2,319 matches
-
utopia... dizolvării complete a universului obiectual în acronia scripturalității, conversiunea deplină a femeii «reale» în semn” (Oct. Soviany), conform aceleiași “poetici textualizante”, o atestă toate poemele acestei cărți. Dimpotrivă, numita “dizolvare” în semn a “realului” e doar manifestarea unei soluții ficționale a crizei/absenței de real, cu întreg transferul de energie pasională către simulacrul textual, cu conștiința dureroasă a unei grave frustrări: “apetența pentru real” glisează, de fapt, silnic, spre o lume a lui ca și cum, inventată, dar alimentată mereu de obsesia
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
se instalează în fruntea unei liste de cărți indezirabile regimului de la București, alături, printre altele, de Absenții lui Augustin Buzura, 1970 (Anneli Ute Gabanyi -Literatura și politica în România după 1945, București, FCR, 2001, p. 197). În felul acesta, lumea ficțională distopică imaginată de Orwell în Nineteen Eighty-Four (1949), cu un stat polițienesc plin cu delatori care dezvăluie gîndurile "ilegale" ale părintelui, fratelui sau iubitei și cea construită de Bradbury în Fahrenheit 451 (1951), cu echipe de pompieri-piromani care transformă în
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
terminînd cu felia de pîine) au fost naționalizate, colectivizate și raționalizate, ele își găsesc liniștea în alcool, bătaie, tortură și, din cînd în cînd, în contemplarea Bărăganului înghețat. Brutele lui Monciu-Sudinski nu provin, congenital, dintr-o lume "periferică" (oricum "neprincipială" ficțional, cum crede criticul literar Mircea Iorgulescu, op. cit., 1978, p. 218), ci sînt împinse acolo de involuția psiho-socială adusă de socialism. Inversarea valorilor în societate (permițînd eliminarea elitelor și ridicarea pegrei la rang decizional și executiv), urmată de nivelarea tuturor indivizilor
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
comuniste (comparabile, ca acuitate, doar cu prozele autobiografice ale lui Paul Goma). Din această perspectivă, încărcate de referințe socio-politice directe, dure și exacte, atît Rebarbor, cît și volumele ulterioare de "reportaje în proză" ale lui Monciu-Sudinski oferă o dublă alternativă ficțională: pe de o parte, la idilismul social al prozei industrializării staliniste (gen Petru Dumitriu), pe de alta, la evazionismul etic al romanului politic șaptezecist (tip Buzura, Ivasiuc sau Preda), defazat "critic" față de propriul său prezent ceaușist. Cine ar încerca, astăzi
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
evocat (cum își ținea el cursurile enorm de populare, vorbind ore în șir, cu ochii închiși, despre tăcere sau despre singurătate!) de către unul din personaje, Nicos Vretos, spre sfîrșitul romanului. E interesant de notat că povestitorul, nenumit, își duce autobiografia ficțională (în care manipulează atîtea umbre și creează altele), pîna la vîrsta reală a autorului în perioada scrierii romanului. Timpul reînviat e marcat de ecoul mai îndepărtat sau mai apropiat al unor traume istorice în sufletul și memoria naratorului, răscoala țărănească
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
se confundă totul, cu limitele dizolvate sau schimbate mult sub imperiul fanteziei mele, în toate aceste prea numeroase pagini - totul în același plan pe hîrtie: oameni și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Craii... peste toate cele patru anotimpuri ale unui an întreg (dar patru alternează cu trei în Craii... , această alternanță fiind la originea enigmelor numerologice propuse de roman). Importantă în construcția temporală a nuvelei Remember și în situarea naratorului din Craii..., ficțional identic cu acela din Remember, e cifra "șapte". De notat că acțiunea Crailor... începe trei ani după 1907, deci în 1910, și se termină cu patru ani după 1907, deci în 1911. Speculațiile numerologice, pe care nu vreau să le
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
greșeală, n-are importanță, singura dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula de aur a jocului lecturii literare - și încă și mai mult a jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul ficțional voalat
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul ficțional voalat prin ipoteze și inferențe proprii. Paradoxul e că tot textul și numai textul, lacunar și mincinos sau "halucinat" cum e, trebuie să furnizeze materialul ipotezelor. Inferențele care apelează la date extratextuale nu sunt îngăduite. Cititorul e provocat să descopere
