4,586 matches
-
arheologică de descoperitor al unor manuscrise ezoterice, m-ar fi privit în ochi și m-ar fi înjurat...". Înghesuite "fără milă" în aceeași listă, alcătuită după dicționarele savante ale lui Mircea Horia Simionescu, personaje reale ale lumii literare capătă statut fictiv: "aldulesei, radu - voyeurist/ arun, george - travestit/ baudrillard, jean - polițist/ ș...ț/ boerescu, dan-silviu - culturist/ călinescu, matei - hagiograf/ călinescu, george - grădinar/ cărtărescu, mircea - ceasornicar", șamd, inclusiv "șoitu, grigore - papugiu". Doina Jela e aici autoarea unui roman "rezumat după rețeta autoarei, fiind
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
Apropierea de literatură a jurnalului Soranei Gurian a luat, precum remarca just Virgil Ierunca, aspectul "romanțării". "Construcția narativă pe cale de consolidare", despre care vorbea Nicolae Florescu, se concretizează, de fapt, în două cvasiromane: primul - al obținerii pașaportului printr-o căsătorie fictivă, cel de-al doilea - al iubirii imposibile, avîndu-i ca eroi pe autoare și pe un general sovietic. În nici unul tensiunea dintre forțele oponente nu atinge acel maximum necesar operei peste medie. În cazul celui dintîi, oricît de mult arbitrarul ar
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
o unitate atât de strictă încât, cu toată diversitatea formală, sufletul ei ni se revelă monoton ca o obsesie. Chiar acest lucru iese în evidență, în cazul lui Camus, această monotonie passionnée care coagulează într-un tot unitar scrierile sale fictive (dar pornite în majoritatea cazurilor de la o realitate a momentului) ori non-fictive. Marotele gândirii camusiene sunt câteva, dar în ele se adăpostesc altele ca în cazul acelor mici păpuși rusești, aceste alte marote (raporturi - cuvânt foarte des întâlnit la I.
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
a citit toată cartea. Alte procedee folosite în același scop: schimbă datele calendaristice, pune nume inventate unor oameni reali, recunoscuți de oricine are minime cunoștințe istorice (lui Dumitru Popescu, zis “Dumnezeu”, îi spune, fără rost, Klam !), după ce își amestecă personajele fictive printre amintiri, M.H. Simionescu sfidează bunul-simț, povestindu-și vizita la Goethe !! Pentru derutarea cititorilor, autorul descrie în detaliu cum a dorit să-i cumpere scriitorului german, mort cu exact 137 de ani înainte, un cadou, cum a trebuit să renunțe
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
tip de scriitor, destul de rar întâlnit la noi, realmente inteligent, deosebit de cultivat, cu studii serioase, capabil să facă speculații și să topească în prozele sale informații și teorii dintre cele mai variate: din fizică, matematică, istorie, patristică (mânuirea documentelor străvechi, fictive sau nu, are farmec borgesian)... Evitând monotonul, Bogdan Suceavă se mișcă cu ușurință în mai multe registre scriindu-și prozele matur și fără stridențe. De pildă, Tata a vrut televizor sâmbătă seară este o foarte amuzantă povestire din epoca comunistă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
de seamă dintre meritele cărții nu ține însă de metodă, ci de stil. îl vede viu cititorul între paginile cărții pe Duiliu Zamfirescu. Pe fiul de funcționar care își compune, asemenea lui Mateiu - dar e singura asemănare - o ascendență nobilă fictivă, urcînd pînă la împărații bizantini, pe Duiliu Zamfirescu gazetar la România liberă pe malurile Dîmboviței, nemulțumit de indiferența guvernului și de publicul teatrelor. Pe Duiliu Zamfirescu îndrăgostit, mai tîrziu căsătorit cu Henriette Allievi - fiică de senator și de contesă, pe
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
specifică dintre proprietarul bogat (dramaturgul) și chiriașul grăbit (poetul, prozatorul) care nu-și plătește chiria, scuipă de la balcon, aruncă coji de semințe pe scară, se poartă ireverențios și se încălzește arzîndu-și scaunele, rafturile, tapetul. Și ce face diferența dintre ei? Fictivul și nonficțiunea? Durata, ziua, viața omului, cum se vede sau, cu vorba lui Radu Petrescu, ce se vede? Ce mai rămîne după scurgerea sîngelui? Ceremonialul cehovian al fierberii ceaiului ( Mă voi așeza la masa rotundă, Doar peste cîțiva ani)? Mînzul
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
a doua zi și au deschis foc asupra greviștilor, dintre care S-a făcut foarte mult caz în legătură cu această grevă în cei 50 de ani de dictatură comunistă, în timpul căreia s-au fabricat eroi falși că Vasile Roaită și prezente fictive (că cea a conducătorilor comuniști care, în realitate, la ora la care armata a deschis focul, erau deja arestați). În contrapartida, care nu dă bine în diorama idilica a interbelicului românesc. Ca si pasarelă Grivița, grevele de la uzinele cu același
