12,260 matches
-
Vieții. Istoricul Aulus Gellius (125 - cca. 180 d. Ch.), ne arată că atunci când literatura și învățăturile filosofiei pătrund într-un univers pervers și decăzut, ca într-un vas stricat și murdar - ele se schimbă, se transformă și dispar în timp. Filosoful Gellius ne mărturisește în Nopțile atice că însuși Aristotel preda în Lyceum două feluri de lecții: unele exoterice (exoterici dicerentur), altele acroatice (partium Acroatici) sau orale (acestea din urmă vizând cunoștințe atât de profunde încât la aceste întâlniri ar fi
,,ARTA DE A TRĂI – DIALOGURI CU TRECUTUL” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424863255.html [Corola-blog/BlogPost/366014_a_367343]
-
înțelegere. Omul amnezic al postmodernității, cel care se uită la Celălalt până la uitarea de sine, nu mai are cum să înțeleagă că filosofia ocultă este sora filosofiei instituționalizate (să-i spunem „scolastice“) și cele două discipline au același tată, pe filosoful Aristotel. Ovidiu Cătălin Caraiman cu sârguință și energie, picurând din apa izvorului filosofic antic încearcă să insufle Adevărul, Frumosul, Binele dar mai ales puterea de a găsi drumul spre Fericire și împlinirea viselor generațiilor de copii pe care îi formează
,,ARTA DE A TRĂI – DIALOGURI CU TRECUTUL” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424863255.html [Corola-blog/BlogPost/366014_a_367343]
-
devină./”. În „Călătorie” ne dezvăluie că ,,Omul, pașaport cosmic/ pentru eternitate”, nu se înțelege pe deplin, iar lumina ajunsese ,,a se curba în jurul lui,/ în așteptarea galaxiilor dolodora de ferestre-/(...)către infinitele hoinăreli onirice/ zugrăvie-n Zenit.” Pornind de la ideea unor filosofi antici sau contemporani (Nick Bostrom, de la Universitatea Oxford), potrivit cărora tot ce credem noi că e real și stă la temelia lumii noastre este, de fapt, o iluzie abil creată de o inteligență de nenumărate ori superioară nouă, în ,,Muguri
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1447679719.html [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
a trăi printre și pentru cărți, 2012; Lecturi intermitente, 2013; Crepuscul la Ullervad, 2014; Lecturi reflexive, 2015). Fiindcă scriitorul Iulian Chivu este alcătuit dintr-un aliaj rar, rarisim chiar, el este, deopotrivă, intelectual de nobilă factură, artist rafinat și, neîndoielnic, filosof. Nu-i de ajuns să-i citești opera, spre a o descifra. Trebuie să o recitești și să o aprofundezi, în “tihnă și răgaz”, cum însuși afirmă, prin glasul unui personaj, într-un context specific, dramatic, la pagina 80, din
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
Kaleve, deși cultura română are o excelență a profunzimii. Am avut la Universitatea de Vest, Timișoara, câțiva studenți care au sesizat disimularea alegorică ce vizează în fapt...„oile lui Dumnezeu”, însă problema autorului este producerea operei iar nu recepția acesteia. Filosoful român D.D. Roșca observa că destinul operei stă corelativ mediilor intelectuale în care ea se propagă, sau nu se propagă. Desigur, doi-trei studenți nu sunt puțini, dar nici suficienți pentru a crea o boemă intelectuală. Cărțile, ca și copiii, au
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” by http://uzp.org.ro/cantarea-oilor-poemul-despre-nimicirea-culturii-pastorale/ [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
stârnit dispute în rândul comentatorilor săi. Karl Jaspers, în monografia dedicată lui Nietzsche, împarte evoluția cugetării lui în trei perioade:1-perioada încrederii în cultură și genii(până la 1876), 2-perioada încrederii pozitiviste în știință(până la 1881), și 3-perioada elaborării unei „noi”filosofii impregnate de viziunea profetică a filosofului (până la sfârșitul lui 1888). Dincolo de latitudinea capricioasă a paradoxurilor și aforismelor proteice, gândirea lui Nietzsche, în esența și configurația ei intimă, ascunde disponibilități aparent nebănuite de conformism, de blândă regrupare a motivațiilor în jurul unor
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
