1,021 matches
-
controlului terapeutic și asupra prognosticului bolii. 3.2. Efectele fumatului asupra aparatului cardiovascular 3.2.1. Stresul oxidativ Stresul oxidativ poate media multe dintre efectele fumatului asupra sistemului cardiovascular. Mecanismele exacte prin care stresul oxidativ determinat de fumat intervine în fiziopatologia unor afecŃiuni cardiovasculare precum ateroscleroza, nu sunt pe deplin elucidate. A fost dovedită implicarea acestui factor în fiziopatologia cardiovasculară, prin generarea unor efecte precum disfuncŃia endotelială, tromboza și inflamaŃia. Compușii chimici determinanŃi ai stresului oxidativ, implicaŃi atât în fumatul activ
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
Stresul oxidativ poate media multe dintre efectele fumatului asupra sistemului cardiovascular. Mecanismele exacte prin care stresul oxidativ determinat de fumat intervine în fiziopatologia unor afecŃiuni cardiovasculare precum ateroscleroza, nu sunt pe deplin elucidate. A fost dovedită implicarea acestui factor în fiziopatologia cardiovasculară, prin generarea unor efecte precum disfuncŃia endotelială, tromboza și inflamaŃia. Compușii chimici determinanŃi ai stresului oxidativ, implicaŃi atât în fumatul activ, cât și în cel pasiv, conduc la generarea de radicali liberi. Acești constituenŃi includ compuși carbonilici în faza
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
OSA) este o afecțiune care afectează până la 25% dintre bărbații și femeile din întreaga lume (88). OSA se definește prin colapsul repetitiv, parțial sau total al căilor aeriene superioare, generând hipoxie intermitentă, fragmentarea somnului și destructurarea arhitecturii normale a acestuia. Fiziopatologia OSA are la bază susceptibilitatea pentru colapsul inspirator al căilor aeriene superioare, favorizat de diferite condiții funcționale sau clinico-anatomice: scăderea tonusului mușchilor dilatatori ai faringelui, scăderea suprafeței de secțiune faringiană, modificări ale dimensiunii și formei amigdalelor palatine sau palatului moale
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
femurale profunde (arterele circumflexe femurale laterale și mediale) (cruciate anastomosis); sistem femural ramuri perforante din artera femurală profundă ramuri geniculare ale arterei poplitee; sistem popliteu ramuri geniculare ale arterei poplitee - ramuri similare tibiale; sistem tibial compensare arterială peronieră. CAPITOLUL 4 FIZIOPATOLOGIA ARTERIOPATIILOR OBLITERANTE ATEROSCLEROTICE ALE MEMBRELOR INFERIOARE 4. 1. VADEMECUM HEMODINAMIC 4.1.1. MACROCIRCULATIE. Sistemul arterial este un sistem de presiune înaltă cuprins între valva aortică și arterele de calibru mic de la intrarea în microcirculație. Geometria circulatiei geometrie fractala. Aorta
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
modernă, cercetătorul francez A. Dodin constata că "din 1817 până în 1883, omul s-a supus holerei; din 1884 până în 1961, omul a pus stăpânire pe holeră; din 1961..., în pofida descoperirilor fundamentale realizate în cunoașterea vibrionului și în pofida importantelor descoperiri din fiziopatologia, tratamentul și epidemiologia bolii, mai mult de o treime din populația lumii continuă să trăiască în neliniștea provocată de boala holerică"603. În orice caz, holera, cu complexul ei de enigme, promite să se mențină în actualitatea epidemiologică a globului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de sănătate este mult mai complexă (mărimea sectoarelor diferă în diferite etnosocioculturi): Întrebările de plecare ale cercetării recursului la îngrijire ar trebui deci să vizeze: semnificația momentului și a modului în care sunt identificate și declarate simptomele, etiologia problemei declarate, fiziopatologia (cum acționează asupra organismului), evoluția (gravitatea și comportamentul specific al individului după mediul socio-cultural de apartenență), remediul identificat, persoanele care acordă îngrijire etc. În general, recursul la îngrijire depinde de: • caracteristicile bolnavului (persoană grav bolnavă, copil 388, bătrân etc.); • caracteristicile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
scris în detaliu instrucțiuni pentru folosirea lor. Contemporanul său Aetius din Capadokia (Anatolia centrală), a stat în Egipt, s-a instalat la Roma și a descris numeroase afecțiuni, fiind considerat „prinț al artei medicale“. Descrie detaliat sindromul, abordează probleme de fiziopatologie, profilaxie, neurologie, cardiologie, psihiatrie, hepatologie, fiziologie. Discipol, creator din școala hippocratică, Aetius, ca și Galen sunt la confluența dintre medicina hippocratică și cea modernă, iar cele mai multe din rezultatele sale sunt grupate în două mari tratate medicale. Strălucirea medicinei romane (latine
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe cadavre și nu experimentau. Nu făceau distincția între nervi, vase sanguine, mușchi, tendoane etc. Nu cunoșteau circulația sanguină și credeau ca Aristotel, că măduva spinării și creierul au aceeași substanță. Cunoștințele de medicină veterinară erau raportate la om, la fiziopatologia umană. Fiziologia organelor sexuale era mai cunoscută. În perioada mai târzie, elenă (alexandrină), medicii evrei făceau amputații după ce-l adormeau pe bolnav dându-i o băutură specială. Se practică venesecția, se recomandă spălarea frecventă a ochilor expuși la vânturile cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