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
a și început să-și facă opera de subtilă eroziune în memoria cititorului care și-a plimbat ochii peste aceste rînduri; dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul Mariei Mancini de Mignard din Kaiser Friederich Museum, cu doi ani înainte ca naratorul să-l
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui Cantemir, de unde și decupajele suprarealiste care s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a românului, în "juxtapunerea capricioasa a narațiunii ficționale cu narațiunea non-fictionala"), figurile amplificării (cu corolarul Expansiunea sintactica a frazei: tehnică frazei labirintice) și, în fine, figurile iluziei către care converg toate celelalte, asigurînd "o perspectivă unificatoare, specific baroca, a întregului". Aceste exerciții analitice, fascinante în sine și luminoase
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
prin vocea la persoana întâi ce-l înfățișează nemascat ca, de altfel, și pe eroinele în cauză. Suntem, totuși, de abia acum în posesia unei exegeze fondată pe strategia reflectării în oglinzi paralele a faptului existențial în concurență cu cel ficțional, într-o încleștare ea însăși dramatică, din care parcă nu se știe cine iese modificat! Ca reper general al unei opere, ne este cunoscută frenetica evoluție a prozei românești în scurta perioadă interbelică, a sincronizării cu cele mai avansate literaturi
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
dedublării, nu și a alterării, personalității: "dacă acest Urmuz n-ar fi existat, nu existam nici noi sau, poate, numai în acest caz, Ionathan X. Uranus ar fi fost Ionathan X. Uranus." Parodiază și el câteva genuri și specii literare, ficționale ori nonficționale, chiar și teoretizante (Tratat practic și teoretic despre soare), un zodiac (Manualul bunului zodier) etc. Bradolin și Sulfinela este o parodie a prozei sentimentale, cu suport oniric și sacru. Jocurile de cuvinte sunt intens agreate: "vremea romanilor sau
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
istorie. (Red.) Un roman istoric nu este evident un manual de istorie. Te aștepți, totuși, citindu-l, ca informația pe care o vehiculează să aibă îndeajuns de multă acuratețe, încît să nu anuleze efectul de real necesar adeziunii la universul ficțional; iar, dacă ea contrazice datele istoriei, așa cum se întîmplă în ficțiunile postmoderne care înscenează istorii alternative, abaterea să aibă un sens, să fie o subversiune controlată și necesară logicii ficționale. Nu așa stau însă lucrurile cu romanul Evanghelia după Arańa
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
să nu anuleze efectul de real necesar adeziunii la universul ficțional; iar, dacă ea contrazice datele istoriei, așa cum se întîmplă în ficțiunile postmoderne care înscenează istorii alternative, abaterea să aibă un sens, să fie o subversiune controlată și necesară logicii ficționale. Nu așa stau însă lucrurile cu romanul Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu, publicat de editura Humanitas, a cărui principală materie istorică o constituie începutul secolului al XVI-lea, țările iberice, teritoriile descoperite de portughezi și de spanioli. Deși lăudabil
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
de portughezi și de spanioli. Deși lăudabil în principiu pentru insolitul teritoriului istoric ales, romanul conține licențe care depășesc ca număr și amploare marja de eroare suportabilă într-o narațiune ce mimează istoria, prejudiciind în permanență integrarea istoricului în spațiul ficțional și dăunînd, în ultimă instanță, lecturii, care, din binevoitoare, e nevoită să devină suspicioasă. Referindu-mă numai la Portugalia și la navigațiile ei prezente în roman, autorul dă impresia că și le imaginează ca pe un domeniu exotic și privat
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
începând versul cu majusculă, fapt cu totul excepțional), cum "a umblat odată cu o amintire în mâini". Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic "jonglează" cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin ficționale - dovedindu-se de neîntrecut atunci când vine vorba de invocarea aluzivă a unei game extrem de variate de transgresări, infiltrări și amestecuri între cele mai diverse "straturi" ale realității și ale memoriei culturale, sau - cum ar spune epistemologii - între diversele "modele" de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
