133 matches
-
La fără cinci m-au lăsat să intru și m-am așezat lângă scena pe care niște inși montau o baterie uriașă, având în spate diverse instrumente de percuție, balafoane și fel de fel de tuburi. Unul cu barbă crescută fistichiu, având un tricou cu Pantera (cred că la mișto, pentru că avea față de om care ascultă jazz), se învârtea printre ei și dădea indicații. M-am bucurat că s-a nimerit așa. Ei îi plăceau mult jazzul și muzica clasică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca niște țânci cărora educatoarea le-a împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut abțiguit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște prime babane și o să vă cumpărați la genți, baticuri și poșete, până o să înnebuniți. L-am privit și m-am liniștit. Nu părea dintr-aceia care, la bucurie, provoacă prea mari stricăciuni. - Parcă vă explicasem, s-a încăpățînat flăcăul fistichiu și tomnatic, cu fața poroasă, buboasă și plină de coji. Parcă vă mai explicasem că între mine și Dina nu este vorba de bani. În timpul nostru liber, obișnuiam să facem economii și, cum realizam o sumă mai frumușică, țuști la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cu cuvintele lor: "Prea neînfricatule Alcibiade!..." s-a descolăcit din ghem și-a 368 DANIEL BĂNULESCU Doamna Iosif Petrică, doldora de temperament. Doamna Vinea, plicticoasă. Doamna Ion Pillat, nici n-o simțeai. Doamna Vasile Voiculescu, evlavioasă. Doamna Gellu Naum, fistichie, de te amorțea și te lăsa fără grai. Doamna Nichita Stănescu, pe numele său Dora, era într-atît de frumoasă, încît, observînd-o la cumpărături prin Piața Amzei și cîntărind-o cât era de chipoasă, din invidie, madam Nicolici nici nu i-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Botoșani, 1999; Dispariția și eternitatea Eonei, Editura Brumar, 2006, sunt titlurile ce îndreptățesc un cititor atent la aventurile sale editoriale să se întrebe dacă nu cumva Liviu Antonesei nu îmbracă, decât pentru a-și satisface din capriciile de moment, straiele fistichii ale politicianului bătăios ori pe cele sobre ale pedagogului postmodern, dar, în fond, de viță nobil-comeniusiană. În ce măsură doar cochetează sau e într-adevăr îndrăgostit de poezie o poate cel mai bine demonstra antologia Apariția, dispariția și eternitatea Eonei (Editura Paralela
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
romancier, încep să mă îndoiesc că are într- adevăr talent. Mopsul n-are timp să înghită în sec. Alămurile detună brusc, scaunele sar împușcate, învălmășeală de bunici și bunicuțe, vecine cu vecini, gineri și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ani. Corect? Coates: — N-o mai lua pe după corcoduș. Zi ce vrei. Voce spartă, distonantă. Ed Îi cercetă gîtul - vînătăi, urme de degete. — Te-a strîns de beregată vreunul din polițiști? Nici un răspuns. Ed spuse: — Sergentul Vincennes? Tipul cu haine fistichii? Tăcere. — Deci nu el. Atunci Denton? Grăsanul cu accent de Texas, de zici că-i Spade Cooley de la TV? Ochiul sănătos al lui Coates clipi. Ed continuă: — Da, te compătimesc! Denton ăsta e o veritabilă brută. Vezi mutra mea? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
reci și goale... — Verigheta, zise ea. Acum avea impresia că acele Îi Înțeapă buzele. Mi-am pierdut verigheta. Am pierdut... Dar n-o pierduse, Își aminti ea. O scosese să spele sîngele de desubt, și o lăsase În baia aia fistichie, pe chiuvetă, lîngă robinet. O privi Înnebunită pe Kay. — N-are importanță, Vivien, spuse ea. Nu e ca alte lucruri. — Vine căruciorul, zise Mickey tăios. Viv Încercă să se ridice. — Verigheta, spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
20 de ani Când m-ameți, într-o rotire, Parfumul diafanei rochii, Ne-am înțeles dintr-o privire... Și toată viața ne-am scos ochii. G.L.U.P.I. Întors din deplasare La nevăstica-i voluptoasă, Când vine mai devreme-acasă, Constată soțul fistichiu, Că totuși este...prea târziu. După stațiunea balneară C-o soră-naltă la statură Am „respirat” doar gură-n gură Și-acum cu soața mă încaier, Că veșnic nu-mi ajunge aer... Efectele modei În minijupă cam nurlie, Când merge
