148 matches
-
poznașe clipeau fastuos, îngeri sprințari fâlfâiau grăbiți, în inspecție, și plecau să ducă raportul, lăsând ceva praf de aur de pe aripi, planete impozante își luau locul și luminau fosforescent. Cei doi, întinși în pat, unul lîngă altul, el cu veston, fireturi, pantaloni cu vipușcă, cizme Pardaillan, ea fără nici un fel de vipușcă sau cizme, doar cu o cingătoare de piele care iradia un halou invizibil, savurau vrăjiți acest fascinant preludiu. „Uite, înainte de orice, vreau să-ți spun ceva. Ascultă-mă cu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru (variantă publicabilă) Mergeau pe-o cărare subțire Cu tine mari fluturi în jug Lăsați ca un fel de-amintire A soarelui stins îndelung Și strîmte șopîrle-n corsete Verzui cu fireturi de-argint Și îngeri voioși printre plete Mereu încîlcindu-se blînd Și-un crin cu peruca albastră Trimis din Castelul de Sos Să-ți spună timid Dumneavoastră Doriți fix pupată în dos? Te sărută în gură,Hobbitul de la Cultură!
Poveste cu sfîrșit adînc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10172_a_11497]
-
holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat, cu fireturi, eghileți, leduncă aurita, cizme de lac și epoleți în care atârnau omizi de aur." La vederea "nevinovaților" copii care sug din lamai strâmbându-se teatral din cauza acrelii, suflătorii încep să saliveze prin imitație și tot fastul orchestrei se prăbușește: "Simfonia
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
dar vor să mă vadă căutînd. Am căutat. Dacă le făcea plăcere, am căutat. Era un joc nou. Am găsit-o în spatele perdelei. Mama!... Era o sabie cum n-am văzut în viața mea! De la București. Avea o cingătoare cu fireturi galbene și de ea atîrnă o teaca argintie, lucitoare, de metal. Cred că din argint... Numai cît am spus pînă aici și tot era cea mai nemaipomenită din tot ce exista!... Dar sabia! Sabia era din aur curat, galbenă și
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Garnier; avea să participe însuși generalul De Gaulle. Atunci Ea a hotărât să facă un imens sacrificiu și să-și înțolească de gală familia. în lojă stăteau: Chagall, într-un costum nou-nouț (oribil), generalul în uniformă festivă, numai roșu și fireturi de aur, doamna De Gaulle, David, în cămașă cu gulerul rotund și ,Ea", într-o rochie neagră-corb, care, prin discreția sa, era foarte vizibilă. Dar, după festivitate, a restiuit Casei Dior rochia fastuoasă, pe care doar ,o împrumutase" pentru ocazie
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
acționate toate de aceleași vanități auctoriale. În felul lor aparte, sunt niște „suciți” care-și întrețin cochet ticurile și le conferă statut artistic. Un asemenea campion al inadecvării e și Pomorius: „În fiecare zi, la amiază, îmbrăcat în roșu, cu fireturi aurii,/ Iese din turnul primăriei și, cu un ciocan de argint,/ Bate-ntr-un talger mare de aramă de douăsprezece ori./ Apoi strigă: «Cetățeni ! E miezul nopții. Dormiți liniștiți,/ Poetul Pomorius veghează!»” Un altul, tot un stentor inutil, e Nikophantes
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
fideli cultivatori ai acestei forme, pe care o întîlnise în proza naturalistă franceză, frecventată în tinerețe. „In fundul cerdacului un pat lat. Conu Matei, într-un halat năutiu cu flori roșii, sta grecește. Pe cap o căciuliță de plisă cu fireturi. Și niște ochi mari, negri și buni, cu toate că d-asupra lor avea două smocuri de sprîncene scurte și dese. In picioare, lîngă el, trei fetițe... ah! ce frumoasă era cea mai mică. Boieru' începu: «Ședeți, băieți (noi, în picioare, nu
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
să însumeze totul într-o clipă a trecerii [...] Totuși, ușor, vârsta o atinsese cu aripa ei. Iradia o aură de tandrețe; severitatea, afectarea, rigiditatea ei erau acum străbătute de o căldură lăuntrică și, urându-i rămas-bun omului acela îndesat, cu fireturi de aur, care, Domnul aibă-l în paza lui, se silea din răsputeri să pară important, Clarissa avea o inefabilă demnitate.... da, deși lucrurile acestea îi făceau plăcere, deși simțea furnicătura și ațâțarea lor, toate aceste aparențe, aceste triumfuri aveau
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
pentru sufletul lui. De aceea, o filozofie nu poate fi asumată decît de cel care a elaborat-o. Și astfel, filozofia e o artă a consolării și o tehnică a dobîndirii unui echilibru psihic. Restul e sarabanda orgoliilor înveșmîntate în fireturi de gală și în canafi de potcapuri academice. Și dacă rostul filozofiei e să ne împace cu lumea, tot ceea ce scriem trebuie să fie expresia unei atitudini. Atitudinea aceasta are valabilitate doar într-o împrejurare dată și numai în comunitatea
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
