1,134 matches
-
un personaj de basm, ci o făptura în carne și oase, ba chiar una care duce o viață mult mai grea și mai copleșită de responsabilități decît oamenii de rînd. Pentru cei cărora li se adresează Principesa Ileana, cu un firesc și o directete nespus de calde și de cuceritoare, România nu există, ea e, în cel mai bun caz, un simplu nume dat unui ținut îndepărtat. Trăiesc din nou este povestea prin care acest spațiu complet necunoscut capătă o identitate
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
omul. Nu vom întâlni, pe tot parcursul celor 340 de pagini ale cărții, nici un moment de fanfaronada stilistica. Costache Olăreanu rămâne firesc fără să renunțe la un anumit fast lingvistic. Scrisul sau are unduirea unui pește exotic în acvariu. Acest firesc al unui om cultivat nu ne surprinde însă foarte mult. Ne-au obișnuit cu el și Petru Creția, si Constantin Toiu, si Paul Miron. Ceea ce atrage în mod special atenția este schimbarea de ritm pe care o propune, fără complexe
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
niciodată explicite, încît pot scăpa cu surintă celui care nu le caută. Ele au un rol important însă în construcția românului, justifica fracturile temporale, inserțiile într-un alt timp și modificările de registru, de persperctivă, dînd cărții o naturalețe, un firesc care lipsește din păcate multor texte de astăzi. Modernității construcției și caracterului concentric al epicii - care îl face totodată pasionant la lectură și ușor de urmărit - i se adaugă un dar aparte al narației, atît de firească și de discretă
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
ei sînt internaționaliști, pe cînd filoromânii sînt naționaliști. Autorul nostru are grijă să clarifice sensul acestor concepte, acolo, în Basarabia, relevînd sensul patriotic al celui din urmă termen, care urmărește să restabilească adevărul științific al istoriei, readucînd lucrurile în planul firescului și al normalității. Acel românofob îmbătrânit în rele, Lazarev, continuă să lovească în filoromâni, publicînd în ziarele antiromânești de la Chișinău articole polemice în care îi acuză pe filoromâni că vor să desființeze "țara" pentru a deveni o provincie a alteia
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
Alex. Ștefănescu Firescul ca produs de sinteză În 1989 Dumitru Tepeneag era o legendă. Se știa că avusese o tinerețe nonconformista, că se afirmase că unul dintre promotorii "onirismului", în a doua jumătate a deceniului șapte, si ca apoi se stabilise defintiv în
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
Pont des Arts. Scriitorul a redescoperit artă simplității. Este, bineînțeles, o simplitate îndelung exersata, care nu are nimic naiv. Sofisticatele tehnici narative învățate sau inventate de-a lungul timpului de autor au primit de data aceasta comandă de a sintetiză firescul. Eliberat de complexe, capabil să fie el însuși (adică blazat și malițios) pe parcursul a peste trei sute de pagini și stăpân pe mijloacele de exprimare, Dumitru Tepeneag face în Pont des Arts ceea ce au făcut întotdeauna mării prozatori: povestește. Povestește ce
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
cîteva secole? Arheologi, istorici, antropologi, o întreagă armata de "manageri" ai trecutului dezgroapă, prelucrează și distribuie zilnic informație despre vremurile de altădată. Că această informație nu spune însă neapărat multe despre un anumit spirit cotidian al acelor timpuri apuse, despre firescul omenesc al celor de atunci, poate nedemn de a trece în manuale de istorie sau în tratate savante de antropologie, dar oricum fascinant, o știm prea bine. O recunosc, de altfel, chiar oamenii de știință care se ocupă de domeniile
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
a-și dezvălui fragilitatea și inoportunitatea. Dacă spunem că sîntem optimiști, se înțelege de la sine că mințim. Că exageram. Căci nicăieri nu se văd, nu se simt încă semnele, fie cît de firave, ale vitalității. Ale normalității. Ale decentei. Ale firescului/.../ Săpăm oricum, eroi fără normă, fîntîni în deșert". Că nu e deșertul chiar așa deșert și dracul atît de negru, ne-o dovedesc chiar paginile Faclei, pline de vitalitate literară, de culoare și nuanțe, de bucurie a literaturii și de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
scrutări a finișului prin lentila punctului de pornire, unei probe de rezistență exterioară și de coeziune lăuntrică, iar privitorul unei verificări severe în ceea ce privește capacitatea sa de lectură în timp, în spațiu și în context. Ion Dumitriu trece testul cu un firesc și cu o seninătate, ambele imperturbabile; sigur pe sine, coerent și seducător, iar privitorul, în această clipă, nici nu prea contează.