Karl Jaspers, în monografia dedicată lui Nietzsche, împarte evoluția cugetării lui în trei perioade:1-perioada încrederii în cultură și genii(până la 1876), 2-perioada încrederii pozitiviste în știință(până la 1881), și 3-perioada elaborării unei „noi”filosofii impregnate de viziunea profetică a filosofului (până la sfârșitul lui 1888). Dincolo de latitudinea capricioasă a paradoxurilor și aforismelor proteice, gândirea lui Nietzsche, în esența și configurația ei intimă, ascunde disponibilități aparent nebănuite de conformism, de blândă regrupare a motivațiilor în jurul unor noi centre de autoritate după ce, cu
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
de mică, care se numește Pământ, merită poate singură, din pricina acestui caz ciudat, un interes divin, o privire dumnezeiască”...(F.Nietzsche,Werke,p.257). Această”metafizică de artist” are în centrul ei un Dumnezeu învestit cu acele trăsături pe care filosoful le rezervă zeilor “adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: “un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugere , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
p.36).Acest zeu evocat nu este altul decât Dionysos, zeul grec pa care în faza finală a lucrării Ecce homo Nietzsche îl va opune divinității creștine., căruia îi va închina stihuri ,Ditirambi către Dionysos,și cu al cărui nume filosoful însuși își va semna scrisorile în anii de eclipsă mintală. Revolta lui contra miturilor până când a văzut o posibilă instaurare a unei mitologii noi, în care zeii nu se mai nasc pe înaltele olimpuri, ci pe postamentul propriei lui filosofii
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
se mai nasc pe înaltele olimpuri, ci pe postamentul propriei lui filosofii, împrumutând chiar aura biografiei lui spirituale.Așa cum sugerează,fără modestie, în lucrarea sa Ecce homo, devorat de optica megalomană a ultimilor ani ai vieții, ani cruzi de boală, filosoful dorea să se erijeze el însuși în idol, în profet, care să vestească o nouă eră a culturii umanității. Precum, mai târziu la noi, M.Beniuc ce se erija în toboșarul vremurilor noi. În Amurgul idolilor, scria despre sine:am
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
la noi, M.Beniuc ce se erija în toboșarul vremurilor noi. În Amurgul idolilor, scria despre sine:am dat umanității cea mai profundă carte pe care o are, al meu Zarathustra, și se consideră,fără nici o ezitare, ultimul discipol al filosofului Dionysos și dascălul eternei reîntoarceri.( F.Nietzsche,Werke,Band VII,p.14.). În timp ce demolează pe Socrate,acest despotic logician care destramă înțelepciunea instinctivă, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
muzica tragediei.Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic.Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor,exprimă la filosof sensul etic al pesimismului, o justificare a eternei suferințe, o imagine a zădărniciei condiției umane, față de orice speranță sau dorință de ameliorare este fără rost și care impune întotdeauna un tragic sacrificiu. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nietzsche între răsăritul
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
din ”Dragostea nu moare” o deschide cititorului surprinzându-l și captivându-l în aceeași măsură. Chiar dacă imaginația și dorința intimă a lui Mircea Eliade a depășit adeseori realitatea, după cum ne convinge Maitreyi Devi, fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, românul sau erotic captivează toate generațiile de la apariția să pe piață și până în prezent. Așa cum exprimăm mai sus, autorul descoperă și înfățișează cititorului dragostea curată, dragostea dezinteresata care rămâne nealterata în pofida greutăților de orice fel, determinând până și hotărârea
DESPRE POVESTEA UNEI IUBIRI MISTERIOASE ȘI INTERZISE. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1472579741.html [Corola-blog/BlogPost/375519_a_376848]
-
