1,926 matches
-
lingua viva” - p. 87). În al doilea rând, impresionează co mentariul de peste 400 de pagini (p. 111-552), care reprezintă o analiză de-o acribie dezarmantă, exhaustivă, a textului; sunt prezentate diversele lecțiuni din manuscrise, sunt comparate, din punct de vedere filologic, semantic, stilistic și al frecvenței, aproape fiecare termen sau fiecare expresie cu lexeme și construcții lexicale similare din autorii clasici ori târzii - în sfârșit, din punct de vedere istoric, informațiile sunt raportate la date din alte izvoare, apreciindu-li-se
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
istoria cercetărilor etimologice românești, îl compară cu celălalt dicționar al elementelor latine, publicat în germană, în 1905, de Sextil Pușcariu. Reeditările unor lucrări clasice ale lingvisticii românești (Hasdeu, L. Șăineanu, H. Tiktin ș.a.) sînt esențiale, în primul rînd pentru învățămîntul filologic, dar și pentru a asigura o cultură lingvistică generală unui public cultivat mai larg. Dicționarul lui Candrea și Densusianu continuă să fie un instrument prețios în primul rînd pentru specialiști, pentru că reunește o cantitate foarte mare de informație: explicații și
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
mai bine, după ce am parcurs atent, cu ochi de cărțar, vreme de câteva luni, mai multe ediții academice, neacademice și școlare din literatura română clasică, tipărite după 1990, am inițiat, cu bunăvoința României literare, o rubrică de critică textologică, deci filologică. Intenția inițială, mărturisită în primul articol, a fost și a rămas neclintită: combaterea gravelor manifestări de incompetență profesională, evidente mai cu seamă în colecțiile "populare" și "școlare" colecții devenite, prin nepriceperile impertinente ale unora, prin ifosele pseudo-editoriale ale altora și
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
caută patul, Înseamnă că cel muncit a stins-o. Ca În Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am Îmbinat câteva tradiții editoriale, și, În căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca În manuscrise. Așa se păstrează cuvântul În toate cele 11 ediții ale lui Titu Maiorescu (1883-1911) și În ediția lui G.Bogdan-Duică (1924). I. Scurtu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
unde carafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună dar dominantă, pentru creație, pentru lucru În general, este lampa, cum o vedem În Singurătate (1879): A târziu când arde lampa. Pentru imaginea din Noaptea importantă este, din punct de vedere filologic, poziția apostrofului și punctuația. Dacă facem un mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum Înțelege fiecare editor În parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Bostan și Lora Bostan în impunătoarea antologie Pagini de literatură română - Bucovina, regiunea Cernăuți, 1775-2000. Referindu-se la calitățile de filolog și romanist ale lui Grigore Bostan, care au lăsat urme trainice în știință, dar mai ales au marcat cultura filologică a românilor din nordul Bucovinei -, profesorul Anatol Ciobanu, din Chișinău, i-a enumerat ,,virtuțile intelectuale și omenești: inteligență sclipitoare, erudiție enciclopedică, talent oratoric, curaj de a spune adevărul, dragoste nețărmurită de neam, părinți, studenți și meleagul unde ”. Profesorul Victor Grecu
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
cel care a construit Ediția princeps. Asta am scris apăsat în prima mea carte, acum 20 de ani (A doua viață a lui Eminescu, 1994). Luîndu-mi ca subiect pentru teza de doctorat „edițiile Eminescu”, după cîțiva ani buni de confruntări filologice între textele edițiilor, între acestea și textele din „Convorbiri literare” (pentru fiecare în parte), și după noi confruntări cu manuscrisele, mi-am dat seama că această impresie generală că Maiorescu a fost arhitectul Ediției princeps nu se susține. Sînt prea
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
a făcut că nu le-a publicat. De observat că „Familia” a mai publicat trei poezii după ieșirea lui Eminescu din viața publică, dar, asta e o altă discuție! Pentru elucidarea acestui tip de probleme e nevoie de un examen filologic serios, implicînd metoda comparativă, examen care nu a fost făcut pînă acum. Cînd m-am apucat eu de lucru, credeam că mă aflu în domeniul filologiei clasice, în care m-am format, și unde aceste chestiuni sînt de bază, nu
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
