51,126 matches
-
regia lui Claire Lasne. E interesant să urmărești textul, oricît de prost jucat, și să-l compari, mereu, în gînd, cu capodopera care avea să iasă din el, Unchiul Vanea. Aici, Vanea e Georges și are o sinucidere izbutită; iar finalul e plin de cupluri fericite, ca într-o euforie shakespeareană. Un text pe care Cehov l-a epurat, l-a esențializat, l-a abstractizat, l-a purificat... O femeie frumoasă (ar fi putut juca Elena Andreevna), îmbrăcată în haine de
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
un text ai mari dificultăți, pentru că traducătorii nu sînt menționați decît la cuprinsul deja descris. După o căutare migăloasă, constat că poemele lui C.V. Tudor sînt traduse din engleză (!) de �nimeni. Tot de mîntuială este făcută și prezentarea biobibliografică din final. Nu există criterii în datele alese de antologator pentru prezentarea autorilor, rezultatul final creînd impresia de haos (nici măcar prescurtările nu sînt unitare). Un autor este născut "în-tr-un oraș de provincie", la unii lipsește locul nașterii, la alții data etc. La
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
numeric, copleșitoare, iar prin complexitate, provocatoare. Să ne gândim numai că unele publicații periodice, rămase undeva în necunoscute funduri de depozite, pot fi rezervoare de posibilități de înregistrare, datare, interpretare, cu nimic mai prejos de periodicele cercetate cu asiduitate. În finalul cronicii precedente, am comentat Notele, pentru ceea ce aduc ele nou de pe urma parcurgerii periodicelor vremii lui Caragiale. Am rămas datoare cu identificările, parte definitorie pentru unitatea valorică a ediției; cu textele introduse, fără să fi fost incluse, chiar dacă uneori au figurat
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
punct de plecare (multe pagini "degenerează" în eseu pur) și ar fi interesant de știut, dat fiind faptul că ultimele opt poeme nu prezintă construcția celorlalte, în ce măsură acest ciclu inedit a fost definitivat. Impresia mea este că el nu are final și că putem reconstitui modul în care Iustin Panța scris dezvoltînd ulterior în sensul aprofundării, al căutării și într-un alt registru de tip meditativ-eseistic reflecții pe marginea versurilor. "Deocamdată cuvintele nu se potrivesc, nu se adună. Nu de înălțimea
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
deja piesa pe dinafară din lecturi, i-am făcut demult propria regie). De pildă, eu nu pot citi acele mourantes violes din Apparition altfel decât ca pe tot mai stinsele instrumente grave, cu ecou tot mai depărtat, ca într-un final de Adagio (indicația morendo din partitură), și nu mă convinge varianta �veștede viole" (care sugerează vegetalul). De aceea rămân glossele traducătorului atât de interesante. Fiindcă oferă uneori formulele și chiar gramajul substanțelor întroduse în Athanor. Iată, de pildă, cum comentează
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
un groaznic criminal de război. Oasele lui le sunt aruncate la picioare, de către mama unei victime, în timpul unei nunți la care participă neinvitați, crezând în împăcarea definitivă între popoare. (Eros și Thanatos, ca într-o baladă albaneză care amintește de finalul �Mioriței"!). Dându-și seama de realitate, generalul, rușinat de un astfel de compatriot, îi aruncă oasele într-o prăpastie (chiar dacă apoi visează să le înlocuiască)... își dă astfel seama că un război nu se încheie odată cu încheierea păcii, că trecutul
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
stupid, absurd sau adînc motivat psihologic (în acest ultim caz apar, evident, "amintiri" semnificative sau doar bizare de pe parcursul întregii vieți a personajului), accidental sau cu intenție. Stilul leneș-tensionat contrastează violent cu indicarea-pe-jumătate a morții, concentrată în cîteva rînduri, din final. O carte cu întorsături de frază și de raționament neașteptate, pentru gusturi rafinate, a unui scriitor de la care așteptăm cu nerăbdare să mai scoată ceva din deja mediatizatul său sertar... Alexandru Vona - Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, Editura " Biblioteca
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
am mai fost Fericit ca atunci. Imposibilă-i întoarcerea-acolo Cât și a spune cuiva Cât de preaplină de fericire Acea grădină a raiului era. Revenind la cartea Marinei Tarkovskaia, din paginile ei, ca și din bogatul "fotoletopiseț" adăugat în final, chemate de dincolo de apa oglinzii, prind viață și se perindă, ca umbre ale trecutului, o puzderie de personaje fascinante: Dubasovii, Pșeslavskii, Vișniakovii - ascendenții materni; generațiile de militari polonezi ai neamului Tarkovski - ascendenții paterni; Aleksandr Karlovici Tarkovski, bunicul dinspre tată, narodnovoleț