Există, după cum se poate vedea, în spațiul românesc, o deschidere și un potențial semnificativ în ce privește întâlnirea celor mai diverse valori. - Care este importanța sacrului, raportarea la Dumnezeu în artă, în creație, în ceea ce facem? - Sacrul are multiple înțelesuri. Teologul și filosoful Jean Yves Lacoste a opus chiar sacrul liturgicului, care reprezintă ceea ce rămâne din sacru atunci când toți idolii sau zeii înșelători cad. La Wagner, după sacrul din tetralogie, după Amurgul Zeilor, urmează ca încununare a sacrului Parsifal. Acest sacru fără față
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_puterea_cuvantului_interviu_cu_scriitorul_florin_caragiu.html [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
nostru complet nefolositor pentru el. Mdee, a cam trebuit să sufere pentru prietenia sinceră pe care ne-o poartă! Însă, bietul de el, avea și un mare defect! Nu avea suflet! Într-un consens absolut explicabil pentru specia noastră încuiată, filosofii, teologii, psihiatrii, psihologii, savanții, cercetătorii, troglodiții, ba chiar și analfabeții declarau de mii de ani că suflet avem numai noi oamenii și, pe linie de consecință, avem dreptul de a schingiui, omorî, vâna, bate cu sadism, pune la munci cumplite
DILEME PROVOCATE DE ABERAŢII ŞTIINŢIFICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1454343752.html [Corola-blog/BlogPost/377486_a_378815]
-
pământ nou” ( II Petru 3,13 ). Lumea, timpul, omul fac tot mai mult obiectul analizei și al reflexiei științelor descriptive, naturale, fizice și exacte. Concluziile la care conduce, însă, acest mod de abordare nu sunt dintre cele mai mulțumitoare pentru filosof sau moralist. Reducerea faptului sufletesc la sfera fiziologicului și a psihologicului, a evoluției la dizolvare pot satisface, poate, doar o curiozitate științifică, nu și dorul și efortul moral. Spațiul și timpul sunt privite doar în perspectiva fizică, în baza interacțiunii
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stefan_toma_.html [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
deci întemeiată nu de greci, ci de deschidere binevoitoeare a literaturii la sincretism. Mai scurt, sincretismul a fundamentat filosofia ca discurs. Filosofia a devenit conștientă de sine ca mesaj filosofic, atunci când non-literatura produsă de Parmenide, Anaximandru (așa-zișii presocratici sau filosofi incipienți) a primit de la Platon și Aristotel o valoare în exteriorul literaturii. Inițial, sincretic, filosofia a constituit un mod neortodox de a face literatură. Este de neimaginat ce s-ar fi întâmplat dacă această non-literatură ar fi fost respinsă de
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-sri-undamentele-sincretismului-literarului-cu-filosoficul/ [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
Reușește s-o facă, dar în mod inutil, căci o întârziere anticipată tot întârziere rămâne. A veni mai devreme în întârziere, tot întârziere înseamnă. Miezul acestei perspective ne cere Heidegger să-l modificăm. Noi, spune el, îi înțelegem pe presocratici (“filosofi incipienți” îi numește) după modul în care i-au înțeles Platon și Aristotel. Aceștia însă îi înțelegeau ca elemente ale proiectului lor de a instaura falimenta sincretismul literarului cu filosoficul și de a autonomiza filosofia. Platon și Aristotel au luat
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-sri-undamentele-sincretismului-literarului-cu-filosoficul/ [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
înțelegeau ca elemente ale proiectului lor de a instaura falimenta sincretismul literarului cu filosoficul și de a autonomiza filosofia. Platon și Aristotel au luat din modulul de literatură amestecată cu filosofie al muncii spirituale a celor ce au fost numiți filosofi presocratici tot ce era „platonician” și „aristotelian”. Îi vedeau prea interesat, prea proiectiv, prea determinat. Având puterea de a decide cursul istoriei dicursurilor literare și filosofice ei au decis. Îi vedeau prea bine pe “presocratici”, ca să-i vadă într-adevăr
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-sri-undamentele-sincretismului-literarului-cu-filosoficul/ [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
