1,924 matches
-
al "probei prin lepădare". În ce constă această probă? În faptul că o distincție este valabilă numai dacă înțelesul ei se păstrează chiar și după ce i-am abandonat litera. Altfel spus, putem înțelege mult mai bine ce este "ființa" și "ființarea" dacă renunțăm la acești termeni. E ca și cum le-aș șterge litera păstrîndu-le spiritul. Nu ei, termenii, au importanță, ci realitatea pe care o descriu, iar această realitate e una cu care sîntem cu toții obișnuiți: e vorba de modul în care
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
care sîntem cu toții obișnuiți: e vorba de modul în care omul, trăind în lume, conferă tuturor lucrurilor și făpturilor cu care intră în contact un sens și o valoare. Dacă acum numesc prin convenție toate lucrurile și făpturile din jurul omului "ființări", atunci ființa acestor "ființări" depinde de chiar felul cum omul, folosindu-le, le dă o întrebuințare și le atribuie un sens. Ființa lor e chiar sensul pe care omul li-l dă folosindu-se de ele. Dacă toate lucrurile și
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
e vorba de modul în care omul, trăind în lume, conferă tuturor lucrurilor și făpturilor cu care intră în contact un sens și o valoare. Dacă acum numesc prin convenție toate lucrurile și făpturile din jurul omului "ființări", atunci ființa acestor "ființări" depinde de chiar felul cum omul, folosindu-le, le dă o întrebuințare și le atribuie un sens. Ființa lor e chiar sensul pe care omul li-l dă folosindu-se de ele. Dacă toate lucrurile și făpturile "sînt" este pentru că
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
Dasein au sens de sine stătător, iar modul în care Heidegger definește Dasein-ul e perfect plauzibil. O altă distincție fundamentală în jargonul heideggerian e cea dintre "deschidere" și "descoperire". La Heidegger, deschiderea corespunde obligatoriu ființei, iar descoperirea se cuvine neapărat ființării. Ființa se deschide în vreme ce ființarea se descoperă. Dar prin asta nu am spus deocamdată nimic. Să ne închipuim acum că omul este un punct în care se întretaie două cîmpuri spațiale, unul corespunzînd deschiderii și celălalt corespunzînd descoperirii. Dacă omul
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
stătător, iar modul în care Heidegger definește Dasein-ul e perfect plauzibil. O altă distincție fundamentală în jargonul heideggerian e cea dintre "deschidere" și "descoperire". La Heidegger, deschiderea corespunde obligatoriu ființei, iar descoperirea se cuvine neapărat ființării. Ființa se deschide în vreme ce ființarea se descoperă. Dar prin asta nu am spus deocamdată nimic. Să ne închipuim acum că omul este un punct în care se întretaie două cîmpuri spațiale, unul corespunzînd deschiderii și celălalt corespunzînd descoperirii. Dacă omul nu ar fi punctul de
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
este mai mult decât o ființă total vicioasă, construită pe logica cercului vicios. Mai mult decât un obezoid, întrupare a rapacității, cu tendința de a domina, îngurgita tot ce există pentru că pur și simplu ceva există. El, omul, nu este ființarea neființei. Optimismul paidetic cu metoda din registrul sceptic cartezian lasă, într-un astfel de aforism, loc șansei: dialogul omului cu el însuși, șansa proprie de a gândi, de a deveni ființă rațională cu proprie autoritate el însuși, venindu-și în
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
atît existența unor "patologii în religie", cît și a unor "patologii în rațiune". Întrucît ambele au un caracter de "nonuniversabilitate", e benefică o colaborare între ele, în spiritul interculturalității, ca "dimensiune indispensabilă în dezbaterea referitoare la chestiunile fundamentale care privesc ființarea omului, care nu mai poate fi purtată de exclusivitate nici în sînul creștinismului și nici doar în cadrul tradiției occidentale a rațiunii". Să adăugăm că, potrivit unui comentator, papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi poziționat "de partea postmodernismului
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
spre metafizic, distanțîndu-se de real și postulîndu-și "puritatea". Comentatorul e indispus de circumstanța că "pentru mulți critici și teoreticieni de astăzi acesta pare și singurul spațiu în care poezia se afirmă plenar și profund, apropiin-du-se astfel de propria sa esență", ființarea unei "esențe a poeziei" nefiind în optica d-sale decît o "prejudecată critică". într-un asemenea context, Valéry e tratat vădit reprobativ: "Ori de cîte ori vorbirea arată o anumită abatere față de expresia cea mai directă, adică cea mai insensibilă