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
punct", scrisese cândva Arseni Tarkovski. Fiica lui, însă, nu pune punct, ci puncte de suspensie, cu gândul la un nou volum, aflat în pregătire, ca și cum oglinda, odată restaurată din puzderia de cioburi, e amăgită de propria-i reflectare, amânând mereu finalul, ca o Șeherazadă. 1 Marina Tarkovskaia, Oskolki zerkala, Izdatelstvo "Dedalus", Moskva, 1999. 2 Membru al organizației clandestine "Narodnaia volia" (Voința poporului). 3 Iuri Norstein, în loc de prefață, la volumul Oskolki zerkala, p. 7. 4 Galina Birceanskaia, Nostalgia oglinzii, în revista creștină
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
și nu ca o lezare comisă cu voie împotriva cuiva. Este o onoare să fii ales din o mie, să punem, să fii considerat spuma stagiunii, a anului teatral. Am fost și membru al celor două jurii - de nominalizări și final - și simplu spectator. Din ambele ipostaze, asumate cu credință, responsabilitate, dragoste pentru teatru, deduc că trebuie să lucrăm, împreună, împotriva mentalității tip "Cîntarea României" care ne bîntuie. Încă. Adică, să ia fiecare, neapărat, cîte ceva. Repet, structura unor astfel de
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
de coerența cu sine, de scoaterea în față a unor producții. Premiile sînt risipite astfel. Dacă Hamlet, de pildă, a fost socotit "cel mai bun spectacol", ce altă categorie îl mai susține? Unchiul Vanea a avut șase nominalizări și, în final, un singur premiu, cel de regie. E puțin bizar. Nu există două premii care să se întîlnească și să certifice valoarea unui rol, spectacol, a unei regii sau scenografii. Probabil că acesta este pragul, psihologic, pe care trebuie să-l
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
lucrarea aceluiași Zamfir Bălan, Panait Istrati. Tipologie narativă (Editura Istros, Muzeul Brăilei, 2001), întrucît a apărut în același an cu ediția, studiu de rigoare științifică, cu adînci pătrunderi și ramificări în știința europeană a interpretării, adusă pînă la zi. În final, prefața își sprijină demonstrația pe analiza cîtorva personaje, pe sîmburele sufletelor dezlănțuite ori apăsate, ale celor care au cunoscut singurătatea și prietenia, arbitrarul și sfîșierea, capcanele Mediteranei și nu pericolele ei. Pentru că, intervin eu cu ochiul mai atent al cititorului
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
A Treia Europă le-a editat pînă acum. în volumul scos de Polirom, una din părțile cele mai interesante este cea intitulată Summary - trei pagini în engleză, între rezumat și "introducere în...", care aruncă o lumină clarificatoare asupra cărții la finalul căreia se găsesc: �A magic Mitteleuropa - that is the name suggested by the authors of the European South-East who, by means of magic and poetical procedures, tend to restore a new Center." Aceasta este cheia titlului: Mitteleuropa periferiilor - permanenta dialectică
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
ipoteză. N-ar fi fost imposibil ca, acceptînd postul de atașat cultural la Paris, Sebastian să-l revadă pe Eliade în Franța, să aibă o discuție lămuritoare cu el și, de ce nu, să-l ierte. Ar fi influențat un asemenea final opera literară ulterioară a lui Eliade?, se întreabă profesorul de la Universitatea Indiana, Bloomington. Cum n-am găsit imediat în librării "Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade", n-o citisem și nu puteam să mă refer la ea, interviul pornește
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
de a fi baza identificării iubirii și morții.) Dacă citim până la capăt poezia, vom vedea că ceea ce, în primul vers, se arată a fi o "ucenicie a morții", adică iubirea, nu este decât o ucenicie a suferinței erotice; ceea ce - conform finalului - indică o falsă moarte: moartea adevărată, moartea invocată și dorită, este tocmai ceea ce poetul vrea să atingă prin "nepăsare". Ea, această moarte, constă în altceva: în absența suferinței, în eliberarea de ea. Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
rămîne în locul soțului, care e nevoit să plece, atunci familia se distruge." (ștefan G. Carpen - șezi frumos (Purtarea), 1936) - cu o trecere de la generalitate la prietenul casei care îl detronează pe soț nu neapărat impusă de logica textului... Prezentînd în finalul volumului bibliografia, Antoaneta Tănăsescu adaugă la descrierea "clasică" a cărților și cuprinsul - "o invitație la lectură și la meditație". Apare și o schiță de bibliografie pentru perioada de după 1940 (interesant dar în același timp previzibil, pînă în '69-'70 nu