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
Autobiografie), " Nu știu: tracii aveau trac? Că fracii aveau frac." (Motto la Ispitele lui Moș Grămadă). Un Poem perplexează prin fractura sintaxei. "Pământul frumosului paratrăznet./ Bea lichior într-un stomac/ De unt. Eu mor." Poemul e dat în traducerea, desigur fictivă, a aceluiași Miron Grindea. Traductologii ar putea extrage vreo învățătură teoretică din acest dat original. Evreu trecut la ortodoxie în 1936, Ionathan X. Uranus se desparțea de esoterism și René Guénon, ca și de avangardism. A fost preot ortodox la
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor "neadevărate", sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată - lumile închipuite
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
mod de a arăta că, la rigoare, se poate "face literatură chiar din condiția teoretică a literaturii" (Eugen Negrici), dar trădează în același timp un fel de neliniște ontologică provocată de descoperirea imposibilității de a trăi și altundeva decât în fictiv. Constatăm așadar că în spatele acestor "răsturnări" funambulești, care amestecă planurile într-o asemenea măsură încât nu se mai poate ști despre care mopete ni se vorbește, se află în fapt o melancolică intuiție a imanenței literarului, a faptului că totul
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
este nici cancerul, nici SIDA (boli omenești individuale), ci terorismul și complotul mondial (boli colective, sociale). Lăsate la nivelul mapamondului politic, acestea nu au nici o șansă să fie elucidate, rezolvate (adesea nici nu se vrea). Introduse însă într-un spațiu fictiv, limitat, ele se curăță oarecum de mister, pot fi controlate și restituite altui mister, anume unuia... estetic. Spațiul creat de Marius Tupan este Marconia, o anagramă a României (plus un ,c" enigmatic), teritoriu format deci printr-o alăturare (juxtalism) foarte
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
cronică, și încă una politică, Refugii este un roman. O ficțiune. O poveste cu și despre ființe imaginare dintr-un spațiu imaginar. Acțiunea este plasată în trei localități - un sat, Măgura, și un oraș de provincie, Rîul Doamnei, cu nume fictive, inexistente în realitatea toponimică a României, și capitala București, aceasta însă într-o prezentare foarte epurată, aproape convențională. Cu o singură excepție, a unei figuri de rang secundar, nici unul dintre personaje nu este și nu poate fi bănuit că ar
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
a.m.d. O face cu gravitate, o face cu patetism, o face uneori și memorabil ca expresie. Din virtuoasele ei producții reflexiv-eseistice se poate alcătui o mini-antologie în sine cu totul onorabilă și, fără a-i prejudicia statutul de personaj fictiv, se poate chiar spune că este, în această ipostază, un fel de Vaclav Havel în fustă. În fustă, de budoar și cam logoreic. * * * Aici, în această expunere detașată și aproape clinică a dedublărilor personalității este de căutat Ťmesajulť scriitorului, nicidecum
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
biografie. A mai avut rost să mai desfacă firul în patru? Și să se oblige, măcar pentru zăbavă de o clipă, să-și mai aleagă și culorile? Ba, pentru urzeală, ba, pentru băteală? Așa că formula jurnalului prin implicare (fie și fictivă - camuflare, nu?!) - personagială, de atmosferă, de spațiu, i-a dat posibilitatea să rămână tot el ordonator, atât de viziune, cât și de limbaj, derivând și fragmente de imaginar, dinainte stabilit ori creat în focul creației ardente. Pentru că obsesia eliadiană a
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Mateiu I. Caragiale, Alice Voinescu, Jeni Acterian, G. Călinescu, Mihail Sebastian. 3. Autoficțiunile perioadei totalitare (cu 12 indicatori - actanți, total diferiți, fiecare având o personalitate bine conturată, încât supratitlul ofertat de domnul Glodeanu trebuie acceptat printr-o metodă a speculației...fictive. Cu atât mai mult, megatitlul II. La vremea potrivită, credibilitatea atașată momentului editorial când au fost tipărite jurnalele (în această ordine, dacă se poate spune așa!), aparținând lui N. Steinhardt (în primul rând, prin insolitul titlului și, de ce nu?!, prin
