1,845 matches
-
scris și scenariul și s-a implicat și cu un rol episodic în film. Nu toți au apreciat însă eforturile sale: criticul de film de la New York Times" reproșa subțirimea poveștii, lipsa de plauzibilitate a premisei și catastrofa finalului. Există un filon de absurd care străbate tot scenariul, la nivelul contrastului dintre sentimentele pe care personajele le nutresc unele pentru altele și replicile tăioase pe care le schimbă, sarcasmul ajungînd să fie echivalent cu afecțiunea. Or, această situație în sine nu e
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
îndumnezeit. O perspectivă pentru o antropologie ortodoxă, Ediția a II-a, studiu introductiv și traducere: diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 41. footnote> în explicarea hainelor de piele, fiind identificate cu: trupurile muritoare și diferențiate sexual (Filon, Origen după Epifanie, Didim, Ambrozie); hainele propriu-zise (Irineu, toți antiohienii); semnul corupției și mortalității (lpolit, Origen, Augustin). Dintre toate aceste păreri Sfântul Grigorie de Nyssa oscilează pe urmele lui Origen între corporalitatea animală (Filon) și mortalitatea corpului (Metodiu)<footnote Ibidem
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
cu: trupurile muritoare și diferențiate sexual (Filon, Origen după Epifanie, Didim, Ambrozie); hainele propriu-zise (Irineu, toți antiohienii); semnul corupției și mortalității (lpolit, Origen, Augustin). Dintre toate aceste păreri Sfântul Grigorie de Nyssa oscilează pe urmele lui Origen între corporalitatea animală (Filon) și mortalitatea corpului (Metodiu)<footnote Ibidem. . footnote>. De la textele lui Origen, care ne stau la dispoziție, este dificil a spune cu siguranță că el a identificat aceste haine cu trupurile în sine deși el accentuează că au fost luate de la
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
atitudine în egală măsură confirmă și contestă afirmația Marciei Citron, deoarece, pe de o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
insuficient, deoarece recurge, ca interpretare completă, la argumente explicite câmpului activităților muzicale. Un prim argument, implicit muzical, se referă la modelul de organizare a acestora și ne orientează spre faptul că școlile naționale europene apar ca o „replică” etnică a filonului dominant în acea perioadă a tradiției componistice austro-germane, iar nu a tradiției italiene (implicată în tumultul Risorgimento) sau franceze (care trăia „febra” revoluțiilor post-iacobine). Cuvântul-cheie a acestei relații este replica. Și atunci, referirea la argumentul mimetic ar putea reprezenta o
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
chiar ,meritul" în chestiune, alunecat, hélas, tocmai pe făgașul protocronismului: ,Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar propagau și o alergie față de cultura Vestului și exaltau virtuțile unui spațiu între Carpați și Dunăre, unde s-ar fi refugiat, în contrast cu întreaga planetă decăzută, filonul cugetării pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care, sărind în arenă, se lua la întrecere nu cu concurenții contemporani, vîrîți toți într-o oală ca mediocri și nesemnificativi, ci cu zeii tutelari ai gîndirii universale". Să reamintim că un
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
și un erou simili-isteric își înfruntă viețile și zeii. Zădărnicia a două feluri de căutare, una care nu poate da de minereu și alta care-i omoară virtuțile în orfevrării șlefuite maniacal, construiește, rotund, o metaforă, a aurului calp, a filonului pierdut în vinișoare ce străbat realități a căror transparență, eventual magică, se mai cîștigă doar prin destrămare. Topită, lumea nu mai prinde încă o dată formă, iar alchimiștii toți sînt niște șarlatani.
