153 matches
-
de corp autopsiat care vorbește, intrând în spațiul public al comunicării sau în spațiul deschis al livrescului și al intertextualului. Prin urmare, pentru Orlan, corpul este deopotrivă unul estetic, social, politic, un teatru al experienței și al transformării fenomenologice și figurale. Fluidizând hotarele dintre „eu” și imagine, performările iconice ale chirurgiei estetice devin evenimente discursive, chestionând idealurile feminine ale frumuseții în arta occidentală. Ele rezistă tendințelor de obiectivare a corpului uman ca imagine și ca proces de expunere, ca integritate a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
real și imaginal. Aceste exemple vizuale transgenice, constituite la granița dintre artă și tehnoștiință sunt ființe monstruoase, în sensul defamiliarizării de existență și al ruperii de obișnuința culturală, ființe mai reale decât realitatea cunoscută, care există atât fenomenologic cât și figural. Pulverizarea hotarului dintre imagine, subiect și obiect se produce, de data aceasta, în cadrul aceluiași „personaj”-mutant, care, precum ființele vieții artificiale (vezi primul capitolă, trăiește în scop vizual autoreferențial. Pe de altă parte, nefiind doar reprezentări optice, ci creaturi în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este cu Y", "X are Y"). ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. consonanță [consonance]. Fuziunea între un NARATOR și conștiința personajului despre care el povestește (Portret al artistului în tinerețe). Consonanța caracterizează relația dintre narator și PROTAGONIST într-o SITUAȚIE NARATIVĂ FIGURALĂ. ¶Cohn 1978. Vezi și DISONANȚĂ. constatativ [constative]. Un enunț care descrie evenimente sau stări de lucruri în anumite lumi și, deci, are calitatea de a fi "ori adevărat, ori fals" în aceste lumi: "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vîrsta rațiunii), sau multiplă (cînd aceleași situații și evenimente sînt prezentate de mai multe ori, de fiecare dată într-o perspectivă diferită: Piatra Lunii, Rashomon). ¶Bal 1985; Genette 1980. Vezi și FOCALIZARE-INTERNĂ FIXĂ, PUNCT DE VEDERE INTERN, FOCALIZARE-INTERNĂ MULTIPLĂ, SITUAȚIE-NARATIVĂ FIGURALĂ, FOCALIZARE-INTERNĂ VARIABILĂ, VIZIUNE. focalizare-internă fixă [fixed internal focalization]. Un tip de FOCALIZARE INTERNĂ în condițiile în care numai un personaj este FOCALIZATOR; o redare a situațiilor și evenimentelor în funcție de unul și același PUNCT DE VEDERE. ¶Genette 1980. Vezi și FOCALIZARE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se întîmplă" înaintea unui aparat neutru și sînt transmise de acesta fără vreo organizare sau selecție vizibilă). ¶Stanzel identifică trei tipuri principale de SITUAȚII NARATIVE: SITUAȚIE NARATIVĂ AUCTORIALĂ (caracterizată de un narator omniscient: Tess D'Urberville, Tom Jones); SITUAȚIE NARATIVĂ FIGURALĂ (narator heterodiegetic cu punct de vedere intern: Ambasadorii); și SITUAȚIE NARATIVĂ LA PERSOANA ÎNTÎI (narațiune la persoana întîi: Marile speranțe, Greața). Acestor trei categorii (sau altora care sînt în esență similare), Romberg o adaugă pe aceea a naratorului ca observator
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
PUNCTUL DE VEDERE e localizat în PROTAGONISTUL povestirii sau în centrul său de acțiune, sau e plasat în afara povestirii sau a centrului ei de acțiune?) El a identificat trei situații narative fundamentale: AUCTORIALĂ (auktoriale Erzählsituation), în care domină perspectiva exterioară; FIGURALĂ sau PERSONALĂ (personale Erzählsituation), în care domină modul rezonerului; și PERSOANA ÎNTÎI (ich Erzählsituation), în care domină un narator homodiegetic. Într-o discuție mai recentă în care definește situația narativă în raport cu persoana (narator homodiegetic, sau heterodiegetic), FOCALIZAREA (zero, exterioară, sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narativă auctorială [authorial narrative situation/auktoriale Erzählsituation]. O SITUAȚIE NARATIVĂ caracterizată de omnisciența unui NARATOR care nu participă la situațiile și evenimentele povestite (Tom Jones, Povestea a două orașe, Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet). Împreună cu SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI și FIGURALĂ, situația narativă auctorială (auktoriale Erzählsituation) este unul din cele trei tipuri de bază din clasificarea lui Stanzel. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984.Vezi și DISCURS AUCTORIAL, NARATOR OMNISCIENT, VIZIUNE, FOCALIZARE ZERO. situație narativă figurală [figural narrative situation/ personale Erzählsituation]. În viziunea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Împreună cu SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI și FIGURALĂ, situația narativă auctorială (auktoriale Erzählsituation) este unul din cele trei tipuri de bază din clasificarea lui Stanzel. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984.Vezi și DISCURS AUCTORIAL, NARATOR OMNISCIENT, VIZIUNE, FOCALIZARE ZERO. situație narativă figurală [figural narrative situation/ personale Erzählsituation]. În viziunea lui Stanzel, unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale Erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ LA PERSOANA ÎNTÎI (Ich Erzählsituation). SITUAȚIA NARATIVĂ figurală (sau personală) (personale Erzählsituation
