356 matches
-
dezordine interioară, alcoolism, iresponsabilitate etc. Golul interior se accentuează pe măsură ce ancheta evidențiază o serie de inadvertențe între constatările la fața locului și declarațiile sale. Robert Zemeckis este autorul lui Forest Gump (1994), Contact (1997), Cast Away (2000) tot atâtea ocazii filmice de a reflecta cu privire la condiția umană și mai ales la cât de încurcate sunt căile Domnului. Pentru că odată cu acest punct nodal începe aducerea oii rătăcite pe calea cea bună. Iar în peisaj se ivește un alt personaj, Nicole (Kelly Reilly
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
el ucide organizat și aiurea, după un raționament ce ne rămâne străin. În al doilea rând, alături de el, întrun soi de realitate invizibilă, se găsesc un anume Fra și un narator ambiguu. Narațiunea alertă lasă dâre echivoce, agățate de realități filmice, morbide, cu numeroase antene livrești, conectate la euri vide. Lumea din Mortidoexistă numai pentru a decora crimele, părând lipsită de suflu vitalist. Ca și cum nimic nu e posibil, nici măcar o apocalipsă. Impresia e că înaintăm pas cu pas pe un platou
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
purtătorul unui bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld) la cea a țiganilor deportați, Ioan T. Morar are ambiția construcției, în primul rând. Evită artificialul filmic, diminuează șarjele postmoderniste și rezultă o frescă cu numeroase subterane, care mai de care mai ofertante. Impecabil îi iese lui Ioan T. Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și mărăcinișuri uscate în soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și de ce de-atîta
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Alexandra Olivotto Anul acesta a însemnat, pentru cinematografie, o primă încercare serioasă de a se confrunta filmic cu evenimentele dramatice de la 11 septembrie, cu acea oră și jumătate de realitate care, așa cum au spus mulți, părea ea însăși mai degrabă o parte a unui scenariu catastrofic produs la Hollywood. Pe măsură ce dimineața acelei zile fatidice se îndepărtează de
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
ea și tardivă. Există un regret, se află acolo o iertare pe care numai dragostea o poate da. Un fel de umanitate care asumă eșecul nu într-un fel isteric sau catastrofist, în orice caz nu iremediabil, face din abordarea filmică a unei lumi rurale una nuanțată cu mici subtilități, la antipod cu perspectiva asupra unei urbanități semirurale din distopia cu iz de parabolă a unui Purcărete, Undeva la Palilula (2012), cu comediile grotești invadate de un neaoșism grosier, gen Legiunea
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului. Întâi de toate, epistolarul este un fel de microscop în care sunt privite întâmplările erosului. Surprinsă într-o adevărată suită de imagini nu filmice, ci scrise, iubirea celor doi tineri poate fi urmărită trecând prin toate meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de depresie ale pasiunii furtunoase. Tulburate, chinuite, scrisorile lui Dimov din această perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
Pădurea spînzuraților” șs.m.ț, „proza lui C.șorneaț precede formula din Pe frontul de vest nimic nou de E. M. Remarque”, în roman, „încercarea unei tehnici narative moderne se simte ș...ț încă mai pronunțat sub influența timpurie a montajului filmic” etc. În fapt, volumul de debut, intitulat destul de inadecvat, cu o anume prețiozitate, Simfonia morții, pare să fi purces din simpla intenție de a da o imagine reală a întregului război purtat de armata română în anii 1916-1917. Sînt reunite
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului. Întâi de toate, epistolarul este un fel de microscop în care sunt privite întâmplările erosului. Surprinsă într-o adevărată suită de imagini nu filmice, ci scrise, iubirea celor doi tineri poate fi urmărită trecând prin toate meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de depresie ale pasiunii furtunoase. Tulburate, chinuite, scrisorile lui Dimov din această perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
noi de comunicare. De cele video, în special. De cele sonore. De cele parapsihologice. Omenirea se străduiește să-și distrugă condeierii. Artiștii verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu vor mai exista cărți. Totul pe casete; depozitat în dischete. Redat numeric. Filmic. Prin semnale sonore imperceptibile acum. „Va fi un dezastru!” Așa au decretat și susținătorii cinematografului mut: „Cel sonor va fi un prăpăd!”. Repeți eroarea; gândește-te că nu s-a aflat cuvântul - cuvintele - care să exprime limpede a patra dimensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