metodă a cunoașterii prin demonstrații directe, analitică până la cele mai mici detalii, sprijinită pe observație și intuiție, pe muncă și clarviziune. Vesal e considerat un real reformator al cunoașterii anatomice, un corifeu al anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește cunoașterea anatomică cu chirurgia. A fost un medic complex, specializat în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ex ovo“ reformulat de biologia modernă în: „Omne vivum ex vivo“ (Orice viață provine din viață) și care constituie începutul embriologiei. Pentru Harvey, numai cunoașterea anatomiei normale poate înlesni cunoașterea anatomiei patologice precum și adevărul că de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
raționamentul medical tendința de a apropia în mod sistematic simtomele bolii de leziunile care le provoacă. Asistăm în această etapă la aprofundarea studiilor medicale de la anatomia patologică a sec. XVIII la histopatologie iar de la fiziologie la apatiția unui nou domeniu fiziopatologia. Astfel încât acum se conturează cercetarea etiologică în medicină care se sprijină pe cele două mari discipline noi și complementare histopatologia și fiziopatologia. Ancheta asupra cauzelor bolilor s-a continuat apoi și pe calea microbiologiei, fecundă mult timp și ale cărei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiilor medicale de la anatomia patologică a sec. XVIII la histopatologie iar de la fiziologie la apatiția unui nou domeniu fiziopatologia. Astfel încât acum se conturează cercetarea etiologică în medicină care se sprijină pe cele două mari discipline noi și complementare histopatologia și fiziopatologia. Ancheta asupra cauzelor bolilor s-a continuat apoi și pe calea microbiologiei, fecundă mult timp și ale cărei baze și dezvoltare inițială are loc tot în sec. XIX. Progresul științelor, culturii, al medicinei duce la independența lor. Dezvoltarea științelor ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de fiziologie în New York, predă și la Dublin și Glasgow până în 1861, lucrând apoi în spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă, publicând lucrări despre nervii vasomotori, sistemul vago-simpatic, asupra dinamicii constricțiilor și dilatării vaselor periferice, completându-l pe Cl. Bernard. Se afirmă ca specialist în studiul măduvei coloanei vertebrale, stabilind un sindrom care-i poartă numele (1855). Mai studiază șocul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
față de opera lui Virchow. Virchow ajuns profesor de histologie dă explicația inflamațiilor, precum flebita, considerându le ca îmbolnăviri ale țesuturilor respective și nu cauzate de obstrucțiile din vene. El insistă asupra obiectivității experiențelor anatomo- clinice prin care se ajunge la fiziopatologie. În institutul său de patologie din Spitalul Carității din Berlin, Virchow confruntă teorii, se interesează de epidemia de tifos din Siberia, de holeră, de trichinoză. Scoate o revistă de anatomie patologică și face cunoscută teoria sa celulară. După concepția sa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Recklinghausen, Julius Cohnheim, Paul Ehrlich. Virchow prezintă în numeroase ocazii științifice structuri celulare afectate. Anatomopatologia modifică și concepția clinică. Dermatologul francez Ernest Besnier (1831 - 1909) face și el prelevări de celule bolnave și lansează biopsia ca practică opusă necropsiei. Fiziopatologia microscopică va lua o amploare nebănuită în sec. XX. Ca politician Virchow recomandă medicilor să se implice în viața politică a cetății, în viața socială, iar ca arheolog și istoric, îl ajută pe Schliemann la descoperirea Troiei. Pasionat pentru antropologie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia clinică luminează și completează patologia și etiologia, deschizând noi orizonturi integrării învățământului medical cu cercetarea și clinica. Fiziopatologia endocrină clarifică rolul sistemului nervos ca organ integrativ. Cibernetica, această cerebralizare a mașinilor, a complicatelor aparate medicale, participă activ la endocrinologia viitorului. Să nu uităm că epifiza și timusul, două organe glandulare fără canale excretoare își ascund încă rolul și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lumii și al adevăratei științe și culturi, un ilustrator prin exemplu personal al unității gând-cuvânt-faptă. La toți marii medici ai sec. XX, fie străini, fie români se observă tendința plurispecializării, mai ales în cazul fiziologiei. Cercetările lor se extind spre fiziopatologie, chimie fiziologică, microbiologie, endocrinologie etc. La începutul sec. XX se dezvoltă și electrofiziologia. Concomitent cu cercetările europene în această ramură se înscrie și creatorul de școală I. Athanasiu (1868 - 1926), studiind cu ajutorul galvanometrului cu coardă (W. Einthoven), electrocardiograma umană ajungând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului Sf. Spiridon și la afirmarea învățământului medical ieșean. Cercetări în fiziologia nutriției fac la București N. Paulescu și la Iași J. Nițulescu, cercetător și al acțiunii patogene a dezechilibrelor metabolice. Acesta a dezvoltat fiziopatologia ieșeană denumită inițial patologie generală. Colaborator al lui C. V. McCollum beneficiar al unei burse Rockfeller abordează cercetarea pelagrei și al metabolismului nutriției. După 1933 Gr. Benetato, G. Moruzzi aprofundează cercetările în fiziologia sistemului nervos central ca și D. Danielopolu, N.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