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
a nu cunoaște Ziua începe și se termină în pragul somnului. Prezența lui este percepută ca o întrerupere a continuității, ca o înlocuire a lucrurilor cunoscute din "program" cu o stare de obscuritate fără legătură cu ele. Acceptăm somnul pentru firescul lui, căci el se impune ca - libertatea de a nu mai cunoaște, adică de a elimina din viață - programul. Reapariția luminii, dimineața la trezire, readuce programul zilnic. Revenirea aceasta fără dorința sau alegerea ta prealabilă, întărește convingerea interioară că libertatea
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
singură carte (antologia alcătuită de Alexandru Condeescu în 1985 e mult mai voluminoasă, cuprinde două volume, imposibil de găsit la bibliotecă împreună). Mai mult, Alex. Ștefănescu adaugă o serie de poeme puțin cunoscute din volumele postume Argotice (1992). Tînjiri după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995), volume alcătuite de Doina Ciurea și de alți apropiați ai poetului, apărute la edituri mai mici și deci mai greu de găsit. Sînt poeme de tinerețe sau ocazionale, importante pentru orice admirator al lui Nichita
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
Cristian Teodorescu Chiar dacă autoritățile n-au căpătat firescul trebuincios unor aniversări precum aceea a lui Eminescu, sare în ochi deosebirea dintre mortificarea poetului în ceremoniile sub înalt patronaj de pînă în 1989 și ceea ce se întîmplă în tranziție. Chiar și cele mai caraghioase ceremonii consacrate lui Eminescu în
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
înțelege. Din adîncimea spirituală a lucrurilor, domnul Poet, în cazul în care e același cu domnul Paul Vinicius, revendică, pe bună dreptate Scriitorul complicat și complex al cuvintelor obținînd o formă poetică anume pentru rutină, conjugînd necesarul a fi cu firescul mai apropiat lumii a avea. Bărbatul ca-re-l întîmpină pe poet nu este altul decît moartea care ia forme explicit de sumare în text prin mania personificării. De mult singur și de mult pierdut Bărbatul se identifică cu moartea într-o
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
p. 185). Însă popularitatea obținută nu a condus la reconsiderări din punct de vedere literar, ci l-a transformat pe Caragiale în ^autoritate folclorica^: "Ne apropiem pare-se de momentul originar, cînd întrebarea ^ce-a mai spus Caragiale?^ își recapătă firescul." Liviu Papadima - Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999, 196 pagini.