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
eu "cu sete", ea pierdută... Victor, iubitul meu, Matilda, fetița mea... și ne desprindeam cu greu, eu ieșind s-o aștept la un loc știut numai de noi, "cei trei copaci" pe o străduță ceva mai încolo, al cărei nume fistichiu nu-l puteam memora, strada Fântâna lui Cherecheș, sau Berecheș, primele litere al acestui Nemecheș fiind adânc ruginite pe tăblița indicatoare. Până la divorț nu trebuia să fiu văzut că am intrat în casa ei și am stat mai mult de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
maculatura de produse derivate. Kitsch-ul atrage după sine kitsch. Standul distinsei edituri care s-a îmbogățit vânzând conspirații era de altfel și cel mai mare, mai strălucitor, înecat în lumina a mii de spoturi cu halogen, plasate în poziții fistichii. Întristare în fața micilor edituri de provincie, populate de figuri anoste, vânzând cărți „provincial“ lucrate și ele, dar, paradoxal, cu subiecte bine alese. Mai multă cultură înaltă găsești la Ploiești decât la București. Mi-e greu să mă explic, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
televiziune. Nu mai insistăm. Concertul de Gală a debutat prin firescul control antitero, ținând cont de prezența șefului statului, piu-piu, la metale, restul pe măsuță, așa cum deja este obișnuit democratul modern să-și apere pielea și dragostea de glie. Mai fistichie ni s-a părut dispoziția dată garderobierelor de a nu primi genți, sacoșe, pungi etc., „Doar umbrele...“, și asta pe toată durata derulării festivalului. Un sentiment neplăcut, vagă iritare pentru cetățenii cu naturelul simțitor, dar detalii mai puțin semnificative pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
condeier, profesionist sau de ocazie, îl dublează pe scriitorul Caragiale cu un Caragiale privat, reamenajat după gustul, obsesiile, idiosin craziile și „creativitatea“ proprie. Toți se simt în posesia „adevăratului“ Caragiale: mai subtil, mai complic at, mai „original“, mai spectaculos, mai fistichiu, mai „actual“ decât cel pe care îl știe lumea. De acord: avem de-a face cu unul din inevitabilele efecte colaterale ale lecturii: orice cititor își face - și are dreptul să-și facă - o imagine personală despre textul pe care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
avut niciun incident și niciun accident. S. B.: Ați avut atunci vreo strângere de inimă, vreun simț al pericolului? M. M.: Da, grija să nu se întâmple ceva rău cu oamenii Regimentului și cu populația. Atunci am dat cele mai fistichii ordine din viața mea. Ducându-ne, am trecut peste stații de metrou, n-am mai ținut seama de zguduieli, se putea întâmpla o nenorocire, mai știi? Treci cu tancurile în coloană, unul după altul... S. B.: Până la urmă ați trecut
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
un compartiment gol. Aproape de Ciorani am ieșit pe culoar. Trenul nu era aglomerat, fiind Duminică. Cei care se pregăteau să coboare se uitau la mine, apoi unii la alții și-și făceau semne cu coatele. Eram tuns chilug, cu haine fistichii, bocanci mari, întorși de vârfuri, cu desagi și provocam interes, stârnind nedumerire, compătimire și haz totodată. Nimeni nu mai purta desagi. Oamenii aveau genți, rucsacuri sau serviete. O femeie între două vârste, subțirică, mă întreabă: Unde mergi dumneata? La Ciorani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cei mici care s-ar lega de calorifer să rămână într-un magazin de jucării, Imperiul magic al domnului Magorium e de neratat. Plecând de la principiul personajului Magorium, jucat de un Dustin Hoffman domolit, mai mult blând și înțelept decât fistichiu - deși are 243 de ani! -, care consideră că „orice se poate întâmpla pe lume“, filmul de debut al lui Zach Helm (scenaristul lui Stranger than Fictionă promite mici focuri de artificii colorate la fiecare pas. Firește, nu le vede decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