de a decide cursul istoriei dicursurilor literare și filosofice ei au decis. Îi vedeau prea bine pe “presocratici”, ca să-i vadă într-adevăr și corect. Trebuie, arată Heidegger, să încercăm să gândim inocent grecește, să gândim gândirea greacă în raport cu gândirea filosofilor inaugurali, iar nu în raport cu perspectiva indusă de Platon și Aristotel. De asemenea, să cercetăm gândirea greacă dincolo de tălmăcirile ei în latină și în afara atragerii ei în jocul evangheliilor, al gnozei și scolasticii. Jacques Derrida este, după Nietzsche, primul care readuce
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-sri-undamentele-sincretismului-literarului-cu-filosoficul/ [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
cu disperarea naufragiatului. Încetul cu încetul, am descoperit Omul. Frânturi de ființă, cioburi dintr-o statuie spartă. Statuie sculptată în piatră de zeu. La filosofie am ajuns prin Sartre, Camus, Borges și, mai ales, Sabato. În clasa a doișpea, studiul filosofilor creștini mi l-a dezvăluit pe Dumnezeu în toată splendoarea Sa, ca o reclamă luminoasă în beznă. O reclamă care îți ia ochii și îți umple mintea (dar te lasă cu pofta) întunecând toate celelalte lucruri în jur. Când, la
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-confesiunile-omului-bufnic-a [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
un reporter din familia lui Geo Bogza, inclusiv prin tendința lui de a hiperboliza, de a privi totul prin lupa impresiilor și sentimentelor. Roni Căciularu este un artist al cuvântului, un reporter în care coexistă deopotrivă un poet și un filosof, un om cu o inimă mare, capabil să imprime o vibrație artistică chiar și unei pagini în care descrie un mărunt fapt cotidian, căruia talentul său nu întârzie să-i găsească o dimensiune cosmică, sau să-i releve unicitatea acolo
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_cristofor_1404382362.html [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
acest adevăr elementar: în măsura în care le considerăm „prejudecăți“, cele religioase nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos de prejudecățile liberei cugetări. În ce cred cei care (mai) cred? - Ne întreabă sociologul Dan Dungaciu Cunos �cutul titlu al dialogului dintre filosoful Umberto Eco și cardinalul Carlo Maria Martini, „În ce cred cei care nu cred“, induce o idee falsă. Respectiv, că „cei care cred“ ar fi o tabără omogenă, care știe ce vrea și, mai ales, care poate fi așezată într-
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ by http://confluente.ro/Despre_cine_suntem_noi_astazi_cum_mai_stelian_gombos_1336464806.html [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
și în poeziile "Gri", "Palid", "Spre toamnă", însingurarea se exprimă prin tehnica simbolistă a repetiției, precum la Macedonski în "Cântecul ploaiei"și Minulescu în "Romanță fără muzică", unde găsim efectul de jovialitate hedonică. Diogenes Laertios în "Despre viețile și doctrinele filosofilor"ajunge la concluzia că fericirea constă în a avea cât mai frecvente plăceri, " Scopul... este plăcerea particulară, în timp ce fericirea este suma totală a tuturor plăcerilor particulare în care sunt cuprinse atât plăcerile trecute cât și cele viitoare. Plăcerea particulară o
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
trecut de partea diavolului dar nu pe față. Pactul său cu satana este un secret bine ascuns sub „odăjdiile fastuoase” ale solemnităților religioase sau de „vechea lui rasă călugărească făcută din pânză groasă”, purtată în zilele contactului cu supușii. Marele filosof creștin rus speculează atitudinea cardinalului, care prin întortocheata ipocrizie a demersului său ia chipul lui Antihrist: „principiu nou, rafinat și seducător ce apare întotdeauna sub înfățișarea binelui.”( 13) Sistemul catolic al cezaropapismului, ce preface Biserica în stat, este pentru Dostoievski
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]