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
multitudinea curentelor și orientărilor care grupează în jurul lor mai mulți compozitori (spre exemplu, pan-serialismul, experimentalismul, minimalismul) sau concepții care înglobează "genomurile" mai multor imagini stilistice (Stravinski, Ligeti sau Stockhausen), cât și concepții individuale detașate într-un mod clar de filoanele majore ale muzicii moderniste (Xenakis, Kagel sau Kurtag). Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă consecință acumulărilor realizate pe traiectoria evolutivă a mai multor filoane conceptuale-estetice ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stilistice (Stravinski, Ligeti sau Stockhausen), cât și concepții individuale detașate într-un mod clar de filoanele majore ale muzicii moderniste (Xenakis, Kagel sau Kurtag). Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă consecință acumulărilor realizate pe traiectoria evolutivă a mai multor filoane conceptuale-estetice ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii avangardiste și nu doar. Ne referim aici la continuitatea celor două tradiții - tonala și atonala, amândouă fiind subdivizate în mai multe filoane majore: (1) tradiția
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a mai multor filoane conceptuale-estetice ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii avangardiste și nu doar. Ne referim aici la continuitatea celor două tradiții - tonala și atonala, amândouă fiind subdivizate în mai multe filoane majore: (1) tradiția tonala - filonul neo-tonal (Serghei Prokofiev-Dmitrii Șostakovici, Paul Hindemith, Benjamin Britten) și neo-modal (Béla Bartók, Olivier Messiaen) și (2) tradiția atonala: filonul dodecafonic-serial (Arnold Schoenberg, Alban Berg, Anton Webern - Pierre Boulez, Luigi Nono, Karlheinz Stockhausen) și filonul experimentalist
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii avangardiste și nu doar. Ne referim aici la continuitatea celor două tradiții - tonala și atonala, amândouă fiind subdivizate în mai multe filoane majore: (1) tradiția tonala - filonul neo-tonal (Serghei Prokofiev-Dmitrii Șostakovici, Paul Hindemith, Benjamin Britten) și neo-modal (Béla Bartók, Olivier Messiaen) și (2) tradiția atonala: filonul dodecafonic-serial (Arnold Schoenberg, Alban Berg, Anton Webern - Pierre Boulez, Luigi Nono, Karlheinz Stockhausen) și filonul experimentalist (Luigi Russolo, Charles Ives, Eric
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
referim aici la continuitatea celor două tradiții - tonala și atonala, amândouă fiind subdivizate în mai multe filoane majore: (1) tradiția tonala - filonul neo-tonal (Serghei Prokofiev-Dmitrii Șostakovici, Paul Hindemith, Benjamin Britten) și neo-modal (Béla Bartók, Olivier Messiaen) și (2) tradiția atonala: filonul dodecafonic-serial (Arnold Schoenberg, Alban Berg, Anton Webern - Pierre Boulez, Luigi Nono, Karlheinz Stockhausen) și filonul experimentalist (Luigi Russolo, Charles Ives, Eric Satie, Edgard Varèse, Henry Cowell, John Cage). Evident, este vorba și despre excepții de la aceasta "puritate" tipologica, cazul lui
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
multe filoane majore: (1) tradiția tonala - filonul neo-tonal (Serghei Prokofiev-Dmitrii Șostakovici, Paul Hindemith, Benjamin Britten) și neo-modal (Béla Bartók, Olivier Messiaen) și (2) tradiția atonala: filonul dodecafonic-serial (Arnold Schoenberg, Alban Berg, Anton Webern - Pierre Boulez, Luigi Nono, Karlheinz Stockhausen) și filonul experimentalist (Luigi Russolo, Charles Ives, Eric Satie, Edgard Varèse, Henry Cowell, John Cage). Evident, este vorba și despre excepții de la aceasta "puritate" tipologica, cazul lui Igor Stravinski prezentând un cumul de "identități" stilistice fără o axă conceptuală principala. Este vorba
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cazul lui Igor Stravinski prezentând un cumul de "identități" stilistice fără o axă conceptuală principala. Este vorba despre evoluția paralelă a cel puțin două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul modal la Debussy<footnote Înrâurirea modala se prezintă la Debussy că una "multifațetată" din cel puțin trei direcții: a. tradiția exoticului modal extraeuropean (Băli), b. imaginarul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul modal la Debussy<footnote Înrâurirea modala se prezintă la Debussy că una "multifațetată" din cel puțin trei direcții: a. tradiția exoticului modal extraeuropean (Băli), b. imaginarul antic (Prélude à l'après midi d'un faune) sau medieval (La cathédrale engloutie
