132 matches
-
omului. 32 Există, desigur, și excepții de la acest principiu. Limba rusă, de exemplu, s-a extins în multe zone în care limba-bază, slava comună, nu a fost răspîn-dită, fiind transplantată, prin expansiune imperialistă, în spații ale limbilor romanice, germanice și fino-ugrice. 33 În ultimă instanță, și migrarea este o cucerire, dar, de obicei, nu realizează un imperiu, iar cucerirea este și ea o migrare, numai că menține fidelitatea față de un centru inițial stabil. 34 Vezi Carmen-Gabriela Pamfil, G. Ivănescu și A
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poporului și țării: Rusia (de la cuvîntul de origine scandinavă Rus', menționat pentru prima dată în anul 839 în Analele de la Saint Bertin. Este oarecum interesant și, desigur, picant de observat aici că numele de "ruși" a fost dat de populațiile fino-ugrice din nordul Rusiei actuale mai întîi suedezilor, care au apărut pe coasta orientală a Mării Baltice cu începere din secolul al IX-lea, principalul argument lingvistic în sprijinul acestei filiații fiind denumirea actuală a acestui popor nordic în limbile finlandeză și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a născut la Körös, Harghita, în anul 1784 și a murit la Darjeeling - Himalaya în anul 1842. Gyărmăti SĂmuel (1751-1830), medic și lingvist, a susținut o teză de doctorat la Göttingen în anii 1796-1798 cu tema Principiul comparat al limbilor fino-ugrice, recunoscut fiind de Gabelenz senior ca întemeietor al gramaticii comparate; Dobrentei GĂbor (1785-1851), fondatorul primei serii a revistei Erdely Muzeum (din care au apărut 10 numere sub formă de caiete în anii 1814-1818), era un enciclopedist cu vaste cunoștințe de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
prezintă pe huni, „strămoșii maghiarilor”, ca descălecători ai Panoniei la începutul secolului al V-lea. În a sa Istorie a limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în trecutul îndepărtat limba maghiară a trăit în comunitate cu celelalte limbi fino-ugrice, fiind din aceeași familie cu limbile samoede, turco-tătare, mongole și mandsu-tunguze. Cu multe mii de anii în urmă, comunitatea fino-ugrică s a desfăcut în două. Una din aceste ramuri este a limbilor finice (permiană, ceremisă, fineză sau finlandeză, estoniană, laponă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în trecutul îndepărtat limba maghiară a trăit în comunitate cu celelalte limbi fino-ugrice, fiind din aceeași familie cu limbile samoede, turco-tătare, mongole și mandsu-tunguze. Cu multe mii de anii în urmă, comunitatea fino-ugrică s a desfăcut în două. Una din aceste ramuri este a limbilor finice (permiană, ceremisă, fineză sau finlandeză, estoniană, laponă), cealaltă ramură este a limbilor ugrice (vogula, ostica, maghiara). Această ramură s-a deplasat de pe partea sudică a munților Ural
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din veacul al III-lea î. Hr., pe șesul întins la nord de Caucaz, poporul acesta a intrat în contact neîntrerupt cu un neam hunic, adică turc, cu așa-zișii bulgari de pe Volga, care și-au extins stăpânirea asupra acestei ramuri fino-ugrice. Cu timpul, bulgarii cuceritori și fino-ugricii cuceriți au format un nou „etnos”, unitar și dornic de cuceriri, cu elementul bulgar conducător, care și-a însușit limba masei ugrice, dându-i însă și ei o sumedenie de cuvinte din limba huno-turcă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dornic de cuceriri, cu elementul bulgar conducător, care și-a însușit limba masei ugrice, dându-i însă și ei o sumedenie de cuvinte din limba huno-turcă (vreo 250 la număr). A rezultat o nouă limbă, care nu mai era nici fino-ugrică, nici bulgaro-tătară, ci maghiară. Așadar, problema de limbă a istoriei străvechi a maghiarilor s-ar rezolva astfel: elementele de bază, interne, și tezaurul lexical strămoșesc al limbii sunt în limba maghiară de origine fino-ugrică, acestea însă au fost sporite încă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbă, care nu mai era nici fino-ugrică, nici bulgaro-tătară, ci maghiară. Așadar, problema de limbă a istoriei străvechi a maghiarilor s-ar rezolva astfel: elementele de bază, interne, și tezaurul lexical strămoșesc al limbii sunt în limba maghiară de origine fino-ugrică, acestea însă au fost sporite încă din epoca străveche (din sec. III. î. Hr. și până în sec. V d. Hr.) prin elemente turcești. Autorul acestei teorii își exprimă totuși surprinderea în legătură cu vechimea foarte mare a elementelor turcești în limba maghiară, vechime
