție a inserției fibulare a ligamentului, cu tensionarea
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]