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
l'après midi d'un faune) sau medieval (La cathédrale engloutie), precum și c. pe linia admiraiei față de modalismul lui Mussorgski, Debussy fiind o perioadă profesor de muzică în familia baronesei von Mekk, mecenata anonimă a lui Ceaikovski. footnote>, - susținut de către filonul neo-modal la Bartók sau Messiaen; - a doua tradiție: - un prim filon al tradiției avangardista propriu-zisă, opțiunea atonalistă diferențiind-o de tradiția moderată neo-tonală, cu un start la începutul de secol XX (Schoenberg, Berg și Webern, Stravinski), care se edifica și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
precum și c. pe linia admiraiei față de modalismul lui Mussorgski, Debussy fiind o perioadă profesor de muzică în familia baronesei von Mekk, mecenata anonimă a lui Ceaikovski. footnote>, - susținut de către filonul neo-modal la Bartók sau Messiaen; - a doua tradiție: - un prim filon al tradiției avangardista propriu-zisă, opțiunea atonalistă diferențiind-o de tradiția moderată neo-tonală, cu un start la începutul de secol XX (Schoenberg, Berg și Webern, Stravinski), care se edifica și culminează că filon conceptual principal - pan-serialismul, al întregului modernism muzical
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Bartók sau Messiaen; - a doua tradiție: - un prim filon al tradiției avangardista propriu-zisă, opțiunea atonalistă diferențiind-o de tradiția moderată neo-tonală, cu un start la începutul de secol XX (Schoenberg, Berg și Webern, Stravinski), care se edifica și culminează că filon conceptual principal - pan-serialismul, al întregului modernism muzical la P. Boulez, L. Nono, M. Babbitt sau K. Stockhausen; - un al doilea filon avangardist și non-tonal deopotrivă, îl reprezintă tradiția experimentalista (muzică concretă / acusmatică, muzica electronică, muzica aleatorica, muzica intuitivă, stocastica
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
un start la începutul de secol XX (Schoenberg, Berg și Webern, Stravinski), care se edifica și culminează că filon conceptual principal - pan-serialismul, al întregului modernism muzical la P. Boulez, L. Nono, M. Babbitt sau K. Stockhausen; - un al doilea filon avangardist și non-tonal deopotrivă, îl reprezintă tradiția experimentalista (muzică concretă / acusmatică, muzica electronică, muzica aleatorica, muzica intuitivă, stocastica și minimalistă) debutând și el la începutul secolului XX, în atmosferă efervescenta a schimbării de paradigmă (epistemologica și estetică) și a mutațiilor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Fluxus" sau, spre exemplu, creația lui Frank Zappa sau Robert Fripp, cu consecințe în mixturi între minimalism și rock-ul progresiv - formația King Krimson, în experimente polistilistice - Emerson, Lake & Palmer sau neo-renascentiste de substanță polifonica - Gentle Giant). Fiecare dintre aceste filoane supraviețuiește în virtutea unei încărcături interne specifice, dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului. Toate cele patru filoane își formulează
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului. Toate cele patru filoane își formulează (sau inventează) miza printr-o susținută negociere concentrată atât pe problema accesibilității și inovării, cât și pe criteriul (eliminatoriu al) narativismului (formulat de Lyotard<footnote Jean-François Lyotard, "Musique et postmodernité", în: Surfaces, vol. VI. 203 (v.1.OF
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o susținută negociere concentrată atât pe problema accesibilității și inovării, cât și pe criteriul (eliminatoriu al) narativismului (formulat de Lyotard<footnote Jean-François Lyotard, "Musique et postmodernité", în: Surfaces, vol. VI. 203 (v.1.OF - 27/11/1996). footnote>), esteticile fiecărui filon apropiindu-se sau îndepărtându-se de problema asimilării de către publicul receptor prin gradele mai mult sau mai putin vizibile de narativism pe care le conferă propriilor lucrări. Consistentă fiecărui filon presupune și o anumita energie inerțiala în articularea lui evolutivă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]