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
flăcări. Ce rău să fi făcut acel copil!? Nu puteam să fiu de acord cu aceste pedepse nedrepte. Încet, Încet, În mintea mea au Început să Încolțească altfel de idei legate de „sfânta biserică” și de cei care propovăduiau „adevărul” ființării noastre. Din păcate, acele zile, acel timp Încă necopt și-au pus amprenta asupra gândirii mele ( filozofice), de mai târziu. Mergeam la programul religios Împreună cu sora mea Iustinia, mai mică cu doi ani și jumătate decât mine. Mama mă obliga
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prin intremediul lui, ea să poată ieși din tăcerea care o caracterizează, ( „vocea mută a ființei”). Ființa are nevoie de Om pentru a se exprima, căci de fapt ea nu VORBEȘTE. De vorbit, nu poate vorbi decât ceva de ordinul ființării; ( oameni, zei). Între ființă și om nu există un dialog ( Schulz, 1967, 122). Vorbirea autentică este tocmai aceea În care omul nu se exprimă pe sine, ci dă glas „cuvântului tăcut” al ființei, după o prealabilă ascultare a lui. Dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ci doar mesajul ființei adus, prin el, În limbă. El este mesagerul fidel al ființei, simplu mijlocitor Între ființă și limbă. Gânditorul care rostește ființa este opusul celui care trăiește În uitarea ei și care nu vorbește constant decât despre ființare. Însă, de fapt, până și gânditorul ce a uitat de ființă nu face decât să aducă la nivelul limbii ființa ce i s-a sustras. (...). Mă Întreb, uitându-mă la televizor și În jurul meu, ce sunt cei care, nici oameni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Scrierea unei ființări După apariția prozelor lui Ion Creangă, în literele românești e greu să-ți mai amintești de anii dintîi, evadînd din tiparul întîmplărilor humuleștene, trasat cu măiestrie în Amintiri din copilărie. În fond, așa cum remarcă și George Călinescu, genialul povestitor trasează
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se regăsesc un om, o familie, o generație, o epocă, o țară care și astăzi, urmînd meandrele unui destin zbuciumat, își caută o matcă de normalitate, dar o scriere adevărată, izvorîtă din suflet, fără nimic contrafăcut, o scriere a unei ființări. Aceste „meandre” alcătuiesc o carte complexă, autentică, firească, greu de încadrat într-un tipar, o carte a unor nostalgice și vibrante rememorări, a unui remarcabil curaj civic, o carte document și semnal de alarmă, o carte adevărată, de care și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
propriile vise. Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi înșine, prea des niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și temeiuri pentru o viață morală și care lasă urme în posteritate. {i atunci trăim o pendulare calmă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din păcate, în mediul românesc opera tradițională chineză a jucat și joacă un rol aparte în cultura acestui mare popor. Fără a avea profunzimi esoterice greu de înțeles, acest gen al spectacolului accesibil mai greu neinițiaților definește o manieră de ființare proprie a unei culturi care a traversat secolele ancorată în forme fixe de exprimare. Imaginea despre China și chinezi este înțelept "rotunjită" prin capitolul dedicat artei plastice populare, univers plin de simboluri și sensibilitate, adevărat barometru al modului în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în continuare, ceea ce mulți și fac, umflându-și gușa prin Parlament, magistratură, administrație... Securitatea a fost o parte a unui agregat. Un organism malefic, important, puternic, dar de execuție, nu de conducere. O unealtă a sistemului comunist. De la bun început, ființarea CNSAS este moralmente ilogică: sancționăm măciuca și accesoriile ei, cât privește pe cei care o țineau în mână, nu e treaba noastră, căci „nu suntem vidanjorii morali ai societății”, cum s-a exprimat dl Pleșu. Cuprinzătorul filosof Andrei Pleșu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ceea ce n‑a fost ras de „sabia necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce‑a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să‑l