296 matches
-
Ă N Ă Unii spun că roata morii se-nvârtește într-un sens, Precum apa mi-o împinge în direcția de mers... Când la scoc apă-i puțină, se rotește-ncetișor, Că în coș mălaiul curge de zici că-i un firișor De lumină-ngălbenită și cu praf amestecată; Mult necaz are morarul că se supără pe roată. Iar când apa clocotește și-mi iese din stăvilar, Roata-aleargă fără preget, că sare bietul morar Și ridică, plin de ciudă, o portiță de lemn
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din urmă firișoare de lichid. Și de atunci mi s-a dus buhul că știu să ghicesc la fix în cafea: ceașca aceea aparținuse curierei! Ori de câte ori am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din urmă firișoare de lichid. Și de atunci mi s-a dus buhul că știu să ghicesc la fix în cafea: ceașca aceea aparținuse curierei! Ori de câte ori am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
sfârșit îndrăgostiții din alt veac cu fracuri străvechi și rochii demodate se plimbă prin trecut ca printr-o catacombă plină cu mumii egiptene umbrele în jurul lor ca niște fantome se joacă prin firidele timpului cu clepsidrele sparte din care curg firișoare de nisip pe margini de rochii dantelate rococo vântul leagănă zări sublunare cu miresme exotice de parfumuri ridicând perdeaua de pe un vis oamenii se trezesc în mascarale fără rușine terfelind steaua cu ochii de târfe poemele spun parcă-nceputuri de
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: - Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din urmă firișoare de lichid. Și de atunci mi s-a dus buhul că știu să ghicesc la fix în cafea: ceașca aceea aparținuse curierei! Ori de câte ori am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
și fum, Strada-i pavată cu femei de consum, Stridențe, dichisuri, claxoane Pruncii-n canale fac foame. Leafa e mică, prețuri tot cresc, Mama cu tata singuri vorbesc, Bunica-n genunchi stă la icoane -Sănătoasă să fiu, ține-mă Doamne. Firișoare de fum se înalță spre cer, Fir de poveste în aer deșiră, Nepoții de azi îi vezi cum se miră Și adorm la un basm despre lumea de ieri. Referință Bibliografică: trafic redus / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRAFIC REDUS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356280_a_357609]
-
hăt! Pe pisc, pe coline; O, nimic nu-i ca ieri, totul e nefiresc petrecut fără tine; Fără tine râurile-și întorc - răzvrătite - șuvoaiele, gonind înapoi spre izvor; Fără tine repugnatul magot pare tipul cel mai seducător; Fără tine, catifelatele firișoare de iarbă se transformă-n mărăcini și otravă; Fără tine briza mării pare-un hâd uragan, cu miasme de hoit, orbindu-te-n față cu pleavă; Fără tine, chemarea-nvăpăiată a splendidelor priviri cu șăgalnice irizări de jad e, mai degrabă
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
în prostie! Dar nu mă las! Și se urcă din nou în vârful muntelui, însă pe partea opusă, pe la spatele vântului. Se agăță cu mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Dar nu mă las! Și se urcă din nou în vârful muntelui, însă pe partea opusă, pe la spatele vântului. Se agăță cu mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
în prostie! Dar nu mă las! Și se urcă din nou în vârful muntelui, însă pe partea opusă, pe la spatele vântului. Se agăță cu mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Dar nu mă las! Și se urcă din nou în vârful muntelui, însă pe partea opusă, pe la spatele vântului. Se agăță cu mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
să ne urmăm destinul. Și ca drama să fie totală, Elsa e cea care trebuie să-l denunțe pe șeful ei, Maor Gruber. Și astfel, cel care a salvat de la moarte mii de persoane, prin operații dificile, veghind asupra fiecărui firișor de respirație a bolnavilor, este închis și condamnat pentru că a luat viața unui criminal, unui nazist nonagenar, care se fofilase până atunci și scăpase de pedeapsă deși era vinovat de moartea multor evrei în cel de-al doilea război mondial
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
buzunar și scoase un teanc de scrisori , învelite într-o hartă mare pe care scria URSS. Această hartă e harta de operațiuni militare, îmi explică el și o întinse pe iarbă. Aici e Cotul Donului, puse el mâna pe un firișor de apă desenat pe acea hartă, iar aici e Odesa...Începu să plângă, îi curgeau lacrimile peste obrajii pomădați și se lăsau pe barba sură. Au plecat amândoi să apere o cauză, să întregească România Mare, și sufletele lor s-
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
hambar și-l răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