cel mai semnificativ, caracteristic pentru înțelegerea modului de funcționarea a mecanismului poetic ivănescian, este recursul la o serie indefinită de puneri în abis: "răsturnările" succesive ale lui mopete ne încurajează să bănuim că scrierea are, de fapt, un statut dublu ficțional. Cu alte cuvinte, "cadrul teatral" prezent în orice act ludic, deci și în ficțiune, este aici ridicat la puterea a doua, și, în consecință, relativizat. Procedeul ne duce cu gândul la principiul cutiilor chinezești, la misterul borgesian al Ruinelor circulare
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
un tip particular de mimesis, înțeles nu atât ca reprezentare fidelă a realului preexistent, cât mai cu seamă ca mimare, simulare și modalitate implicită de ... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin inocenți, de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm diverse jocuri ale închipuirii. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
lui Mircea Ivănescu se dovedește, poate, cu adevăr "subversiv". Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile. Aflăm că "mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - / adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumi -/ și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un/ punct al lumii (...)". Fragmentul trădează
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
anume unuia... estetic. Spațiul creat de Marius Tupan este Marconia, o anagramă a României (plus un ,c" enigmatic), teritoriu format deci printr-o alăturare (juxtalism) foarte vizibilă. Firește, suntem tentați să apropiem această ,țară" de cele inventate, dar mult prea ficțional, de Faulkner sau Márquez. Nu, Marconia lui Tupan este mult mai reală și vine poate de mai departe în timp, dar tot din aria română, din }iganiada lui Budai-Deleanu. O altă direcție de succes a cărții vine din interesul tot
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
înaltă a spiritului. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămâne șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera sa ficțională și confesivă va putea însă apărea în integralitatea și integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, despre scriitorul care a creat-o și omul care a trăit-o. Într-o scrisoare trimisă lui Virgil Nemoianu, descoperim, în
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
amănunte biografice? Fiindcă i se par esențiale pentru o înțelegere adecvată a celebrului roman bulgakovian ce conține "inserții autobiografice extrem de accentuate, motivate puternic afectiv fie de tribulațiile scriitorului într-o realitate istorică profund defavorabilă, fie de intenționalitățile purificatoare ale transfigurării ficționale".(p.40) Un exemplu edificator îl constituie "teatralizarea obsesiei"(cf. unuia din subtitlurile excelent alese de eseist), conversația reală avută cu Stalin împletită cu proiecția dorinței reabilitării dând naștere unei scenete tragi-comice, desprinsă parcă din viitorul roman, scenetă pe care
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
întrebare complicată, la care nu am priceperea să răspund: autorul - un eu difuz, cu mari probleme identitare, probabil indefinibil..." Rezultă astfel suprapunerea în roman a mai multor instanțe narative, începând cu autorul real, până la autorii "simulați", naratori omodiegetici, integrați universului ficțional din care relatează: Cesar autorul resimte scrisul ca refulare într-un spațiu compensatoriu, ca evadare din banalul cotidian, în timp ce Cesar-personajul nu se poate sustrage scrisului, scrisul este confirmare a existenței. El devine conștient și de forța cuvântului "ca armă", forță
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
iar Valentin Tașcu vede un eveniment în apariția trilogiei Batalioanele invizibile a "ignoratului" Marius Tupan. Ciudată i s-a părut Cronicarului părerea lui Ștefan Caraman (consonantă însă cu a lui Florin Iaru) că "scriitor este doar autorul de text creativ ficțional" iar nu și acela care dă la iveală cărți de "memorialistică, de teatru, de critică, eseu..." Ciudată pentru că emițătorul opiniei după care "cartea de teatru" nu ar fi literatură ține totuși să treacă drept dramaturg, calitate menționată în Ramuri în dreptul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]