niște eșarfe, și-aveau dinți frumoși de tinerețe și făceau sex lejer, fără inhibiții. Unii aveau și motociclete, alții, ba. Și cu toții sorbeau vajnic din cutii de bere și dormeau în corturi și mașini, și-aveau chitări, și erau îmbrăcați fistichiu, și-aveau și prunci cu ei, și băști, pălării, ochelari, și buzele proaspete, iubărețe, și bărbi îmbârligate, și fetele aveau zorzoane și împletituri în păr, la încheietura mâinii, la glezne. Even God Loves America. Și n-aveau neapărat rușine, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
trandafiri. În primul rând, avem de-a face cu o carte mare, roșie, cu o copertă cartonată. Apoi, cu o mulțime de ilustrații surprinzătoare și pline de imaginație: prințesele n-au chipul standard din basmele Disney, ci sunt ciudate, aventuriere, fistichii, fiecare cu metehnele ei. Poveștile lor, scrise-n rime, pot fi citite cu glas tare unui puști curios, căruia îi place teribil bilețelul din camera Amneziei („Atenție! A nu se uita să vă aduceți aminte că trebuie să vă amintiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Clay Shirky dă exemplul Paradei Sirenelor, un fel de proce siune anuală a hipsterilor din New York, care se întâlnesc cu sutele, în ultima sâmbătă din iunie, în preajma parcului de distracții din Coney Island, îmbrăcați în costume care de care mai fistichii. Mii de spectatori urmăresc parada și, desigur, fac poze. Însă, chiar dacă unele dintre ziarele locale publică imagini de la eveniment, cele mai multe fotografii sunt vizionate doar de cei care le-au făcut și de prietenii lor. Sau, cel puțin, așa a fost
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
am acționat ca de obicei: am pus în pălăriuță vreo zece-douăsprezece bucățele de zahăr, apoi m-am aplecat și am introdus cu grijă capul în ea. Dar acum avea o poziție nefirească: stătea țuguiată, atrăgând atenția asupra echilibrului precar și fistichiu. La poartă, mama a ridicat piciorul și mi-a barat trecerea. M-am aplecat încercând să trec de bariera mamei. În momentul acela vârful pălăriuței a atins piciorul ei și bucățelele de zahăr s-au împrăștiat la picioarele mele. Vasăzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se uită chiorâș la Șăfu. El s-a obișnuit cu privirile astea. Nu-l stânjenesc. Nu-l mai stânjenesc. La poarta bisericii era, în ziua aceea, ca în multe alte zile, femeia aia cu figură de cerșetoare. Avea o căciuliță fistichie, roz. Un palton murdar. S-a uitat lung atunci după Șăfu și parcă s-a mirat de discursul lui erudit. A părut că vrea să-i spună ceva, dar între timp m-a văzut pe mine. - He, he, ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o cârciumă cu prietenii de la douăzeci de ani, de când hotărâse să devină cel mai mare arhitect al țării. Și uite că ajunsese cel mai mare. O știau vreo zece persoane, care, ca și el, nu mai contau. Care proiectau vile fistichii, comandate de tot felul de mârlani, care se umpleau de bani, dar, când se ivea ocazia să se simtă și ei bine o jumătate de ceas, se uitau unii la alții și se întrebau: „Cum adică să te simți bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci am înțeles totul. Am fost rugați să ne legitimăm. Eu - născut la Chișinău, în URSS; Mihai - la Torino, în Italia! Fiind băieți cu pretenții, eram îmbrăcați cam fistichiu pentru acele vremuri și apoi vorbirea noastră într-o limbă străină, harta topografică a muntelui și a regiunii - totul pleda împotriva noastră, inclusiv ranchiuna tovarășului nostru de drum, care fără doar și poate simțise că ne amuzaserăm pe socoteala lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
răzbune sentimentele de inadecvare ale adolescenței, ci o comedie care lucrează relaxat în interesul sănătății publice, dezumflînd un pic cultul ăsta agresiv (și, în ultimă instanță, laș) al supraomului. Hancock (Will Smith) nu e un supererou din ăla cu costum fistichiu, ci o haimana cu căciuliță de homeless, care întîmplător poate să zboare și să respingă orice proiectil. El face fapte bune, dar le face în sictir și adesea cu sticla în mînă, provocînd invariabil mai multe stricăciuni decît ar fi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]