936 matches
-
investește în distracție!” (inoras.ro). Verbul latinesc investire „a îmbrăca” stă la originea tuturor formelor moderne discutate, ca împrumut cult; în română, verbul a fost și moștenit: în textele vechi, apare a învește, cu participiul învăscut și sensuri proprii și figurate legate de „a îmbrăca”: „Domnul în dulce frămseațe se învești” (Coresi); „înveaște-l cu arma milii tale” (Dosoftei), apud Dicționarul limbii române ( DA). Verbul a fost reîmprumutat târziu în forma a investi, care apare, cu sensurile moderne, în Dicționarul lui Laurian
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
decorurilor... De fapt, formula în spatele culiselor, folosită că echivalent pentru în culise, are o anume motivație: regăsește sensul prim, etimologic, al substantivului fr. coulisse. Termenul românesc a fost preluat din franceză atât cu sensul sau propriu, cât și cu cel figurat: fr. coulisse a desemnat inițial decorul mobil, panoul glisant din spatele scenei, ajungând apoi, prin metonimie, să se refere la spațiul din spatele său. Culisele teatrului se leaga deci, etimologic, de verbul tehnic a culisa. Sensul figurat al substantivului culise (care primește
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
propriu, cât și cu cel figurat: fr. coulisse a desemnat inițial decorul mobil, panoul glisant din spatele scenei, ajungând apoi, prin metonimie, să se refere la spațiul din spatele său. Culisele teatrului se leaga deci, etimologic, de verbul tehnic a culisa. Sensul figurat al substantivului culise (care primește în DEX eticheta corectă, dar ușor exagerată, „peiorativ”) este descris prin „dedesubturile unor acțiuni sau ale unei stări de fapt; mașinație, înscenare, intrigă”. Desigur, ceea ce e ascuns trezește suspiciune, dar și curiozitate vinovată, interesul actual
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
dedesubturile unor acțiuni sau ale unei stări de fapt; mașinație, înscenare, intrigă”. Desigur, ceea ce e ascuns trezește suspiciune, dar și curiozitate vinovată, interesul actual al presei de senzație pentru culisele unei situații nefiind neapărat o acuzație la adresa situației respective. Sensul figurat este asociat, în franceză, cu spațiul din spatele scenei, nu cu decorul mobil; de aceea, dicționarele franceze curente nu cuprind formulă derrière leș coulisses (pentru care internetul furnizează totuși destule exemple), ci doar dans leș coulisses - care a devenit în română
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
ignorat culoarea roșie a semaforului” (adevărul.ro); „Spulberat pe zebră” (observator.a1.ro); „Un șofer din Bacău a spulberat șapte persoane aflate pe trotuar” (apropo.ro) etc. În sensul propriu, a spulbera desemnează o distrugere totală, cu împrăștierea rămășițelor. Sensul figurat e asociat frecvent cu abstracții: sunt spulberate speranțele, visele, miturile etc. Relatările jurnalistice oscilează între cele două valori; uneori tind spre imaginea concretă, fără a fi riguros exacte („O mașină a spulberat un chioșc de ziare”, stiridecluj.ro; „Un camion
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
lui Laurian și Massim (1876): pe lângă sensurile concrete cunoscute („a suscita, ridica pulbere” - „vântul spulberă neaua”), autorii includ un înțeles imitat probabil după cel al verbului italienesc spolverare: „a scutura, curăța de pulbere: a spulbera vestmintele”. E prezentat și sensul figurat („a șterge, stinge”), ilustrat de citate istorice - „a spulbera cetățile de pe fața pământului” -, dar și tipice conversației ierarhice: „te spulber din acest post, dacă nu te porți bine”. Nu neapărat în același tip de context, verbul e atestat în continuare
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
Rodica Zafiu E remarcabilă capacitatea turcismelor de a rămâne în circulație, mai ales în stilul colocvial. Termeni aparent desueți, legați de o anumită epocă din trecut, revin în uzul curent, adesea cu sensuri figurate, ironice și peiorative. În ultima vreme, presa românească utilizează intens cuvântul beizadea, pentru a desemna, depreciativ, pe fiul sau fiica unor persoane cu poziție socială sau situație economică privilegiată. Termenul pare să fi trecut, prin contagiune, de la un ziar la
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
lipsită de conotații negative („son of a prince; noble or refined person”, Redhouse,1998). În româna veche circula și șahzadea „fiu de sultan sau de împărat” (din tc. șahzade); nefiind aplicabil la realitățile strict locale, termenul nu a căpătat sensuri figurate. Sensul ironic dezvoltat în română de beizadea e înregistrat deja de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900) și confirmat de Dicționarul limbii române (DA 1913: „azi mai mult în ironie”), de Dicționarul lui Scriban (1939
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