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
epoca străveche (din sec. III. î. Hr. și până în sec. V d. Hr.) prin elemente turcești. Autorul acestei teorii își exprimă totuși surprinderea în legătură cu vechimea foarte mare a elementelor turcești în limba maghiară, vechime care nu poate fi separată de fondul fino-ugric al acestei limbi (p. 13). Oricum, rolul elementului turcesc în formarea etniei maghiare este comparat cu cel jucat de normanzi în formarea multora dintre popoarele din nordul și vestul Europei. În ce privește „noul etnos maghiar”, autorul afirmă că „deși ca număr
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în formarea etniei maghiare este comparat cu cel jucat de normanzi în formarea multora dintre popoarele din nordul și vestul Europei. În ce privește „noul etnos maghiar”, autorul afirmă că „deși ca număr și ca limbă acesta e mai mult de origine fino-ugrică, ca sânge, caracter și organizație se înfățișează sub un hotărât aspect turc. Așa se explică de ce n-a existat la noul etnos conștiința originii fino-ugrice, de ce aceasta a dispărut, dacă a existat vreodată. Etnicul, caracterul limbii maghiare e hunic, adică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autorul afirmă că „deși ca număr și ca limbă acesta e mai mult de origine fino-ugrică, ca sânge, caracter și organizație se înfățișează sub un hotărât aspect turc. Așa se explică de ce n-a existat la noul etnos conștiința originii fino-ugrice, de ce aceasta a dispărut, dacă a existat vreodată. Etnicul, caracterul limbii maghiare e hunic, adică bulgaro-turc” (p. 14 urm.). Considerând „obârșia și descendența hunică a maghiarilor ca o realitate istorică neîndoioasă” (p. 9), Gh. Kristóf îl prezintă pe Atila și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca secundus egressus Hungarorum. Autorul exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
chiar în timpul desfășurării Conferinței au fost create aparențe care să marginalizeze România, profitul imediat fiind tras de János Kádár și Urfo Kekkonen (gazdă, ce-i drept, dar care era om al Moscovei). Kekkonen l-a așezat pe Kádár (după afinitatea fino-ugrică?) la dreapta lui, cei doi asumându-și, prin declarații, meritul principal al reușitei din capitala Finlandei. Concomitent, Moscova s-a slujit exemplar de "magnificii" strecurați în vârfurile DIE și DSS. Aceștia, în 1975, au încercat să compromită vizita președintelui Gerard
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
apăruseră în traducere românească câteva fragmente din aceasta deja cu câteva decenii în urmă. Volumul de memorii al lui Raoul Bossy este o sursă valoroasă pentru a înțelege felul în care era privit spațiul românesc în perioada interbelică. Aparținând spațiului fino-ugric, Finlanda era mai familiară în acea vreme cu optica și revendicările maghiare privind teritoriul românesc. Bossy notează un eveniment nefericit - publicarea unui articol într-un ziar estonian 42 de către ministrul finlandez al agriculturii, Jutila, în care acesta "apăra pe față
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
etnografice și folclorice în perspectiva universală a Istoriei Religiilor"751. Acest lucru se datorează arhivelor folcloristice de care dispun, dar și de materialul lingvistic pe care și-l pot însuși cu ușurință (limbile de circulație, rusa, maghiara sau alte limbi fino-ugrice)752. Ioana Bot descrie entuziasmul pe care l-a trăit în momentul în care a vizitat pentru prima dată Finlanda, țară despre care aflase în cadrul cursurilor de limbă finlandeză și care până atunci părea a fi un tărâm aproape ireal
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
la Cluj - a doua "întâlnire mondială" a lectorilor finlandezi, în "Columna", nr. 13, 1999, pp. 37-38. 744 Se face apoi o trecere în revistă a profesorilor care au predat limba finlandeză la Cluj, primul dintre aceștia fiind cercetătorul lingvisticii comparate fino-ugrice József Szinnyei. Un alt profesor amintit este Ignác Halász, care a predat limbile finlandeză, laponă, vogulă și mordvină. Locul său a fost preluat de Móric Szilasi, apoi de Gyula Zolnai. Alături de profesorii menționați care au făcut parte din Catedra de