finit. Bineînțeles, dacă aș avea și o iuțeală pe măsură în ale scrisului. Trebuie găsit un sistem de comunicare nou. Cuvântul denaturează; falsifică sensuri și esențe; scrisul și vorbirea devin tot mai bizare. Cel mai potrivit ar fi un procedeu filmic, flash-uri infinitezimale declanșate de minți superexersate. Toată povestea Stațiunii fixată, instantaneu, pe cortexul celui interesat; datele romanului, până la ultima virgulă, transmise genetic din generație în generație, până la Sfârșitul Lumii și chiar dincolo de Sfârșit: în plan subtil informația e veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
casă bucurie și exuberanță. Avea întotdeauna o carte în mână.” Această bucurie a întâlnirii cu oameni dragi din copilărie transmite întregii cărți un ton cald, nostalgic, fiecare articol fiind amintire păstrată cu grijă, ordonată, fotografiată și așezată în fraze simple, filmice, un fel de procedeu arhivar îngrijit cu sentimente bune. Despre Matei Călinescu: ”Păstrez pentru Matei, nu numai admirația literară, dar și amintirea unei tandre prietenii. A fost un om bun și generos, frământat de aceleași întrebări fără răspuns din mintea
VERONICA PAVEL LERNER- OAMENI PE CARE I-AM CUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368318_a_369647]
-
Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ?/ Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ?/ Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu...” Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei. Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un martor natural./ Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
de tun/ Dar sufletului tău curat și bun/ I-a fost sortită o regească dramă:/ De a muri când florile se pun/ Și mânjilor le crește-o nouă coamă.” Precum Caii din peliculele lui Andrei Tarkovski (amintiți-vă începutul colosului filmic „Andrei Rubliov”)... În luna Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor, lângă crucea tatălui său stătea Andrei Păunescu. Zilele când românii l-au plâns pe marele poet au fost, poate, cele mai frumoase zile de noiembrie din ultimii zeci de ani, însorite de
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
o forță de exprimare de virtuozitate. “Adorm oarecum undeva în noiembrie Fără să știu până unde Mă poate cuprinde și învălui Visul și apa mării destul de fierbinte.” Din nou reperele bacoviene adună umbre, săgeți negre, constelația singurătății. Este un scris filmic nu numai erudit. Poetul structurează liric panseuri existențiale, acum, în pragul experienței de viață. Memorie și viitor nesigur, destin și contaminarea lui cu "fugit irreparabile tempus", într-un relativism practicat retoric. “Când s-a putut însă Petrece totul? În ce
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
timp/ văd/ numai roșu/ în fața ochilor?/ Ole! Ioan Adrian Trifan n-a călcat pe la cenacluri și nici la diverse sindrofii literare, el studiind engleză, franceză, spaniolă, italiană, suedeză și ... petrol, gaze, literatură, feminism, colecții, muzee, afaceri. El creează scene lirice, filmice, îndrăznețe, aparent nelogice, paradoxale, triste, viziuni poetice. DANSEAZĂ CUVINTELE-N HORĂ!/ SE DESPART ȘI JOACĂ DIN NOU/ ȘI JOACĂ MAI BINE DE-O ORĂ ... „E vorba despre ... corp, dar nu mă lasă un amar pustiu ce mă-nnegrește a corb
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
unor astfel de acte. Oamenii din afara sistemului, cetățenii în general, nu vor fi niciodată la curent cu multe din metodele folosite pentru a preveni astfel de atacuri, pentru că nu vor vedea neapărat - cum au fost obișnuiți prin vizionarea unor producții filmice - arestări sau persoane puse sub acuzare. După 11 septembrie, situația s-a schimbat. Internaționalizarea activităților FBI sau ce și cât trebuie să știe cetățeanul R: Concret, în ce a constat schimbarea? R.G.: Dacă înainte puteam să mergem în fața Congresului american
DIRECTORUL FBI CHICAGO INTEROGAT DE PRESA ROMÂNEASCĂ DIN SUA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356571_a_357900]
-
1981, cu volumul de poezie Alegerea surâsului , (Ed. Litera).” Interviul publicat pe care l-am numit excepțional realizat, ne-o apropie pe distinsa doamnă Olimpia Berca, întrebările și răspunsurile readucând povești pline de farmec ale copilăriei scriitoarei dar și cadre filmice ale secolului trecut din Timișoara. O poveste de viață, pe câteva pagini de dialog firesc, nimic fals, nimic contrafăcut în binecunoscutul stil al Olimpiei Berca, discret, modest, dar de înaltă clasă spirituală și noblețe sufletească. O biografie romanțată acest interviu