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu ochii deschiși, de un teritoriu al imaginației, evadare cu gândul într-un spațiu fictiv: "și acum evadare spectaculoasă/ prin ușa placentă din/ camera mea merg în portul/ Balcanbalta. colțul de elefant al lunii/ spintecă drumul în urmă se aud/ lăutarii, înainte oamenii fug mereu spre/ bărcile de salvare. pielea nopții are miros de/ pâine
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
generațiile mai mature vor recunoaște aerul irespirabil al unei epoci pe care nostalgicii încearcă să o idealizeze, iar cei foarte tineri vor descoperi o realitate absurdă, despre care se poate spune însă că, din păcate, nu a fost deloc una fictivă. Pe de altă parte, așa cum bine observa Stejărel Olaru în cuvântul introductiv, notele informative reproduse în acest volum spulberă un mit: acela că Nicolae Ceaușescu și cei din conducerea țării nu știau care sunt problemele cu care se confruntă locuitorii
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
că, în afară de acest presupus univers interior al poetului exilat în Tomis, romanul nu mai conține nimic. Epicul, întâmplările exterioare aproape că lipsesc, nu este vorba despre un roman istoric, în adevăratul înțeles al cuvântului, ci de un soi de eseu fictiv a cărui miză exclusivă este reconstituirea gândirii lui Ovidiu. Ovidiu c'est moi! poate exclama Marin Mincu, convins că vede lumea prin ochii marelui poet latin. Cât de verosimilă este această viziune? Fiecare cititor este liber să o judece cu
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei. Folosindu-se de o suprafață recognoscibilă, ego-grafii manipulează - într-un crescendo isteric - gustul public către teritorii de interes în care
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
transformă într-o suprafamilie - grupurile etnice erau suprafamilii endogame, ce trăiau pe un anumit teritoriu. Invențiile culturale ale descendentei lineare și exogamia descendentei au permis extinderea modelului primordial de organizare socială la comunități mari. Astfel, descendentă comună a fost parțial fictiva din cauza migrației, cuceririi și exogamiei. "La fel ca în grupurile de rudenie mai mici, înrudirea era de ajuns de reală pentru a deveni baza acelor sentimente puternice pe care le numim naționalism, tribalism, rasism și etnocentrism. Ușurință și viteza cu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mama, a durat practic câteva luni, si aceasta până când, la Viena fiind, am găsit un serviciu. În acel moment i-am amintit de înțelegerea pe care am avut-o cu ea în țară, si anume ca aceasta căsătorie să fie fictiva. Această pentru că, în ciuda nepotrivirei noastre, Marinkă-i îi făcea plăcere să se afișeze cu mine în societatea vieneza. O parte din vina am purtat-o și eu, deoarece perioadă de conviețuire dinainte convenită a fost mai lungă decât anticipasem. De îndată ce am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
timp brut, barbar, asupra căruia n-avem decît o prea limitată putere, așa cum îi opunem viitorul, o altă ficțiune, mai liberă, mai aeriană decît trecutul, deși misterios înrudită cu acesta. în ordine existențială, firește, trecutul e slab ca orice fapt fictiv. Este, după cum spune Valéry, "locul formelor fără puteri; noi trebuie să-i dăm viață și necesitate și să-i presupunem pasiunile și valorile noastre". Adică să-l resuscităm, infuzîndu-i viața noastră actuală. Dar putem constata și un fenomen invers. Așa
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
prin ochii unei femei din marea aristocrație, care a cunoscut toate avatarurile schimbărilor succesive de regim politic. Tentația cititorului e aceea de a vedea în persoanejele acestui roman oameni reali, biografii identificabile la scara istoriei, abia camuflate în spatele unei onomastici fictive. Din relația acestor personaje cu personalitățile istorice apărute în roman cu numele lor reale și, mai ales, din faptele și destinul lor la scara istoriei românești, se pot lega firele capabile să ducă spre unele modele identificabile în istoria mai
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
e un mod al înstrăinării, un refugiu al eului ce se disimulează ori, precum în cazul de față, se refuză pe sine. Pe o asemenea cale nu realul naște fabulosul, ci fabulosul naște realul, propriul său real paradoxal, un real fictiv, dar respectînd un set de convenții ale concretului. Spre a fi mai convingător întru "realism", poetul recurge la contondențe, la, după cum observa N. Steinhardt, "vorbe slute", "miștocării", "gagicăreli", neocolind "luările în balon" și "tiribombele iarmarocului". Se bălăcărește cu voluptate în
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]