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
de la unul la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii. Orice întîmplare supranaturala, orice personaj fabulos, cum e, de pildă, cavalerul inexistent (o armura în care nu se află nici un
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
dezlănțuit, vitalistic, trepidant, multicolor (și "multisonor"!), un film electrizat de libertatea jocului, de bucuria jocului, de nebunia jocului; viața că un joc și moartea că un joc -, pentru ca, ăn lumea lui Kusturica, până și morții ănvie - cât se poate de firesc - ca să mai petreacă o clipă! Distribuția e "amatoare", cu excepția a doi-trei actori profesioniști (de pildă interpreta Idei, țigăncușa blondă cu ochi albaștri, Branka Katic, sau un actor drag lui Kusturica, Miki Manojlovic, interpret principal an Tata e an călătorie de
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
desăvîrșire simpatic și cuceritor, făcea impresie excelentă în cercurile artistice înalte în care izbutise să pătrundă, fiind mereu invitat la recepții și festivaluri. O cunoaște pe vestită Peggy Guggenheim, factotum în lumea artiștilor plastici, pe care o cucerește prin farmecul firescului sau, la acestă contribuind și faima picturii lui Victor Brauner, care "doar acum personalitatea lui artisitcă începe să fie recunoscută cum trebuie". E invitat la concertele bienalei muzicale și afla că, în țară, i s-a cîntat melodia la Radio
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
e însă, din păcate, teribil de răspîndit: cineva "privește condescendent, ba chiar cu invidie, creșterea numărului de figuri sindicale și politice" ("Cotidianul", 104, 1992, 1); o tînără prezentatoare de știri "te surprinde prin condescendenta cu care te întîmpină și prin firescul cu care te incită la confidente" ("Evenimentul de week-end", 31, 1999, 10). Știu că e greu să schimbi ceva atunci cînd uzul este susținut de autoritatea dicționarului. În cazul acesta, cred totuși că se mai poate spera: în modificarea definițiilor
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
în opusul ei, ducând la autodescalificare. Auditoriul îi întoarce spatele, sau o tolerează doar dacă e recompensat. În politologia modernă practica poartă numele de manipulare și e în plină perfecționare pretutindeni, „progresul“ constând în rafinarea mijloacelor, ascunderea țelurilor sub masca firescului informațional, a subtilității pretinsei comunicări dezinteresate. Hipertrofiile devin maligne; în regimul trecut am trăit această malignitate sub forma unui obroc spiritual, a îngrădirii exprimării gândirii. Astăzi, dreptul la opinie duce la o luptă feroce, astfel încât în focul denigrării reciproce descalificante
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Prin ochii lui, antipatiile politice ale părinților se colorează fantast, iar bizareriile unor personaje excentrice sunt întâmpinate deopotrivă cu mirare și stăpânire de sine. Istorisirea se condimentează cu faptul neașteptat, într-un volum de un rafinament al expunerii valorificând metaforic firescul ori absurdul unor întâmplări în stare să amprenteze viața. Capabil să susțină mai multe tipuri de lectură - o istorie a creșterii și maturizării, o povestire despre Polonia ultimilor 50 de ani, o țesătură filosofic-ingenuă -, volumul Eram singur și fericit oferă
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în urmă, Marin Sorescu contraria critica autohtonă prin ciclul La Lilieci, în care oralitățile și firescul rural creau un nou cod poetic. Profitând de această breșă și observând, totodată, involuția „optzeciștilor” textualizanți, Ioan Es. Pop își va împinge creația spre o „extremală” (cum ar fi zis Ion Barbu) suprapunere. În Liliecii sorescieni găsim expresii selectate pentru
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
mîini de sub pămînt” (Vise, oameni și cîini). Totul freamătă de o prolificitate a naturaleții. Nu e nevoie ca poetul să-și întindă brațul prea mult pentru a căuta „poezia”, căci aceasta i se îmbie de pretutindeni. E o voluptate a firescului pe lîngă care trecem frecvent fără a o lua în seamă. O melodică legănare a echilibrului elementelor, deschisă înspre voluptăți: „În miez de noapte capul meu lîngă un roi de albine/ Trupul, un arbore în delir/ Un copac înflorit, cu
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
jurnalului, a unui roman al scrierii unui roman”, jurnalul în sine se constituie într-un roman al scrierii ființei. Evoluția nu este guvernată de un proiect elaborat deliberat și nu este deloc o țintă în sine, estetică. Ea ține de firescul narațiunii auctoriale. Se constituie însă într-un „roman” - gen cuprinzător și incitant - scriere a desprinderii de lume și, în cele din urmă, a desprinderii de sine. Situație paradoxală, dramatică și captivantă: în timp ce ființa se în-scrie în litera discursului auctorial, ea
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
unei lumi care mai crede că puritatea trebuie prezervată, cei slabi trebuie ocrotiți, cei mici îngrijiți, întunericul alungat, pib-ul echilibrat -, iar cei mari, tipii care-și dau importanță pot face asta fără să primească premii de superioritate morală. Obișnuitul și firescul nu se mai poartă pe lumea asta? Însă aș simplifica prea mult dacă aș spune doar atît despre reflexele morale ale personajelor sale: pe suprafața apelor liniștite plutesc nuferi, dar în adîncuri colcăie o lume de care ne putem terifia
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]