ediției Perpessicius, și desigur, această ediție? Cum v-ați raportat la acestea pentru ediția dumneavoastră? Toate edițiile critice ale antumelor eminesciene sînt de luat în seamă, avînd în spate editori care au trudit mult pe text și pe interpretarea lui filologică. S-a instituit, însă, un stil, un comportament general: nici un editor nu notează diferențele de lectură ale predecesorilor săi. Numai sporadic, unde sînt semnificative, aceste diferențe sînt semnalate în note finale (rar, și în note de subsol). De aceea, eu
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
exemple suficiente (fotocopii) după ediții și manuscrise. Spuneți că este imposibil să avem o ediție Eminescu ne varietur. Admițînd că acestei ediții a antumelor pe care ați stabilit-o, unică pînă acum prin anvergura demersului comparatistic și a corelării analizei filologice cu analiza literară, i s-ar recunoaște autoritatea, ce ar fi de făcut pentru ca ea să atragă schimbările cuvenite și în edițiile „populare”, în manualele școlare și, eventual, în recitare, dacă va mai recita cineva poezie? Mai întîi ar trebui
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
punctuație, de antologare - decît de loc. Eminescu se așază în mintea și sufletul românilor și așa, lăsînd fiecăruia dreptul și răgazul să-l regîndească. Prin urmare, să așteptăm cu interes dezbaterile pe marginea acestei ediții a antumelor, unde studiul comparativ filologic este susținut de principalele dumneavoastră cercetări în domeniu reunite ca într-o antologie. Dar ce se va întîmpla cu postumele, ce perspective sunt pentru refacerea din temelii a întregii ediții Perpessicius? Postumele eminesciene, vreo 400 de titluri în total, necesită
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
de principalele dumneavoastră cercetări în domeniu reunite ca într-o antologie. Dar ce se va întîmpla cu postumele, ce perspective sunt pentru refacerea din temelii a întregii ediții Perpessicius? Postumele eminesciene, vreo 400 de titluri în total, necesită un tratament filologic asemănător - și nici măcar nu s-a început treaba. Nu vi se pare că ar trebui, totuși, înființat un Institut Eminescu pentru validarea generală a operei poetului? Din păcate, am mai spus-o și cu alte ocazii, eminescologia a rămas o
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Carmen Brăgaru Prin eforturile reunite ale Societății de Științe filologice (filiala Covasna, condusă de doamna Luminița Cornea), ale Muzeului Carpaților Răsăriteni (director, Valeriu Cavruc) și ale corpului didactic din Colegiul Național "Mihai Viteazul" din orașul transilvan Sfântu Gheorghe, s-a desfășurat, în zilele de 6 și 7 noiembrie, Rotonda de la
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
funcționar în Cooperație. Dat afară de la catedra de limbi clasice, pe care o avusese mulți ani la un liceu bucureștean, Mendelică ajunsese, după instalarea comuniștilor la putere, profesor la Universitate și chiar membru în Academie, publicând o serie de studii filologice, apreciate și în străinătate. “Mă bucur să vă revăd, domnule Teodorescu”, îl salută academicianul, ridicându-se de pe scaun, ca să-i strângă mai bine mâna. “Cu ce vă ocupați acum și cum o duceți?” Stelian începu să spună ceva. Vocea Salomiei
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
patra evanghelii sînt citite într-un discurs care e și duhovnicesc, și intelectual, într-un fel care nu permite trasarea unei granițe sigure între ceea ce e interpretare în spiritul tradiției răsăritene și ceea ce am putea numi, pînă la urmă, lectură filologică, înțelegînd prin aceasta pătrundere în interioritatea textului pentru a-i desface cojile succesive ce îl ascund, pornind de la structură și de la cuvînt, cu tehnici ce țin mai degrabă de hermeneutica literară. Există în deschiderea comentariului un istoric al acestuia pe
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
care doar Biblia l-a atins și care face posibil infinitul sensului. Concluziile, descrierea, par a fi comune. Dar există o premisă mereu valabilă în subtextul comentariului părintelui Scrima și care face ca analiza pe care am putea-o numi filologică să urce trepte mai sus, să devină altceva, discurs purtător de duh al înțelepciunii și priceperii, din moment ce ea se apleacă asupra unui text ce vine înspre lumea aceasta dintr-o altă lume: „Obișnuiți de atîtea veacuri cu faptul creștin, noi
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
ele: un studiu al lui Eugen Cisek din 1977, Juvenal et certains problèmes de son temps, capitolul lui I. Fischer din volumul IV al Istoriei literaturii latine sau prefața lui G. Guțu la ediția din 1986 a Satirelor ). Importanța laturii filologice în demersul hermeneutic întreprins de Alexandra Ciocârlie este imposibil de ignorat, dar ea nu elimină alte modalități de apropiere față de texte. Ne dăm seama că descifrarea sensului originar și autentic al scrierilor rămîne o condiție necesară (nu și suficientă) a