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI și FIGURALĂ, situația narativă auctorială (auktoriale Erzählsituation) este unul din cele trei tipuri de bază din clasificarea lui Stanzel. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984.Vezi și DISCURS AUCTORIAL, NARATOR OMNISCIENT, VIZIUNE, FOCALIZARE ZERO. situație narativă figurală [figural narrative situation/ personale Erzählsituation]. În viziunea lui Stanzel, unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale Erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ LA PERSOANA ÎNTÎI (Ich Erzählsituation). SITUAȚIA NARATIVĂ figurală (sau personală) (personale Erzählsituation) e
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
FOCALIZARE ZERO. situație narativă figurală [figural narrative situation/ personale Erzählsituation]. În viziunea lui Stanzel, unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale Erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ LA PERSOANA ÎNTÎI (Ich Erzählsituation). SITUAȚIA NARATIVĂ figurală (sau personală) (personale Erzählsituation) e caracterizată de FOCALIZARE INTERNĂ (și de un NARATOR care nu-i participant la situațiile și evenimentele povestite: Ambasadorii). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. situație narativă la persoana întîi [first-person narrative situation/Ich Erzählsituation]. În viziunea lui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
evenimentele povestite: Ambasadorii). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. situație narativă la persoana întîi [first-person narrative situation/Ich Erzählsituation]. În viziunea lui Stanzel, unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ FIGURALĂ (personale erzählsituation). Situația narativă la persoana întîi (Ich erzählsituation) e caracterizată de un narator care participă la situațiile și evenimentele povestite ( Marile speranțe, Moll Flanders). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și NARAȚIUNE HOMODIEGETICĂ. situație narativă personală [personal narrative situation / personale
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la persoana întîi (Ich erzählsituation) e caracterizată de un narator care participă la situațiile și evenimentele povestite ( Marile speranțe, Moll Flanders). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și NARAȚIUNE HOMODIEGETICĂ. situație narativă personală [personal narrative situation / personale Erzählsituation]. Vezi SITUAȚIE NARATIVĂ FIGURALĂ. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. situație-șablon [stock situation]. O situație convențională; un set standard de stări și evenimente. Situațiile-șablon merg de la particular (de ex., semnul din naștere care dezvăluie rudenia) la general (genul de INTRIGĂ de la sărăcie la bogăție). Unele sînt
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
contexte variate. Menținerea discursul la un nivel ridicat de abstractizare (cel al definițiilor, paradigmelor teoretice), care îngreunează înțelegerea cunoștințelor sau la un nivel scăzut de abstractizare (exemple, experiențe de viață, observații), care îi va reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, influențează negativ inteligibilitatea și aplicabilitatea cunoștințelor. ▪ credibilitatea profesorului: poate să fie demonstrată atât prin deținerea rolului de expert în domeniul său de specialitate și în managementul clasei de elevi, cât și prin poziția degajată a corpului, mimica și gestica convingătoare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
învățarea prin adăugarea unui plus de inteligibilitate și rapiditate în însușirea conceptelor, teoriilor, principiilor, priceperilor și deprinderilor etc. Ancorarea discursului profesorului la nivelul observațiilor și al descrierilor, utilizând gesturi ilustrative și expresive, îi va reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, în care informația este asociată unui model intuitiv sau unui exemplu, asigurând astfel inteligibilitatea conținutului transmis. Exemple elocvente ne sunt oferite și de studiile de caz asupra comportamentului profesorilor în predare, realizate de Barbara M. Grant, profesor la Colegiul William
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
acțiunilor sau evenimentelor descrise drept o strategie importantă în predarea și consolidarea noilor cunoștințe, constituind ,,ancore" în lecțiile demonstrative. Ancorarea discursului didactic la nivelul observațiilor și al descrierilor, utilizând gesturi ilustrative și expresive, îi reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, în care informația este asociată unui model intuitiv, asigurând astfel inteligibilitatea conținutului transmis. De asemenea, pentru ca școala să devină prietenoasă și atrăgătoare, profesorii trebuie să folosească, din perspectiva lui Gabriel Albu, un limbaj (verbal și/sau nonverbal) al acceptării elevilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cognitive și discursul speculativ postmodern despre narațiune. Pe de o parte, detractorii metaforei caracterizează împrumuturile din alte domenii ca pe niște inevitabile distorsiuni ale conceptului original pentru că nu toate caracteristicile lor pot fi transferate în noul domeniu și pentru că limbajul figural este doar care maschează absența desemnării la propriu, lipsite de ambiguități. Pe de altă parte, partizanii deconstructioniști ai limbajului figural consideră că nu există desemnări exacte pentru că sensul apare prin deplasări semantice, și limbajul este metaforic, ca în cazul conceptelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
