17,285 matches
-
nu scade cu o iotă sub înaltul nivel reflexiv al creației în sânul căreia ne aflăm, la nivelul acestui magnific catren, nespus de abstract și totuși tulburător în pregnanța sa: „jocul apelor lângă tine/ ale somnului, așteptând/ destrămarea celor mai fine/ cearcăne ale celui din urmă gând”. Forța lui Mircea Ivănescu este aceea de a nota gesturi puțin importante, la prima vedere, dar ale căror ecouri interioare sunt nebănuite: „văzută fără ochelari/ fața ei este ca o părere - mă gândesc că
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
Romanian Proverbs. Selectate de Călin Manilici din lucrarea “Proverbele românilor” de Iuliu A. Zanne, traduse de Michaela Mudure și Richard Proctor, cu o copertă și ilustrații de Călin Stegerean, Editura Pro-Vita, Cluj-Napoca, 2003. Căutînd acolo același proverb veți găsi: “A fine stallion will sell himself în the stable”. Adică, un caz de literalizare inversă, dacă vreți. Evident, un englez înțelege sensul. Totuși, ce rost are să literalizăm un proverb care are deja un corespondent consacrat? Se pare că are, după cum mărturisește Richard
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
Eugen Lovinescu) avea în vedere mai degrabă adaptarea la aerul timpului (caracterul său anti-sămănătorist și anti-poporanist), decît apartenența la un curent evident mai bine reprezentat de scriitori precum Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Ion Simuț este un critic de acord fin (foarte subtile și pline de sugestii sînt, la nivelul romanului Ion, analiza relației dintre Ion și familia învățătorului Herdelea și revelarea părții de vină a familiei Herdelea în drama țăranului, respectiv demonstrația la capătul căreia Pădurea spînzuraților este desemnată drept
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
să-și dea votul unui om fără șira spinării. Ei vor prefera oricând morga tehnocrată a lui Stolojan și manierele de iarmaroc ale lui Băsescu, acestui nici-intelectual și nici-vânător (cine-a mai văzut intelectual la vânătoare și vânător cu ochelari fini de intelectual?!) După cum etalarea indecentă a bogăției iar nu e pe placul românului, în a cărui inimă încap doar băieții precari la pungă, asudați, băutori de tărie la bufetul de cartier, ce-și revendică legitimitatea din salariul de bugetar și
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
pentru o vreme celular ambulant într-un supermarket, cu o bizară pasiune pentru aruncat de toți pereții propria pisică, singur ca un urs panda, căutînd ceva în care să creadă și victimă a vagabonzilor locali. Florin Lăzărescu are o mînă fină pentru figuri pitorești, de la Șobolanu, „tata” copiilor fugiți de la orfelinat și adăpostiți într-un cavou, sau Holbatu, cel mai recent protejat al său și singurul alfabetizat, la părintele Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea, obișnuința, anecdoticul, căutarea pitorescului). Spațiul romanesc, trasat pe aceste coordonate, este dominat de figura lui Ion Ghica: lucid, exprimîndu-și patriotismul într-un limbaj temperat, departe de stilul romantic al tinereții, ironic, senzual, calm și fin tactician, cu o energie controlată dar și cu o „violență obscură”, cu o revoltă stăpînită, însă, activă, volubil și provocator, sceptic și mereu pregătit să răspundă eternei întrebări a intelectualului („M-am născut pe lume pentru a contempla sau pentru
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Tînărul scriitor mexican Jorge Volpi s-a făcut cunoscut în 1999 cînd romanul lui En busca de Klingsor (În căutarea lui Klingsor, Ed. Seix Barral) a întrunit laudele criticii și un remarcabil succes de vînzări. În noul lui roman, El fin de la locura (Sfîrșitul nebuniei), apărut tot la Barcelona, la Seix Barral, Volpi se amuză să îl culce pe Fidel Castro pe divanul unui psihanalist. Săptămînalul literar mexican „Letras libres” se arată entuziasmat de tonul burlesc și curajul politic al celui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
care apare chiar fotografiat într-o istorie literară. Vorbește inteligibil și cumpătat, folosind un limbaj cultivat, literar chiar, cum se cuvine unui scriitor consacrat. Bănuiesc că și-a pregătit un cuvînt de prezentare pentru fiecare oaspete, dar fiind un tip fin și realizînd că frigul, ca și înserarea care se apropie, răresc rîndurile spectatorilor, scurtează din speech-urile sale, din ce în ce mai concise. Primul invitat a fost și cel mai în vîrstă, un domn din Chile care a trăit încă vremurile democrației în
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