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
asupra modului în care mecanismele ironiei funcționează efectiv, caută cu răbdare punctele de acroș, folosindu-se în același timp de o bibliografie impresionantă ca de un instrument de investigație funcțional. Ceea ce mai merită, apoi, semnalat, este faptul, că deși travaliul filologic este - după cum remarcam mai devreme - esențial, el nu rămîne, nici pe departe, un scop în sine, ci conturează chiar o posibilă deschidere spre zona investigării mentalităților. După cum și-a propus să ne demonstreze autoarea, poetul pare să se integreze într-
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
română, a ținut și un curs despre literatura populară de la noi (era fascinat de doine); ocupat însă cu marea sa operă, Grammaire historique de la langue française (în 6 volume, 1899-1930), cu alte șase volume de eseuri de popularizare pe teme filologice, Ordenes liv (Viața cuvintelor, 1901-1934), de scrierea unei gramatici spaniole, a uneia italiene și a unei fonetici franceze, n-a mai scris alte cărți legate de România, deși limba română e tratată în volumul său Flexiunea de gen în limbile
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
de veac. I-a dăruit, vasăzică, lui Villon mai mulți ani decît Dumnezeu! Nu există traducător român, nici - să zicem - Coșbuc în Divina Comedie, nici Șt. Aug. Doinaș în Faust, care să fi dus mai departe scrupulul pluridisciplinar și acribia filologică decît Vulpescu în interpretarea lui Villon. Cît privește inventivitatea verbală a traducerii, aici raportările își pierd sensul, căci darul în materie al celui despre care vorbesc sfidează orice comparație. De la un punct încolo, Vulpescu se ia la întrecere cu sine
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
s-a dedicat cu devotament și pasiune conservării și perpetuării memoriei familiei care o adoptase. Cu perseverență, în ciuda nenumăratelor obstacole pe care le-a avut de trecut, a început și a dus la bun sfârșit o muncă titanică de subtilitate filologică și înaltă erudiție, oferind cititorilor ediția de opere Ion Pillat și poate cel mai fidel portret al poetului. Era împăcată. Socrul, pe care acum îl înțelegea altfel, cu care - îmi repeta adesea - s-ar fi înțeles de minune dacă ar
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
pretenție pecuniară sau de altă natură. Sunt dispus totodată să ofer consultanță, bineînțeles dacă cel care se va încumeta la o asemenea întreprindere o va socoti oportună. Atât ediția Vianu, cât și ediția Marino prezintă numeroase transcrieri greșite, uneori gafe filologice de-a dreptul inexplicabile. Acestea s-au perpetuat în manuale școlare și în ediții de mai mică importanță, la adăpostul liniștitor al formulei : "textul urmează ediția cutare". Noua ediție Macedonski va trebui făcută cu multă grijă de filologi cu vocație
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
2. În prefața aceluiași volum, Macedonski scrie la p. XIX : "Aveam negreșit înlesnirea de a merge..." (formulă condițională, logică în context), dar Coloșenco transcrie "Avem negreșit..." (formulă absurdă în context) reluând întocmai eroarea de tipar din ediția Marino. Curată conștiință filologică și curat profesionalism! 3. La p. 1085 e reprodusă epigrama : "Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/Bustul meu înfățișează epoca turnată-n bronz". La Note... editorul scrie negru pe alb : "A apărut, întâia oară, în ŤLiteratorulť, XI
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
venea vorba de rimă, din moment ce poetul nu ezită să-și ironizeze maeștrii (între aceștia Heliade), pentru erori mult mai mici. Demagog acest Macedonski, vor zice cititorii, care, înșelați de maestrul editor, mizează pe acuratețea reproducerilor sale. 4. Dar și pregătirea filologică necesară pentru o asemenea întreprindere îi lipsește. Iată, un editor ar trebui să cunoască fluctuațiile orografiei lui Macedonski. La un moment dat, influențat de Heliade, refuză notarea cu doi i a substantivelor articulate și în loc de pomii scrie pomi, în loc de norii
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
cu finele noastre ajustări prozodice? 6. În sfârșit, clamare latin e transcris de poet chiămă la perfectul simplu, în mai multe rânduri. Poetul îl conservă grafic pe a latinesc, în varianta ă, dar citind evident chemă. Cu un minim instinct filologic, editorul trebuia "să simtă" acest amănunt, din moment ce forma de perfect simplu e în consonanță temporală cu celelalte verbe din poezia Apolog, p. 1028 (cf. și p. 1084). Atotstăpân pe mijloacele sale, dar și pe opera poetului, editorul rezolvă radical problema
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]