ștergem. Cum visele sunt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați lângă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a versurilor puse pe muzică în anii noștri etc. Există, chiar, una a eseurilor filozofice, formă degradată și caricaturală a limbajului creat de Constantin Noica: „- ceva s-a întâmplat deci: omul ori a părăsit ființa, îndreptându-se spre altceva, spre ființare, cum s-a spus, ori a izgonit-o din raza privirii, din vocabularele sau din structura practicilor sale, ori a (aban)donat-o; - ceva anume l-a ademenit pe om - devenirea, spun unii, temporalitatea și inconsistența hedonică, spun alții -, de parcă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care se bucură în rândul cititorilor, și nu pentru că i-ar fi strict necesar. Îl transformă, practic, într-o (nouă) limbă de lemn a filozofiei: „- ceva s-a întâmplat deci: omul ori a părăsit ființa, îndreptându-se spre altceva, spre ființare, cum s-a spus, ori a izgonit-o din raza privirii, din vocabularele sau din structura practicilor sale, ori a (aban)donat-o; - ceva anume l-a ademenit pe om - devenirea, spun unii, temporalitatea și inconsistența hedonică, spun alții -, de parcă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să ne gândim că există și profesori ca Floarea Necșoiu care se exprimă astfel. Dacă opiniile politice ale autoarei te fac să te rușinezi, reflecțiile ei filozofice te fac să râzi, prin amatorism și prin stilul bombastic: „De-a lungul ființării mele, am trăit / parcurs toate cele rânduite mie spre cunoaștere, dar mai ales devenire. Căci, prin colosala dinamică energetică a Cosmosului, toate experiențele s au adunat conform unui mecanism astral doar de Dumnezeu știut, dar respectat de toată Ierarhia Cerească
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
GAZDE»“. După știința noastră nu chiar toate. Unele au un comportament de musafiri... Nu ne dăm seama însă dacă acestea din urmă sunt destul de numeroase pentru a constitui un morman... Mult zgomot pentru (aproape) nimic „Mihai Posada preconizează răspicat o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare: lingvistice, spiritual religioase sau culturale în sens larg, antropologic, al nației.“ În fraze de acest fel, răsunătoare ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cărții, a unor traduceri din versurile lui Mihai Posada în germană, franceză și engleză. Mai există deci, pe lume, cel puțin trei limbi!) În rest, poemele, scrise cu o cerneală roz și cu o anumită sfială-stângăcie, nu promovează deloc „o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare“. Iată un exemplu dintre zecile posibile: „ca și când / ți-ar putea aparține ceva în cuvânt / sentimentul factice că lenjeria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius Ianuș. „Avântarea întru Cunoașterea Absolută începe din planul teluric...“ „Arealul ființării permanente a poeziei se extinde dincolo de realul receptat...“ etc. Monografistul nu răspunde la întrebări elementare: în ce constă frumusețea poeziei lui Nichita Stănescu? ce anume individualizează această poezie? cum utilizează poetul limba română? care dintre scrierile lui sunt neinspirate? El
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bea un pahar de vin, cumpărase cîrciuma satului de la niște evrei. Fiul său, Silviu, a gestionat-o la Începutul democrației populare. Biserica aparținea cultului greco-catolic. În 1969, am asistat aici la o cununie. La peste douăzeci de ani de la des ființarea sa oficială, se mai păstra limbajul ritului catolic orien tal. Preotul a spus: „Se cunună servul lui Dumnezeu, Sabin, cu serva lui Dumnezeu, Eugenia“. Lăsînd la o parte sfinții obișnuiți din calendar, numele localnicilor coborau, pe filiera Bisericii Romei, din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
puțin", cum spun unii, ci cel care rămâne... sărăcit de imagini, de atâtea imagini... Ca și cum viața noastră și noi înșine nu am fi decât imagini reflectate de fiecare dată în sufletul altcuiva... și suprapuse peste noi înșine, alcătuindu-ne propria ființare într-un fel străin, ciudat și totuși esențial pentru viața noastră. Dar viața noastră nu e decât jocul acestor imagini, lunecarea lor... lunecarea lor, pe ce?! își amintea cum râdea de fiecare dată când el îi spunea "Marta". Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]