muncitor și încă altele. Sunt efectiv uluit de prezența într-un volum, consacrat culturii și națiunii române a dezamăgitorului encomion, intitulat Mareșalul Stalin, unde cel care a ucis vreo 20 de milioane de oameni, are în viziunea criticului-publicist "un profil fin și blând ", o măreție făcută dintr-o "aureolă imensă de iubire", în ochii lui "geniali" citindu-se nici mai mult, nici mai puțin decât "bunătatea ". Ce a vrut autorul antologiei să demonstreze n-am înțeles în ruptul capului. Revenind la
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
publică românească, liberalii erau, în a doua jumătate a secolului trecut, cei mai aproape de progresul social și național, nici conservatorii, nici socialiștii neîntrunind suficiente condiții pentru a putea fi considerați la fel. N-am putea încheia fără a menționa scriitura fină, de literară impregnare, conform cerinței menționate mai sus a lui Lucian Boia, pe care o învederează istoricul Ovidiu Pecican. O scriitura în care se percepe ecoul unei posturi simpatetice în raport cu materia tratată în cercuri concentrice, personalitatea lui B. P. Hașdeu
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
fie mare și verde, străbătută de murmure. Iar cineva îi spusese că prin grădină trecea un pârâu cu apă strălucitoare și străvezie. Pe fundul pârâului se vedea prundișul și se mai vedeau pietricele curate și lustruite. Pe maluri creștea iarbă fină, amestecată cu trifoi. Și arbori cu coroana rotundă, încărcați de poame, creșteau în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem să facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
când în când, atunci când pleca de la prăvălie, îi țineam eu locul. Țin minte că, o dată, chiar am șterpelit o halviță și apoi am avut remușcări. Când a murit, am suferit îngrozitor. Era un om inteligent, foarte umblat și cu o fină intuiție. Armenii, ca și evreii, au acea subțirime extraordinară. Și eu, la 10 ani, purtam cu el discuții intense. În fine, nea Garabet, prietenul meu greu, așa cum am mai scris, a fost primul care a prevăzut ceva. Probabil că eram
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
decât istoria. - Totuși, parcă Dinu Păturică nu e chiar atât de antipatic precum... ciocoii noi. Dacă ne uităm numai la ce citea. El căuta să ajungă un om de lume. - Era mult mai uman și mai inteligent. Și avea spirit fin, de bună companie. Obține ceea ce își dorește prin prefăcătorie și printr-un fel de inteligență. Cu totul altfel decât ciocoii de astăzi. În orice caz, eu sunt molipsit de Filimon. Iată o frază scrisă de mine, dar influențată de el
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
toate condițiile desăvârșirii: este compozitor ( și încă unul care oricând poate sta în față), este posesor al unei apreciabile culturi de specialitate ( rezultatul a mii de ore de audiții), are răbdare și curiozitate, inspirație și intuiție. În plus urechea sa fină poate pretinde subtilități îmbietoare ori infinitezimale corecții. La "ațâtările" și "protestele" computerului răspunde invariabil cu abilitate și stăruință. Mai toți compozitorii români distinși sau mediocri, tineri sau vârstnici și-au înregistrat opusurile alături de el. Interpreți români și străini, mai mult
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
scade vertiginos, chiar dacă îmi place surâzătorul buchet de fire fericite. Acum, Poezie pentru ochi cuminți pare, chiar poate fi un detaliu semnificativ într-un portret liric mai amplu și mai profund, dintr-un viitor poem-amalgam: "Privirile ei învăluitoare ca mătasea fină/ Maro închis// Orgoliul nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
meditativă, răbdătoare, ca și cum papiroasa ar fi fost un adversar îndărătnic, rezistent, refuzând să-și lase jarul să se stingă; și, ca și cum asta nu ar fi fost deajuns, personajul plimba chiștocul încă fumegând pe marginile ascuțte ale scrumierei, retezându-i acolo fin combustibilul rebel, cenușa propriu- zisă, scrumul, încercând să-l decapiteze, în joacă mai mult, cum fac pisicile și felinele, în general, cu prada abia prinsă. Până ce, în cele din urmă, filtrul galben de carton al țgării consumate cedând și scăpând
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
genă de invincibil apetit la adresa genului uman, care cu un secol mai devrme le exterminase, deoarece le consumau oile. Primului vizitator, înfulecat într-un minut, i-au urmat două bebelușe, ce făceau tocmai primii pași pe pajiștea vieți, apoi, către finele primei săptămâni, alte victime din toate stările sociale din fericire nici una aparțnând partidului la putere, nici rândurilor celor apolitici. Au fost preferaț pensionarii care, cum se știe, prin numărul lor mare, ridică grave probleme societăți. Dar chiar și așa, autoritatea