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
științe, apărută la sfârșitul secolului 19. Această știință are drept scop cercetarea și interpretarea vocii, preocupări esențializate de autor în sintagma "fizionomia vocii". Interesul pentru acest domeniu a fost stârnit o dată cu dezvoltarea unor noi medii, a unor noi tehnici, în final a unei noi estetici. Dacă scrisul și tiparul au reprezentat cu un secol înainte prima fisură în relația dintre partenerii comunicării, telefonul, fonografia, banda magnetică au adâncit această ruptură, acutizând criza dintre auz și văz. "Divorțul" dintre "ochi" și "ureche
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
ofensa muritorilor nevinovați. Vreau să mă Întorc acasă, dar tabloul este sumbru: vagoane deraiate, un foc pustiitor/ Că un blestem ne-apasă spre vastul abator./ La geam se tot perinda farsori cu gușa mare/ Făgăduind belșugul din viața următoare. Pentru final este potrivit un fragment din piesă interpretată, cândva de neuitatul meu prieten, Gil Dobrică, celibatarul convins, care, răpus de boală să reîntors În Craiova natală, unde, s-a stins lent că o lumânare lângă rude și apropiați: Hai acasă, hai
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Și nu toate sînt atît de colorate precum par. Ideal, evident, este să vii în cetatea filmului cu o imensă notorietate cîștigată în altă parte și să obții, de la producătorul american, libertatea de expresie care, în termeni tehnici, se cheamă final cut. Adică, să beneficiezi de control artistic asupra produsului finit. La Hollywood v-ați grăbi să vă duceți, înțeleg, dar dacă vi s-ar oferi un post de conducere în CNC?... Aș refuza și m-aș ascunde sub o scară
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
ca în vechile texte, în carne, în sexualitatea feminină. Personajele sînt fantoșe într-o parabolă cu demonii și femei despletite, în care căderea lumii se vede în aberații sexuale, iar între victime și călăi nu se mai disting limitele. în final, așezat confortabil în fața televizorului, urmărind declarația președintelui, legistul arde urmele poveștii: o cămașă de noapte de dantelă, cîteva icoane pe sticlă eretice, scrisorile fostei soții plecate în America. Totul, putem crede, n-a fost decît reveria unui pensionar înainte de vreme
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
deștept. Un deștept care pentru a-și atinge scopurile n-ar ezita să arunce în aer planeta. Vadim știe că într-o lume europeană civilizată indivizii asemănători lui fac planton la unul din cele două stabilimente evocate de Eminescu în finalul "Scrisorii III" și nu conduc, în nici un caz, partide. M-aș bucura ca intelectualitatea românească, adică mințile vioaie care-au dovedit de nenumărate ori că se pot coaliza pentru a face rău, să decidă să se autodepășească. Adică să-i
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
Evul Mediu motivul tînărului cu sufletul și cugetul neatinse de păcat menit să afle secretul lumii - cazul cel mai celebru: Perceval din legendele Graalului (opus mult mai viteazului, dar adulterinului Gauvain). Și aici (o spun cu riscul de a deconspira finalul romanului) cel care învinge necunoscutul și moartea, cel căruia îi e dat să vadă Cartea este cel mai puțin în măsură să-i deslușească taina: lui Gauche, înlănțuirile de semne nu-i spun nimic de vreme ce el nu poate citi. A
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
trecutul apropiat și la discursul său politic: "Discurs internaționalist, neobolșevic deci "politic corect" (curierul conservator.com); Era atunci o vreme în care politic corect era să se vorbească despre proletarii daci asupriți pe nedrept de imperialiștii romani" (negura.go); "în final, se configurau nivelele, evident dialectice, ale procesului "politic corect" al creației" (interval.tripod.com). Nuațele semantice diferite ale folosirii sintagmelor în cauză ar merita o discuție aparte. Oricum, edițiile viitoare ale dicționarelor românești generale nu au cum ignora această productivitate
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
profesorul care jucase în viața lui "un rol aproape magic". În 1937, după acuza de "scriitor pornograf" care-l va îndepărta de cursurile de la Universitate, cade în păcatul "hagiografiei", proiectînd editarea operelor lui Hasdeu în... "20 de volume mari". În final își recalibrează just demersul. Lui Nae Ionescu îi succedă în rolul de lider de opinie, de "ghid spiritual" al noii generații. La nici 30 de ani, după cum observă C. Noica "are îndeajuns trecut și prea mult viitor pentru a se
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]