onora instituția academică fără ca ea să-l merite. Neîncrederea noastră e iscată de o frază în care se face un reproș subînțeles că nu e Lovinescu cel care să fi fost chemat, cum era drept, să îmbrace tunica brodată cu fireturi. Aceasta pare să fie ținta principală a articolului. Mulți dintre cei care "erau acolo", scrie Nego cu referire la Academie, "vor trăi în istorie numai prin numele citat undeva de E. Lovinescu, de asemenea un dărâmător de falși idoli, un
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spune, minunându-se foarte: ― Ce manoperă, dom’le, oameni ca ăștia ar trebui închiși, auzi dumneata, să strâmbe liniile omului, păi nu mai ai încredere în nimeni. În Chirița era monumental. Vodă, tot un fel de Cuza, venea îmbrăcat în fireturi, scotea pieptul înainte și râdea frumos, teatral, chiar arăta bine și-l credeai. Îmi făcea plăcere să-l salut și să-i spun maestre, știam că se bucură, se vedea asta și te gratula apoi cu tot felul de sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
băgat de seamă că trupul femeii bătrâne se scutură mărunt, de un tremur abia perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica până în față, la tronurile arhiepiscopești și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel de gheridon cu trei picioare aurite, cu un lighean de porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și ciubuce? mai făcu o plecăciune Hamie. Doar cafele, porunci Brâncoveanu, și rogu-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni de când nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare cu pantaloni negri, cizme cu pinteni de argint, cămașă din tort neînălbit și, peste ea, un ilic din aba de lână seină cusut cu fireturi din mătase neagră. De chimirul lat, bătut cu ținte de argint și de aur, avea prins un paloș scurt, mai degrabă un pumnal cu teaca de o lucrătură cu pietre prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreun sfert de oră comentând cele întîmplate - venirea negustorului de fleacuri - și privind tot timpul, la lumina palidă a neonului din curtea morii, cesulețele noastre de tablă aurie. Luci tocmai începuse încă una din poveștile lui cu cai îmbrăcați în fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din scara blocului și înaintînd spre șanțurile de canalizare. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut coborând ușurel într-un canal. Era să cădem din pom de-atîta încordare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
comandă, ce atîrna pe un umeraș. Cu dungă ascuțită ca briciul, cu tresele de sergent și o singură tresă de vechime pe mîneca stîngă. De Spain spuse: — Eddie, Îți urez să treci cît mai curînd la trese aurite. Și la fireturi pe cască. Și să știi că nu te-aș trage de mînecă dacă mi-ai fi indiferent... — Știu. — În plus, ești erou de război, ce dracu’! Ed schimbă subiectul: — E Crăciunul. Te gîndești la Thomas. — Mă tot gîndesc că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a fugit de-acolo fiindcă l-a afectat prea tare că i-a Împușcat pe cei doi tîlhari. Ed spuse: — Bună ziua, domnule sergent. Ceva vechi, ceva greșit. Ed se așeză, fără să Închidă ușa. Prin ușă se vedeau steagurile cu fireturi aurite. O străfulgerare. S-ar putea ca Vincennes să-l aibă la mînă cu ceva pe Bud White. Instinct: În primăvara lui 1953 Jack Tomberon se speria. Legătura dintre „operațiunea porno“ și Nite Owl. Rechizitoriul lui Inez Soto - el, Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
blîndă, temătoare, speriată chiar și puterea pe care o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori un nasture pe jumătate ieșit din butonieră. Deși era un "civil", domnul Popa avea pretențiile unui general de modă veche, instruit sub răposatul Carol. Italo Balbo schiță un gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori "dragul nostru idiot", dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. "Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tu atunci când se vor deschide mâine zorii unei alte zile pentru că acestea toate câte sunt acum se petrec aici, unde Doamna stă singură, înveșmântată în alb și negru, brocaturi multicolore și grele, pe care șerpuiesc, după știința pictorilor de moschei, fireturile de metale scumpe, cu sânii răsunând de zbaterea podoabelor înmănunchiate în sfere și apoi în linii subțiri și lungi, iar în mâna ei ușor întinsă înainte, oglinda cu ramă de argint topit în chip de crengi înflorite de măceș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o bluză groasă, de bumbac alb, croită Într-un stil mai degrabă asiatic, Închisă oblic, fireturi subțiri și aurii. Se vedea cu ușurință că nu avea asupra lui nici o armă, fie ea ascunsă sau la vedere. Cu fiecare pas, asupra mulțimii de războinici se așternea liniștea. Piața era plină de Cuceritori, dar se mai adunaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]