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber", și altele ca acestea, inspiră încrederea și vădesc talentul. În sfârșit, această Rugăciune, scurtă și sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n trupuri fine/ Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica în spațiul și așa insuficient al rubricii, cele patru poeme apărute cu erori de tipar în volumul Vis fără
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
terminologiei semiotice, la ce bun? Ce-ar putea afla în privința esenței de factură estetică a poemului? "Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra «rămășițelor pămîntești» ale sonetului eminescian. Noi preferăm să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului". În fine relevăm un aspect al comicului literaturii mediocre, se pare nescontat de critic, însă care transpare în mod obiectiv din cartea d-sale. Ne referim la relația dintre productul literar și numele care-l semnează. Se confirmă în felul acesta o
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Ascultîndu-l ce frumos și ce discret povestește despre regi asociază discursul și cu Sinaia, Castelul Peleș și vacile care pasc toată ziulica pe pajiște am fost tentată să încerc cîteva exerciții de admirație și de imaginație. Văd toalete, pălării, botine fine, umbreluțe, trăsuri sau mașini cochete de epocă din care coboară pași eleganți și fraze franțuzești, parfumuri, maniere elegante, bijuterii... M-a luat valul și... copilul nicăieri. Undeva în zare îi văd bicicleta cea nouă, mult mai mare decît ar avea
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
din care provine. Am putea vedea în el chiar un erou de roman tradițional. De ce nu, un Julien Sorel, ori un Rastignac pornit să cucerească metropola. Asemeni acelei categorii de eroi, dl. Năstase și-a pus la bătaie calitățile. Nasul fin l-a împins mereu spre zonele unde putea dobândi, cu eforturi minime, profituri maxime. Căsătoriile cu progenituri ale elitei comuniste (mai întâi, cu fiica lui Grigore Preoteasa, apoi cu fiica unui ministru al lui Ceaușescu) sunt menite să ne atragă
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
e închis», declară Turturică, apartamentele neocupate au fost repartizate altor persoane, vin prea tîrziu, îmi pare rău, în luna mai s-a consumat ultimul termen. Dar sînt speranțe, zice, ca Primăria să ne aprobe o nouă tranșă de apartamente. Surîde fin. Îmi plac funcționarii amabili, în societatea lor suporți mult mai ușor ratările, eșecul". Această fibră de inadaptabil care s-ar fi manifestat, după toate probabilitățile, oricum, e incontestabil accentuată de circumstanțele epocii. Ceea ce ar fi fost în vremuri "normale" doar
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
de orbi" ( Ilustrată din Troia, p. 93). Ultimele două versuri transformă în grotesc peisajul bucolic din prima parte. De altfel, finalurile neașteptate sînt o marcă inconfundabilă a poeziei lui Ioan Morar. Versurile lui Ioan Morar sînt presărate cu un cinism fin, precum cele din Sangria, poem inspirat de o lume prin definiție antipoetică: cea a donatorilor de sînge. Să scrii un poem despre donatorii de sînge este, la prima vedere un pariu de nesusținut. Iar rezultatul ține de domeniul miracolului: "Să
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
ironizează lumea contemporană, maladiile și obsesiile ei. Locurile comune ale presei, disecate fără milă, în spiritul lui Flaubert care sancționează ideile "primite", ocupă intrarea cea mai întinsă a acestui dicționar genettian; iată doar cîteva ilustrări: "Convingere. Întotdeauna intimă.", "Cunoscător. Întotdeauna fin.", "Farmec. Întotdeauna discret". "Omagiu. Întotdeauna vibrant, de preferință postum." O ingenioasă propunere de cuvinte-himere, în genul cuvintelor valiză, reconfirmă gustul particular al autorului pentru ludicitate. Două-trei exemple merită reținute: "Alambiguu - răsucit pînă la echivoc", "Anarhitect - constructor dezordonat, considerat postmodern", "Artrist
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
oarecum mai tangențial despre literatură. Aș dori să ne oprim puțin și la acestă îndeletnicire a Domniei Voastre. Ar fi interesant de cunoscut ce rol credeți că ocupă azi valoarea în judecarea literaturi ? Adresez întrebarea unui critic cu antene extrem de fine. Asta cu atît mai mult cu cît criticii trăiesc în România mai tot timpul sub imperiul revizuirii. - Problema revizuirii a pus-o cel dintîi Lovinescu, cu talentul și competența lui de critic și mai ales cu moralitatea lui impecabilă. La
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]