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
încă traduse, după știința mea). Erich Bergel este și unul dintre cei mai atenți observatori ai plurietnicității transilvane: lui i se datorează o conturare a arhetipurilor etnice din Transilvania care a făcut epocă (românul - "de origine traco-slavo-romană, cioban", ungurul - "euro-asiat fino-ugric, vânător și războinic", germanul - "de origine germanică, țăran" și "țiganii", goniți în secolul al 14-lea de către ostașii lui Timur Lenk spre Europa de Sud-Est, denumiți astfel după grecescul thingano (pronunțat thigano - numele unei secte din Asia Mică). George Guțu
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
Peter Sragher Este timpul să nu mai vorbim despre țările baltice laolaltă, mai degrabă un concept politico-geografic fără acoperire în realitate. Estonia este a treia țară din Europa în care se vorbește și se scrie într-o limbă fino-ugrică. Câți știu acest lucru de la noi din țară sau din Europa ? Cu numai 900.000 de estonieni în țară, această limbă este de-acum o limbă rară. Dincolo de aceste fapte mai puțin cunoscute, am trăit eu însumi sentimentul că Estonia
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
deschisă de Timpul nepăsător. Mult din conținutu-i efervescent s-a împrăștiat pe tavan și pe jos, totuși a mai rămas ceva în sticlă, suficient ca noi să ne bucurăm, căci vinul este vechi...” Primii ei locuitori, Livonii, un trib fino-ugric, își au până azi descendenții în nordul provinciei Kurzeme: o mână de pescari, sub o sută la număr, care vorbesc prin însăși existența lor despre puterea și temeinicia acestui neam nordic. Interesant îmi pare astăzi că poporul acesta și-a
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
nu exprimă totdeauna o autentică gândire matematică, tot așa nici folosirea jargonului semiotic nu se asociază totdeauna cu o procedare semiotică interesantă. Congresul a fost bogat în exemple de toate felurile. O tematică variată Dintre temele abordate, vom menționa: semiotica fino-ugrică (Vilmos Voigt), discursul istoric (Youzheng Li), sinestezie și multimedia (Yuri Tsivian), nostalgie, bucurie și melancolie în tango-ul finlandez (Pirjo Kukkonen), de la semantică la semiotica politică - aplicație la Adam Schaff (Susan Petrilli și Augusto Ponzio), filozofie academică și culturală în Finlanda
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a tranziției, în care indivizii precum Brândușă se simt în largul lor. Locul aristocrației este luat de o democrație sălbatică, de noua burghezie, ai cărei reprezentanți sunt acei „machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție în traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și în relații excelente cu Poliția, care mișunau în Piata Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de odinioară se transformase cu timpul Într-o senzualitate discretă, mai mult presupusă decât evidentă, câtuși de puțin ostentativă, provocatoare. Acest lucru Însă nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție În traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și În relații excelente cu Poliția, care mișunau În Piața Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice au fost dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali sau între acești munți și fluviul siberian Obi. Limba lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali sau între acești munți și fluviul siberian Obi. Limba lor se înrudește cu aceea a finlandezilor, estonilor și laponilor. Numele lor național (etnic) așa cum se numeau ei înșiși este acela de maghiari, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânii". Germanii, romanicii și bizantinii i-au numit unguri, iar țara lor, Ungaria (izvoarele bizantine o numeau "Turcia"). Ca și alte popoare asiatice, ungurii erau un neam de păstori nomazi, crescători de vite în turme, foarte războinici. Ungurii, ca popor fino-ugric, erau originari din Asia centrală, din ținuturile care se întindeau la apus de Munții Altai, în apropiere de nordul Persiei. Din acest teritoriu de baștină, ei migrează, în secolul I d. H., spre apus. O vreme ei au zăbovit în teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]