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
câteva aspecte privind reprezentarea scenică și cinematografică a operei caragialiene. Un prim articol cuprinde prezentarea eseului „Caragiale și Preda - de la limbaj la pelicula impresionantă”, o lucrare de masterat aparținând Aurei-Clara Marinescu, care vizează „relația text-imagine, translația de la cuvânt la pelicula filmică” a două opere ale celor doi mari scriitori români (,,D-ale carnavalului” și, respectiv, ,,Moromeții”), în regia lui Lucian Pintilie (sub titlul ,,De ce trag clopotele, Mitică?”) și Stere Gulea (care a păstrat titlul romanului și în film). Citând diverse surse
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
doi mari scriitori români (,,D-ale carnavalului” și, respectiv, ,,Moromeții”), în regia lui Lucian Pintilie (sub titlul ,,De ce trag clopotele, Mitică?”) și Stere Gulea (care a păstrat titlul romanului și în film). Citând diverse surse, eseista explică diferențele dintre ,,limbajul filmic, cu multiple funcții”, și limbajul operei literare, analizând, în capitole diferite, cele două capodopere cinematografice. Se remarcă asemănarea dintre personajele principale ale filmelor, întrucât ,,Mitică e contagios pentru Ilie Moromete, în privința ironiei, a disimulării, ca joc superior”. ȘVM subliniază valoarea
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
ȘVM subliniază valoarea eseului, acesta fiind ,,o pledoarie convingătoare a comediei grave a cuvântului nescris, auzit pe ecran, și a imaginii, cu paradox și disimulări, marca I.L. Caragiale și M. Preda” și, în același timp, ,,relevă spectacolul scris și cel filmic, cu virtuți relevante în cele două arte: literatură și film”. Un al doilea studiu este reprezentat de o cronică a spectacolului montat la Teatrul Național cu ,,O scrisoare pierdută”, adaptată ,,la politichia actuală (nu neapărat românească, sau nu doar...) situațiile
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
în mică parte țăran crescut în atmosfera idilică și aspră a unui sat românesc, dar gândirea sa, descătușată pe fundalul rustic al structurării sale, ne aduce în prim plan un destin complicat, pe care autorul îl diseacă fragmentat, în cadre filmice, în secvențe de viață și de gândire. Secvențialitatea ar fi o trăsătură tehnică a acestui roman. Detaliul, o a doua calitate a narațiunii de față. Este poezie în desfășurarea tipologiei personajului, el se completează în permanență cu poetica suferinței, el
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
sufletului tău curat și bun/ I-a fost sortită o regească dramă:/ De a muri când florile se pun/ Și mânjilor le crește-o nouă coamă.” Caii și natura reprezentau Viața în peliculele lui Andrei Tarkovski (amintiți-vă începutul colosului filmic „Andrei Rubliov”), de aceea nu întâmplător, în luna Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor, lângă crucea tatălui său stătea Andrei Păunescu. Zilele când românii l-au plâns pe marele poet au fost, poate, cele mai frumoase zile de noiembrie din ultimii zeci
ADRIAN PĂUNESCU, REGEASCA DRAMĂ ÎN FAŢA NOULUI CONFLICT MONDIAL de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340371_a_341700]
-
Ce zi frumoasă”), aflăm mai multe din volumul dedicat dramaturgului, de Anca Măniuțiu: „Născută din dorința de a scrie un scenariu de film, această „operă cinegrafică”, cum o numește dramaturgul într-un text despre geneza piesei, are într-adevăr virtuți filmice evidente prin succesiunea rapidă a episoadelor, ritmul alert al schimbării decorurilor și eclerajului. Deși majoritatea criticilor au văzut în „Pantagleize”, încă de la premiera din 1930, doar o satiră feroce a revoluției, ea conține, de fapt, și o parodie a atmosferei
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
pentru o reîntoarcere parțială la textul clasic, chiar cu aerul, cu parfumul acela ușor vetust, iar interpretarea actoricească să funcționeze ca un contrapunct, tipul de joc să fie contemporan. /.../ Am practicat o construcție pe mai multe planuri pe principiul montajului filmic, am schimbat în anumite scene raporturile, am luat texte de la anumite personaje și le-am inserat în textul altora. Prin urmare, inovația se regăsește mai mult la nivel dramaturgic. De pildă, în celebra scenă de teatru în teatru - nu apar
Premieră Casa de productie TVR HAMLET luni 20 APRILIE 2015 – TVR 2 () [Corola-blog/BlogPost/339423_a_340752]