niște inevitabile distorsiuni ale conceptului original pentru că nu toate caracteristicile lor pot fi transferate în noul domeniu și pentru că limbajul figural este doar care maschează absența desemnării la propriu, lipsite de ambiguități. Pe de altă parte, partizanii deconstructioniști ai limbajului figural consideră că nu există desemnări exacte pentru că sensul apare prin deplasări semantice, și limbajul este metaforic, ca în cazul conceptelor naratologice care ascund unele metafore ca aceea a naratorului. Ryan consideră, citându-l pe Richard Rorty, că odată ce o metaforă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
singură acțiune este selectată ca parte a unei narațiuni care stă pentru întreg, nici pe aceea ciclică în care o serie coerentă de imagini reprezintă momente narative ale unui text. Winter încadrează imaginile din aceste basoreliefuri folosind: în care reprezentarea figurală are o logică proprie, distinctă de aceea a textului și în care textul și imaginea diferă nu numai sub aspectul conținutului, ci și al intenției pentru că fiecare se adresează unor audiențe cu nivele de cultură diferite. Prin analiza imaginilor din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
în evidență complexitățile unui artefact monumental. Ea demonstrează că, deși vine din sfera literară, narațiunea oferă un teren promițător pentru istoricii de artă care înțeleg pictura și basorelieful ca pe conținuturi ordonate prin spunere. Winter arată că nu toate operele figurale spun povești, dar ele trimit uneori la o poveste sau o întruchipează alteori în concepte abstracte. Ea distinge cazurile în care narațiunea apare într-un text asociat cu o imagine servind drept ilustrație narativă a textului de cazurile în care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
lui Radu et al. (1994:16), reprezentările colective sunt "mai presus decât opiniile sau clișeele consensuale într-o comunitate; ele se disting la nivelul conștiinței cotidiene prin forța de determinare a conduitei, prin tendința de obiectivare, de ipostaziere în scheme figurale sau lucruri, transpunându-se în termeni și experiență familiară individului și impunându-se în cele din urmă ca un dat perceptiv". 6.4.2. Reprezentări sociale asupra identificărilor: metodologie și analize Datele la care ne raportăm în continuare sunt date
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
astfel despre o imagine "iconică" (simbolică), predominantă în iconografia ortodoxă, și una "icastică" (mimetică), ce apare în iconografia medievală occidentală începând cu secolul XIV și se dezvoltă spectaculos în arta religioasă catolică. Dincolo de înțelegerea sa ca reprezentare abstractă, figurativă sau figurală (literară, spre exemplu), dincolo de utilizarea termenului în câmpul artelor plastice (cum sunt numite pictura, sculptura și arhitectura) sau în general în registrul vizualului, imaginea cunoaște o complicație semantică atunci când este corelată cu studiul mentalului colectiv și al fenomenelor sale adiacente
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rol antropologic, istoric, sociologic, cultural și spiritual. Ceea ce interesează însă în mod aparte o teorie a imaginarului medieval este mai ales "ontofania imaginii", precum și posibilitățile de exprimare a teologiei iconodule sau iconoclaste, sensul epifaniilor, teoria și imaginea Întrupării, ca reprezentare figurală sau măcar intuitivă a alterității divine, dar și a i-reprezentabilului. În ceea ce privește arta figurativă cu subiect religios, imaginea se cere a fi analizată sub aspectul capacității ei de a exprima sensul imanent sau transcendent, în raport cu intelectul imaginativ care a creat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru că implică direct codurile culturale, contextul etc.). În perspectiva pe care o va deschide asupra imaginarului medieval capitolul Speculum speculorum, precizările despre simbol și relația lui cu retorica sunt foarte utile, pentru că vom reveni la texte și la aceste mecanisme "figurale" care dau naștere atât imaginilor literare, cât și celor vizuale. Orice figură poate dezvolta un caracter simbolic dacă asupra sensului său se aplică procesul prin care el poate fi comutat într-un alt plan, acolo unde, la confluența cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
primirea solilor, mazilirea, primirea domnului la hotar etc. − particularizează structurile "morfologice" ale sistemului general al imaginarului. Aceste formule, sau descrieri, sau sub-structuri narative se realizează așadar pe un traseu cumulativ, care străbate nivelele și dă naștere compozițiilor textuale sau reprezentărilor figurale ce corespund realului sau lumii imaginate. De aceea subliniam în mai multe rânduri că discursul public asupra istoriei trecute devine un model pentru înțelegere și memorare, implicit pentru procesul de imaginare, pentru constituirea "corpusurilor" aferente. Mecanismele narațiunii și mentalitățile comune
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
gândi și la acest fapt. Deocamdată, prin operațiile numite, nu putem ști ce tip de relație vom avea între termenii judecății finale a unui silogism, dar, odată identificat cel de-al treilea termen, avem tot ce este necesar pentru structura "figurală" a silogismului; avem cei trei termeni, fiecare cu poziția proprie, determinată ca loc în judecata finală a silogismului pentru primii doi, încă nedeterminată în premise, nedeterminată complet în cazul celui de-al treilea; adică, în cazul acestuia din urmă, nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]