247 matches
-
și numai aceasta din urmă oferă calea pe care se poate dobândi libertatea. Pentru Platon, libertatea constituie esența și condiția filosofiei: numai în libertate omul poate fi într-adevăr filosof, iar dacă nu dispune efectiv de această condiție indispensabilă a filosofării ca atare, aceasta sună ca un îndemn la angajarea în lupta de cucerire a libertății. Astfel, libertatea nu constituie un dat inițial al condiției umane de care indivizii pot beneficia ca de un dar divin cu un rezultat final care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
azi o criză a civilizației. Ideea de civilizație și încorporarea ei concretă, socială, presupun desprinderea din imanență și ridicarea la nivelul conștiinței individuale, a unor fenomene de „suprastructură”, care nu sunt „naturale”, ci sunt fenomene de cultură, anume iubirea și filosofarea. Iubirea în stadiul de civilizație nu mai e doar „geniul speței”, ci are un caracter conștient și autonom, așa cum au arătat, de la Platon la Pascal, Kierkegaard, Stendhal și până la Camil Petrescu, pentru a nu cita decât câțiva, unii dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
impulsuri doar obscure, instinctualitate brută (nici măcar la cele mai joase nivele de conștiință, de pildă, la cei trei fugari și la Guica), Autonomia conștiinței și caracterul ei individualizat capătă la Marin Preda și în special în Moromeții forma diferențiată a filosofării. Nu ne mai aflăm în satul al cărui elogiu îl făcea Blaga și unde, cum spunea el într-un poem celebru, „s-a născut veșnicia”. Nu mai suntem în „veșnicie”, ci în istorie; nu mai suntem într-un cosmos închis
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o succintă filosofare metaforică asupra vieții. Se reține în special „dosarul de existențe” pe care îl înglobează scrierea, M. făcând portrete reușite unor contemporani, printre care Al. Sahia, Șt. Roll, Miron Radu Paraschivescu, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu. SCRIERI: Contradicții în Imperiul
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
și de Eau de Cologne-ul doamnei de Staël,/ Strângeam mâinile bunului și prostului Mitru”. Perspectiva unui conflict cu rușii e comentată ironic: „Ne vor bea ochii și părul nostru / (Pe care l-a mângâiat Madame la comtesse de Ségur).” Când filosofarea banală din Unde se duc morții?... ia sfârșit, sentimentul evanescenței devine tulburător prin simplitate și liniște. Transferul în neființă, de fapt numai schimbare, prefacere a materiei, declanșează un fior liric singular: „De voi fi mort, simt unde mă voi duce
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
empatic vorbind, nu oferă sentimentul vitalității spontane, al conectării la realitatea forfotindă, care abia se naște. Discursul lui Horea ne produce impresia de neant În care ceva se forțează să se nască fiindcă se află Într-o poziție, aceea a filosofării, care nu are acces la imagine. Și atunci ceea ce face Horea este efortul titanic de a muta Întreagă această poziție dinspre concept către imagine, de a conecta poziția teoretică a filosofului la un imaginar larvar, născând. Este efortul de a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de marș eroic, iar lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convențională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist. Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”) au defecte de rimă și infidelități de sens. O tălmăcire în proză din Lamartine apare în „Zimbrul
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
Buchetul poetic, dedicată domnitorului Grigore Al. Ghica „la onomastica sa din 25 ianuarie”). Banalitatea și monotonia domnesc peste stihuri, fie că e vorba de poezii erotice, elegii sau sonete, imnuri și balade, fie de versificări în formă populară. Înclinația spre filosofare nu face mai profundă această poezie. O temă importantă este cea patriotică. G., care nu rezistă tentației de a da lecții în critică, dar și prin intermediul literaturii, găsește în fabulă un teren prielnic. În proză nu a perseverat, deși o
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
dar savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii localiste la ridicole pretenții teoretizante. Eseul final, Confesiunile unui fost cititor, în prezent critic literar, deplânge statutul ingrat al criticii de întâmpinare, pledând pentru lectura selectivă și pentru descurajarea autorilor de maculatură literară. Dintre toți