catedră de I. șumuleanu. * * * în secolul XX medicina românească se afirmă în toate ramurile sincronizându-se calitativ și cooperant cu medicina modernă mondială. Dezvoltarea clinicilor medicale se datorează modernizării laboratoarelor, care capătă o importanță deosebită, precum și orientării medicinii clinice spre fiziopatologie, anatomie patologică și biochimie, direcție consolidată de Emanoil Riegler și Constantin Bacaloglu la Iași, de Anibal Teohari, Daniel Danielopolu și N. Gh. Lupu la București și de Iuliu Hațieganu la Cluj. Disciplinele evoluează și se ramifică prin aprofundarea cercetărilor. Gheorghe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domeniu au adus Ion Enescu, C. C. Dimitriu, Ion Nanu Muscel, G. Băltăceanu, creatori de școală în centrele universitare ale țării. Daniel Danielopolu (1884 - 1955), personalitate remarcabilă în constelația clinicienilor români a avut contribuții originale în dezvoltarea clinicii prin sinteza dintre fiziopatologie, terapeutică și farmacodinamie. Prin studiile sale relevă circuite cu reacție pozitivă și/sau negativă cu ilustrări în dinamica sistemului nervos, preferent vegetativ, în sistemul neuroendocrin și în sistemul imunologic. în 1932 publică, la Paris, teoria cercului reflex, prin care explică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
patogenă a mediilor fizic și social. Din școala clinică a lui Danielopolu se disting C. C. Dimitriu, B. Theodorescu, I. Bruckner ș.a. N. Gh. Lupu (1884 - 1966), elev al lui D. Danielopolu și I. Cantacuzino, având o pregătire complexă de bacteriologie, fiziopatologie, imunologie și anatomie patologică se consacră în clinică studiilor de hematologie și morfofiziopatologie renală și hepatică. Este promotor al medicinii preventive și al viziunii integraliste a corpului uman, evitând abordarea cu prioritate a unui singur domeniu de cercetare în clinică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
solidă pregătire în „chimia medicală“, denumire dată la începutul secolului biochimiei. Având o gândire fiziopatologică la patul bolnavului publică Rolul diagnosticului funcțional în medicină lucrare care demonstrează viziunea sa etiopatogenică în interpretarea bolilor. El a orientat medicina clinică ieșeană spre fiziopatologie și biochimie. Pe aceeași linie de interpretare merge și Constantin Bacaloglu (1871 - 1942) care conduce între 1905 - 1924 la Iași, clinicile de patologie internă și clinică medicală. Format la Paris, convins de concepția anatomo-clinică a școlii franceze, specializat în laboratorul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organo-vegetativ denumită sistem nervos enteric, iar pe plan funcțional s-au identificat numeroase substanțe biologic active cu rol de mediatori chimici sau modulatori ai transmiterii sinaptice vegetative. De aici, necesitatea precizării noțiunilor pe baza datelor actuale de anatomie, fiziologie și fiziopatologie vegetativă în vederea înțelegerii și utilizării lor corecte în interpretarea fenomenelor normale sau patologice cu care se confruntă practica medicală. În acest scop, vor fi expuse mai întâi principalele date anatomice, care sunt pentru fiziologie ceea ce geografia este pentru istorie. Ele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și azotului. Interacțiuni și fenomene cumulative directe sau indirecte între cele trei categorii de specii reactive au loc la nivelul unor organe neuroefectoare inclusiv cerebrale, realizând o adevărată cascadă radicalară a stresului. PARTEA A III-A III.1. ELEMENTE DE FIZIOPATOLOGIE VEGETATIVĂ Walter BILD În urmă cu aproximativ un secol, odată cu introducerea în 1905 de către Korotkoff a metodei auscultatorii de determinare a presiunii arteriale, interesul în ceea ce privește acest parametru vital a crescut. La început, au existat nivele similare de interes atât în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organizează cu sau fără frecvență. În prezent, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” există 53 de conducători de doctorat, împărțiți pe două domenii: medicină - cu specializările chirurgie generală, medicină internă, cardiologie, genetică medicală, pediatrie, farmacologie, obstetrică-ginecologie, O.R.L. , fiziopatologie, dermato-venerologie, microchirurgie, hematologie, morfopatologie, psihiatrie, neurologie, radiologie și imagistică medicală, informatică medicală, anatomie, urologie, microbiologie, fiziologie-imunologie, ortopedie-traumatologie, histologie, chirurgie cardiovasculară, gastroenterologie, semiologie medicală, neurologie, endocrinologie; medicină dentară - cu specializările stomatologie generală, ortodonție și chirurgie bucomaxilofacială. Cercetare Universitatea promovează proiecte interdisciplinare
Agenda2005-48-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284431_a_285760]