spații, părți ale unui organism viu în expasiune de pe această planetă albastră, se târăsc, zboară, înoată sau alergă în două, patru sau mai multe proeminențe. Sămânța căzută de jos sau de sus, caută adâncimea. Lăcașul facerii este de mult construit. Firișorul de viață nu după mult timp, fuge de întuneric și caută lumina, fixâdu-și rădăcina. Aerul ne poartă feromonii din timpul facerii, meținând sexualitatea ca principală cale de trecere a codului, acum dinspre noi spre viitor, de mii, zeci de mii
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
cu adevărat. Când te-am văzut că ai venit pe terasă aveam lacrimi de bucurie în ochi. Andrada îl strângea în brațe și cu gurița sa micuță îi mușca buzele până la sânge. Durerea ce-o simțea în buze și gustul firișorului de sânge se transformară la Cris în plăceri pe care nu le-a primit de la nicio fată ce i-a desfătat orgoliul său de armăsar. Încet, încet pierzându-se în îmbrățișări și sărutări pasionale, cei doi tineri se apropiau de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
i-a mai rămas pe buze după ce mi-a vopsit paharul?” Tot amintindu-mi de ea, mi-am strecurat mâna în bancă și mi-am desfăcut ghiozdanul. Într-o fracțiune de secundă mi-am simțit degetele ude după care, un firișor cald mi-a alunecat pe șortul alb și pe picioare. Am văzut negru, violet, galben, roșu, verde, ca în final, retină să-mi dea culoarea de albastru. Era călimara de cerneală care, nefiind bine închisă, și-a pierdut dopul și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
acestea sunt mici istorii, fiecare poem aflându-se la încrengătura visului cu nevisul. O stare de oniro-luciditate, ori, inserții de vis în trezie. Pășești printre ele ca să nu sperii nălucile gândurilor. Din poemele-istorisiri, totdeauna se degajă „ceva nedefinit”, plăpând precum firișorul de apă găsit cu nuielușa de-alun, ceva care, pe măsură ce crește, se limpezește, devine râu și fluviu, în revărsarea lui nestăvilită. Ca un adevărat „Comandant al anotimpurilor”, poetul are un scop declarat: „Să descoperi continentul din suflet / Și să ajungi
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
buzunar și scoase un teanc de scrisori , învelite într-o hartă mare pe care scria URSS. Această hartă e harta de operațiuni militare, îmi explică el și o întinse pe iarbă. Aici e Cotul Donului, puse el mâna pe un firișor de apă desenat pe acea hartă, iar aici e Odesa...Începu să plângă, îi curgeau lacrimile peste obrajii pomădați și se lăsau pe barba sură. Au plecat amândoi să apere o cauză, să întregească România Mare, și sufletele lor s-
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
hambar și-l răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
născuseră doi mari oameni de cultură ai României. Este vorba de Octavian Goga și Emil Cioran. Ca profesor de limba română voiam neapărat să vizitez casa în care se născuse și copilărise Octavian Goga. Am străbătut cu piciorul satul pe lângă firișorul de apă care curgea paralel cu o străduță îngustă până aproape de Ulița Popilor. Am urcat dealul încet până la casa cu numărul 778, am intrat în curte și am descoperit o lume apusă, o curte mare străjuită de arbori seculari și
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
în roua dimineții, primind sărutul soarelui fierbinte. Azi dă în pârg iubirea tinereții simțind că vrei să vii, trupul nu minte. Poem Vechi întrebări în cugetări să fiarbă, să îmi frământe sufletul arzând la vise! Răspuns să caut și în firișor de iarbă, să nu mă sperie nici ușile închise! Când neîncrederea îmi scutură ființa, iar gândurile se ascund de umbre, să-mi fie ca o stâncă conștiința, să iau puterea unei pietre sumbre! Dacă durerea mă pune la pământ și
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]
-
transmit ipocritic ca fericire, când omul a ajuns să fie numai bun de stors ca o lămâie pentru capital; ea scrie și vorbește din adâncuri, ca un om cu pasul în moarte, încercând cu disperare să se agațe de un firișor de iarbă și speranță - când de mult de pe poarta lumii moderne, slăbind credința și valoarea sufletului, formele cele mai înalte de mântuire, mâini netrebnice au șters până și cuvântul speranță, ca la intrarea în infernul dantesc. În 18 ianuarie am
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
Publicat în: Ediția nr. 627 din 18 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploiii aseaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău , atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mprastie dorințe și doruri multe
SĂRUTA-MĂ TOAMNĂ ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343560_a_344889]
-
de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012. Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]