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Turnul Babel pe Main (1995) prezintă trăsături ce vor deveni o constantă a poeziei sale. Retorica poemelor este colocvială, discursivitatea lor favorizând receptarea, fără a exclude tensiunea mesajului. Texte ample din Fiul risipitor dezvăluie gravitatea rostirii și o înclinație spre filosofare, fiind totodată semnul „ieșirii” din spațiul natal și al migrării către alte meleaguri. Turnul Babel pe Main sintetizează poetic dificultățile de adaptare pe care le resimte exilatul. Tragismul trăirii este însă camuflat de o ironie amară, adesea mușcătoare. Registrul ironic
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
repetate 1, după opinia mea, n-a fost niciodată suficient de sagace și nu a dat la iveală decât aserțiuni superficiale pe care, probabil, Socrate însuși le-ar fi luat în râs. Dar Hegel a intuit cu subtilitate că „principiul filosofării lui Socrate coincide cu însăși metoda ca atare”2 și a stăruit asupra a ceea ce uimitorul sophos elin numea maieutica (maieutikhv = „arta moșitului”) și eironeia (eironeia = „arta ironiei”). Dar și Hegel s-a lăsat ademenit de judecata răspândită a lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
când vine moira Atropos însoțită de zeul psihopomp - cel care va conduce sufletul defunctului fie la fericitele Câmpii Elizee, fie în adâncurile întunecatului Tartar. * Iată-l pe acest Ulise gânditor ieșind pe prispa „palatului”. Un bărbat ajuns la akmé, vârsta filosofării. Îmbrăcat în tunică simplă, cu barba nepieptănată, cu părul nins și cu ochii albaștri ai celor din sud - cu greu l-ai putea deosebi de un plugar arcadian. Este după o cină îmbelșugată: a mâncat un morun prăjit pe cărbuni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
capital, iar istoria omenirii e istoria modului în care am încercat să scăpăm de frică sau s-o tratăm, prin eliberarea de dependențele nesigure sau de obsesia permanentă a morții: religie, magie, știință, dragoste, protecția lui Dumnezeu, cercetarea legilor naturii, filosofare. Cine poate provoca iluzia vindecării fricii poate obține puterea. Menținerea puterii este posibilă prin manipularea mecanismelor care pot declanșa și întreține frica - însă, dacă un tip de societate se menține prin practici de producere a anxietății, atunci ea nu-și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ședințe ale secțiilor. E adevărat, aceste secții n-au trecut, propriu vorbind, la munca lor de bază, Încă n-au Început dezbaterile la manuscris, treabă care va aduce fără Îndoială o oarecare proprietate ședințelor (Ă). Discuții vagi, generale, tendințe la filosofări, lipsa unor referiri la creația curentă, la faptele, evenimentele, problemele acute, esențiale ale literaturii; pe de altă parte tendințe la discutarea chestiunilor mărunt materiale, Îngust practice - iată o parte din aceste aspecte. Mai grav decât atâta, uneori participările la cuvânt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase viziuni: „Orice miracol e cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
Kant, Ionescu opunea în toate privințele filosofia științei. El contesta posibilitatea cercetării filosofice centrate pe probleme, a dialogului, a cooperării și interacțiunii critice între gânditori care aparțin unor epoci și comunități culturale distincte. Pentru el nu exista filosofie, ci doar filosofare, altfel spus căutarea unei formule de împăcare cu existența potrivită structurii personalității fiecărui gânditor 96. Pe cu totul alt plan se va desfășura confruntarea lui Lucian Blaga cu filosofia lui Kant. NOTE 1. Vezi George Călinescu, Istoria literaturii române de la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
antică, respectiv latinitatea antică târzie. Reflectând asupra trecutului și a condiției istoricului, Ortega y Gasset ne-a lăsat un număr important de „lecții” privind istoria și cunoașterea ei. Pentru omul de cultură spaniol, istoria a constituit o sursă fecundă a filosofării; studiind-o, a căutat să înțeleagă de unde provin limitele scriitorilor ei, a căutat să deslușească greșelile mai mari sau mai mici existente în operele lor, propunând un nou mod de a aprecia evenimentele deja cunoscute. Publicate în volumul En torno
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sensul pe care-l poate avea pentru om», o pierdere a sensului ce amintește de evaluările lui Husserl cu privire la criza științelor europene. Această inadecvare, această disproporție ca stimul maieutic pentru a repropune în alți termeni discursul, constituie momentul socratic al filosofării. III. Lupta pentru sens Mirare și sens Cele afirmate până aici ne-au condus la câteva concluzii, cărora putem încerca să le dăm o formă sintetică. Omul de astăzi continuă să facă filosofie, sau, altfel spus, să pună întrebări despre