în forma mai apropiată de franceză, a compta: „Voturile în adunările generale se comptează după numărul acțiunilor” (Ion Ghica). Probabil pentru că a număra și a socoti erau foarte bine instalate în limbă, neologismul și-a limitat uzul la sensurile secundare, figurate. E impresionant locul pe care Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1971) l-au acordat verbului a computa (adaptare a latinescului computare, incluzând forma și sensurile de împrumut în sfera termenului moștenit a cumpăta) și familiei sale lexicale
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
un om foarte deschis mi-a dezvăluit secretul: practică de mai mulți ani concentrarea și pe Ajna Chakra. Numită și “al treilea ochi”, Ajna Chakra se spune că ar fi sediu al intuiției. Bineînțeles că afirmația trebuie luată în sens figurat, dar are și un sâmbure de adevar-in sensul că așa cum v-am relatat concentrarea și meditația pe acest centru au multe efecte benefice asupra proceselor mentale. La fel ca și alte tehnici de meditație, simpla dar poate nu ușoară, concentrarea
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-meditație și echilibru (13) () [Corola-journal/Journalistic/66530_a_67855]
-
parte "scânteie de ninsoare", "râuri de scântei" (Călin Nebunul), apă și foc, "bulgări de lumină" (Crăiasa din povești), deci consistență, opacitate și inconsistență, transluciditate, "prispa (cea) de brazde" (Dorința), prispa (neted, suprafață plană) și brazdele (denivelat, accidentat) având ambele sensuri figurate și nu proprii, "lac de visuri" (Mureșanu, 1876), concret și abstract, "un caos de lumină" (La mormântul lui Neamțu), non-organizare - organizare, "fluviul/ De foc al gândurilor mele mari" (Odin și Poetul), din nou apă și foc împerecheate. Un alt tip
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
limbii române, Litera Ș, 1978, în înregistrează sub formele știolf, știoalfă,dar cu o mulțime de variante fonetice: ștoalfă, ștoarfă, știoarfă etc. și cu sensul de bază "obiect de încălțăminte sau de îmbrăcăminte uzat", din care s-au dezvoltat sensurile figurate: "epitet pentru o femeie slabă, urâtă sau bătrână" și "epitet pentru o femeie de moravuri ușoare". Cuvântul apare la Matei Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
sau din grabă, din obiceiul de a economisi litere) e un hibrid inutil și derutant. Cuvântul chix a fost înregistrat de dicționarele noastre din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu explicații asemănătoare, care legau sensul propriu de cel figurat: „scrinteală în jocul de biliard”; a da chix „a nu reuși” (Șăineanu, Dicționarul universal, ediția a opta, 1930); „lovitură greșită la biliard”; a da chix „a da greș, a o scrânti” (Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească”, 1931). În Dicționarul
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
1931). În Dicționarul Academiei, coordonat de Sextil Pușcariu (Dicționarul limbii române, Litera C, 1940), explicația e și mai detaliată: „lovitură greșită (din cauză că vârful de piele al cheului nu fusese bine uns cu creta), care n-a izbutit”; expresia cu sens figurat a da chix e considerată ca fiind folosită „mai ales despre cântăreți” („a emite un ton... fals”). Cuvântul avea deja o tradiție; fusese cuprins, la 1900, în I. Zanne, Proverbele românilor, volumul IV (p. 326), în expresia a face (da
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
etc.)”; în mai multe limbi, prototipul pentru un anume aspect al pielii (pentru care, în limbajul medical, termenul de specialitate e piloerecție) e fie găina (în franceză, spaniolă), fie gâsca (în engleză, italiană). Echivalentul francez (și în expresii cu sensul figurat) al formulei piele de găină e chair de poule; în engleză (prin multe alte echivalente) găsim goose bumps, goose flesh (dar și chicken skin); în italiană - pelle d’oca, în spaniolă - piel de gallina etc. Oricât am lărgi sfera de
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
provine din invenție). Putem citi un text în cheia celor două pacte simultan? Nu cred. Unul dintre ele îl învinge pe celălalt, până la eclipsare. „Auto”, afișat ostentativ, elimină „ficțiunea”, invizibilă. Rămâne, simplu spus, ceea ce aș numi mai degrabă o autobiografie figurată, fără să știm în ce constă actul de figurare. Pe acest plan, de altfel, evoluția operei lui Serge Doubrovsky e revelatoare: Fii, care narează în șase sute de pagini câteva ore din viața lui Serge Doubrovsky, afișează artificiul său de construcție
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
într-o ureche, a-i lipsi o doagă, a avea păsărele etc. Față de toate celelalte, expresia a fi cu capu’ e neobișnuită prin caracterul său eliptic: nu exprimă literal nicio anomalie, nu cuprinde termeni marcați negativ sau folosiți în sens figurat. Nu este însă nici transparentă: structura sa sintactică nu-i permite ascultătorului care nu o cunoaște dinainte deducerea sau reconstituirea sensului. Expresia provine, foarte probabil, dintr-o elipsă eufemistică, aplicată unor formulări mai explicite ale limbii populare, de tipul e