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
domeniu teoretic exhaustiv, ci activitate hermeneutică. Credință și căutare: o confruntare a structurilor Discursul pe care intenționăm să-l ducem mai departe în aceste ultime paragrafe este legat de cele prezentate în paginile precedente. Vrem să subliniem că trăsăturile caracteristice filosofării prezintă o analogie cu unele elemente tipice experienței religioase. Asta nu anulează diferența clară dintre cele două figuri, respectiv filosoful și credinciosul, dar pun totuși în lumină, ceva mai presus de simplul fapt că cele două experiențe nu sunt contradictorii
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu status-ul omului de credință. Ca să acceadă la viața teoretică, să aibă atitudinile indicate, trebuie, cu siguranță, săvârșită o suspendare în fața credinței însăși; trebuie să se pună între paranteze conținuturile sale. Totuși, când se ajunge la experiența autentică a filosofării, se atinge un nivel al cunoașterii în multe privințe asemănător actului credinței. Analogia despre care vorbim nu este nicidecum analogie a credinței practice, însoțitoare obișnuită a vieții de fiecare zi, cât mai ales a credinței religioase, înțeleasă ca accedere la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
analog cu cel precedent, concentrându-ne însă pe conștiința personală, subiectivă, a omului de credință, angajat în același timp în căutarea filosofică. E posibil ca cel care crede, și deci, consideră că deține adevărul, să exercite o cercetare filosofică autentică? «Filosofarea» sa este sinceră până la capăt? Răspunsurile pozitive la această întrebare se constituie deja într-o cunoscută tradiție apologetică. Rămâne totuși de multe ori o formă de perplexitate, mai ales dacă se consideră filosofia din perspectiva exigenței radicale a propriului fundament
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prin recurgerea la forța credinței care ne dă capacitatea de a ne expune condiției comune, condiției celui care nu are sprijinul unei garanții exterioare. Atitudinea spirituală prin care ne dispunem efortului de a ajunge în cele mai esențiale elemente ale filosofării, se naște într-un context de profundă seninătate și liniște interioară, nu este alimentată de îndoieli, de neliniști sau de întrebări tulburătoare. Din experiența plinătății credinței izvorăște și disponibilitatea totală de a ne pune în condiția inițială, nu în îndoială
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adevărați le caută. Nesiguri de alte lucruri, vor să fie siguri măcar de îndoielile lor. Neîncrederea metodică devine la ei o certitudine amară, un punct de sprijin. Pe când eu mă împac bine cu actuala tablă a înmulțirii. Gata, însă, cu "filosofările"! Mi s-a făcut foame. Gide era de părere că e primejdios să te cunoști prea bine, că e dăunător să te studiezi prea mult, întrucît oricine își descoperă limitele își limitează ființa; o omidă care ar căuta să se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unde s-a păstrat sistemul democratic între cele două războaie mondiale, această formațiune a cuprins un mare număr de tineri. În alte țări, ca în Italia de exemplu, organizațiile Acțiunii Catolice, apărate cu ardoare de Biserică, au fost locurile de filosofare și de pregătire a perioadei post-fasciste12. După război, pe lîngă personalitățile deja cunoscute ca active după primul război mondial, ca De Gasperi, Schuman, Adenauer, Van Zeeland, apărea o nouă generație de necunoscuți, proveniți din mișcările de tineret și din Rezistență
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru a putea continua să trăim chiar în aparent cele mai absurde circumstanțe și, dacă se poate, mereu în prezent. Prea mulți devin filosofi pentru că sunt ei înșiși sediul unor conflicte între tendințe contradictorii, cîtă vreme, cred eu cel puțin, filosofarea trebuie dăruită celorlalți, în scopul unei mai bune înțelegeri, al împărtășirii unor idei. Merleau-Ponty definește filosofia ca fiind reunirea a două trăsături majore : "gustul evidenței" și "simțul ambiguității", în sensul constantei pendulări între trup și suflet, materie și spirit, vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]