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
prezentă într-un text al lui Ioan Stratan - Pentameronul, Doi: „Albie de porci te fac / O, ce bucurie...”. În poezia intertextuală și sarcastică a lui Stratan, distrugerea prin substituție a clișeului se amplifică prin introducerea în tipar a unei expresii figurate, remotivate și desacralizante (a face pe cineva albie de porci): „Și-am fost/ albie de porci într-un sat...”. Destructurarea certitudinilor limbajului, ale psihologiei și ale miturilor sociale și personale e profundă și tulburătoare. A fost reeditat de curând volumul-manifest
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
definiția de acum aproape un secol și jumătate era mai aproape de cea a etimonului francez: „moț, smoc, mănunchi de păr, de barbă, de pene”; „mișcare de nerăbdare și de mânie”; a avea tupet - „îndrăzneală, sfrunterie”. Semnificațiile - atât proprii, cât și figurate - sunt cele înregistrate de dicționarele istorice ale limbii franceze. Pentru trecerea de la sensurile „moț”, „smoc de păr”, „smoc de pene” la acela de „îndrăzneală” există mai multe explicații; cel mai probabil, e vorba de o metaforă, căreia îi putem găsi
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
românească a se crede mai cu moț: smocul de pe frunte e interpretat (ca și nasul pe sus) ca un semn distinctiv al superiorității, al plasării simbolice deasupra altora. Uzul curent și definițiile ulterioare din dicționarele românești au reținut doar sensul figurat: „îndrăzneală, nerușinare” (Lazăr Șăineanu, Dicționarul universal al limbii române, ediția a opta, 1930), „îndrăzneală, cutezanță obraznică” (I.A. Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, 1931). Nota negativă e stabilă și deosebește tupeul de îndrăzneală și de cutezanță: e totuși mai
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
Mai mult, gândirea neoplatoniciana a Hypatiei nu se încadrează în contextul pythagoreic al grupului, care îl are în centru pe bătrânul Pythagoras. Nu la urmă, reprezentările renascentiste și antice ale femeilor din Egiptul greco-roman dovedesc că Hypatia din Alexandria trebuia figurata cu păr negru și ten măsliniu, nu bălaie și cu ten alb că personajul lui Rafael. În opinia noastră, tânărul cu figură sacerdotala, radiind armonia interioară a epoptului antic, nu poate fi decât imaginea din mentalul colectiv renascentist a primului
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
în derizoriu, pornind de la o serie de vulgate filosofice, Heraclit, Platon etc. În Polițist, adjectiv, nu doar că polițistul din film este căsătorit cu o fostă studentă la filologie, dar discuțiile celor doi ating problematica dificilă a raportului dintre sensul figurat ca sens poetic și cel denotativ, pentru ca scena finală să pună întro ecuație filologică o serie de cuvinte cu valoare conceptuală: conștiință etc., fapt reluat în șlagărul final: „Mis dragi cuvintele să știi/ ele-mi sunt surorile...” Și în acest
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
Padova), ordinea adjectivelor nu pare luată în serios (patronul sfânt neoficial), e admisă ideea că sfînt sau patron ar fi niște titluri. În prezentarea altei biserici, enunțul devine obscur, probabil prin transpunerea ca atare a termenului englezesc, a cărui semnificație figurată nu apare în română în lipsa determinărilor explicite; biserica se transformă, de la un rînd la altul, în mină: , Această mină remarcabilă este una dintre cele mai importante locuri de vizitat din Lisabona" (desigur, una dintre locuri). Neatenția în traducerea timpurilor verbale
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
are sursa sau punctul de rezistență în ceva") apare un sens absolut și evaluativ. Noua semnificație s-a raportat inițial la cuvîntul-sursă (bazat = "care are o bază solidă"); ulterior, sensul s-a extins și s-a diversificat. Bazat implică înțelesurile figurate ale solidității, ale cărei temeiuri pot fi diferite: cunoașterea, averea, puterea etc. Bazat e foarte adesea cel care "știe multe" - "la facultate înainte de un examen, trei studenți: unul bazat, altul cu un nivel mediu de cunoștințe și altul bâtă" (mulder
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
integralist dragomirescian. O alta este felul în care conceptele sunt relativizate sau ambiguizate de o ofensivă imprevizibilă a metaforei critice, spre sfârșitul carierei. Discursul critic își perfecționează în egală măsură dezvoltarea teoretică, materializată în "geometria perfectă a sistemului", și limbajul figurat, contaminat de literatură. Stăpânit de un adevărat demon al analizei infinitezimale, Adrian Tudurachi urmărește raportul conflictual al metaforei dragomiresciene cu articularea conceptuală, subminată de ceea ce am putea numi literaturizarea criticii lui Mihail Dragomirescu. Adrian Tudurachi are (sau ar vrea să
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]